Versiunea mea de „casă din vis” e undeva pe o coastă de munte, din bârne de lemn. Nu știu dacă vreodată visul meu va deveni realitate, însă de când am numărat bețele de lemn mi-am propus să construiesc una. Pe net găsești orientativ ceva modele, însă nu le poți pune în aplicare 100%. Contează foarte mult înclinațiile de inginerie și arhitectură, plus imaginație…

Momentul construcției s-a apropiat când am primit cadou un fierăstrău mic, cu tot cu un suport de tăiat, care m-a ajutat să tai și drept, dar și în unghi de 45⁰ (habar n-am ce denumire tehnică o avea, dar știu cum se folosește). A fost momentul în care opțiunile pentru căsuță s-au restrâns considerabil. Am hotărât să lucrez cu „prefabricate”, și să construiesc întâi pereții.

Pentru lipit am folosit bandă dublu-adezivă (bda în continuare) pentru construcții (să fiu sigură, nu de alta!). Pentru un perete cu fereastră am folosit 6 bețe întregi și patru tăiate. Le-am măsurat, am împărțit în trei, treimea din mijloc am eliminat-o. Nu aruncați însă nimic, toate se refolosesc! Peretele este dublu, între bețe fiind bda. Pentru că mi s-a părut cam șubred, l-am întărit pe verticală cu alte două bețe, cărora le-am tăiat capetele rotunde, și le-am lipit tot cu bda.

A urmat peretele cu ușa (este decorativă, n-am vrut s-o tai). Partea rotundă de jos a bețelor este intactă, dar nu se vede din cauza bățului orizontal. Am măsurat bețele din margine, unde se „sfârșește” înălțimea peretelui cu fereastră, și de-acolo am tăiat în unghi. De la sfârșitul tăieturii, am marcat bățul 2, iar la bățul 3, am făcut tăieturi simetrice și a rezultat un vârf. Acest perete nu este dublat, mi s-a părut prea complicat, și am folosit bețele transversale ca să-i dau rezistență.

Pereții i-am prins între ei pe verticală cu silipici. Cred că ar fi mers mai bine cu silicon fierbinte, dar nu prea îmi încăpea mâna cu pistolul prin interior… s-a întărit mai încet, dar acum stă bine.

Acoperișul este și el realizat cu un număr dublu de bețe, și bda între ele. La îndoire, sus pe coamă nu se vedea deloc drăguț, mi-ar fi „plouat” înăuntru, așa că am folosit două bețe, lipite mai aproape unul de celălalt, pentru a acoperi gaura. Mi se apleca și streașina, așa că pe interior am pus jumătați să îl țină drept. Coșul este realizat din resturile tăiate de la pereții fără fereastră și alte bucățele rezultate din proces. Ușa este un băț tăiat pe jumătate. Podeaua este realizată la fel ca acoperișul, și nu este fixată, căci încă nu m-am hotărât cum o luminez, și vreau să pot umbla la interior.

Intenția inițială a fost și să o pictez… însă am renunțat. Îmi place foarte mult și așa, iar dacă greșesc pictura și o stric, chiar și cu un milimetru, n-aș suporta. Deocamdată pun înăuntru lumânărele electrice, cu leduri colorate, și arată minunat! Iar planul inițial, de a o dona veveriței, a fost abandonat pe la jumătatea proiectului, când am văzut ce iese…

Mi-aș dori ca la un moment dat să pot avea un atelier la care să construiesc o astfel de căsuță. Până atunci însă, pe 10 decembrie construiesc una din spumă. Detalii aici.