izvoare istorice

Spațiul istoric – izvoarele istorice, lecție la clasa a IVa

Azi am primit, aș putea zice, „botezul” pentru istorie, clasa a IVa. Am ținut prima mea lecție… pentru care n-am dormit toată vara, și pe care n-aș fi reușit s-o organizez fără ajutorul prietenilor, care, ori mi-au cumpărat materialele de la târgul de vechituri, scotocind ore în șir după indicațiile mele, ori mi le-au împrumutat. Am mai completat cu ce-am avut pe-acasă, am printat și am xeroxat pentru a avea cât mai multe exemple, sau am investit în cărți poștale la muzeu.

Obiectivul lecției a fost simplu: să identifice, în momentul în care li se indică un material, ce tip de izvor este, cum anume ne poate el „vorbi” despre trecut și mai ales cum îl conservăm (am eu piticii mei, să nu ne urcăm pe zidurile cetăților…). Căci, dacă ne rezumăm să spunem „izvoare nescrise-unelte, arme, podoabe etc”, și trecem mai departe, n-am rezolvat nimic, mai ales la vârsta de 10 ani, când trebuie să vezi, să atingi, ca să înțelegi. Am preferat ca ora aceasta să ne transformăm în istorici amatori, și să vedem ce informații putem afla…

Nici nu știu cu ce să încep. Partea de spațiu istoric am rezolvat-o folosind o hartă a prezentului (România), urmată de o hartă a trecutului, Dacia în vremea lui Burebista, pe care am trasat și conturul granițelor actuale. Toate hărțile/fotografiile au fost proiectate pe perete, nici nu aș putea concepe lecția fără suport pps. Dar apoi a urmat partea grea… cum aflăm noi ce s-a petrecut în trecut?

Le-a plăcut „povestea spusă de un om preistoric”, pe care am citit-o împreună. Am folosit o imagine din peșterile de la Lascaux, reprezentând o siluetă umană rănită. Fac o paranteză, mi s-a părut extraordinar site-ul, care avea capitol special pentru „resurse didactice”, ceea ce la noi nu am găsit pe site-ul niciunui muzeu: să-ți ofere fotografia obiectului și scurt istoric. Apoi am avut o sumedenie de fotografii de la expoziția privind cultura Gumelnița, și le-au atras atenția cele două morminte… Știau cum ar trebui să arate un creștin, în niciun caz înmormântat ghemuit, și mai să-i scap din mână când au început să-și dea cu părerea ce religie aveau (de unde până unde ar fi fost catolici…?).

Printre izvoarele pe care le-am comentat împreună am strecurat și câteva secvențe de film din primul război mondial. Mi s-a părut relevant, când vorbim despre epoca modernă, să vedem și ce tipuri de izvoare ne poate oferi aceasta spre cercetare – înregistrări audio și video, cu sau fără sonor, pe film, bandă sau digital.

După discuții, i-am împărțit în 4 grupuri de câte 5 (și da, contează enorm câți copii ai în clasă, eu am căutat special o clasă mică pentru a susține lecțiile), și fiecare a primit un set de materiale, originale și copii. Am avut copii după „Gânditorul de la Hamangia”, însoțit de o carte poștală reprezentând statuetele (care, numai Ăl de sus știe când le vom putea vedea iar în original la MNIR), monede din 1881,1914, 1944, și o copie după un sesterț roman din vremea lui Nero, documente originale – certificate de naștere (1925, 1978, 2005), diplome de studii (1943, 1962, 1998), o foto-copie pe film a uneia dintre diplome (au fost foarte interesați de cum făceai „xerox” atunci când nu se inventase încă), un abecedar din 1932, Almanah „Șoimii patriei” din 1988, și, în rest, fotografii diverse, ziare de la începutul secolului XX, copii după documente. Am ales și documentul meu preferat, aflat la Muzeul Bucureștilor, în care un cetățean era avertizat că i se închide apa pentru că face risipă în gospodărie… Aviz amatorilor de azi, care nu se mai gândesc la nimic…

N-aș putea să măsor la ce cote a ajuns curiozitatea lor. Toată pauză au stat roi în jurul catedrei, să „studieze”. Și m-au rugat ca data viitoare să le aduc iar materialele, să se mai uite la ele în pauză… Au fost mici detalii, pentru care mereu se sună prea repede. Însă faptul că erau numai zâmbet, și cu întrebări de pus, m-a făcut să mă simt minunat. Copiii sunt copii, și sunt la fel oriunde ar fi. Curioși de la natură.

izvoare istorice

Presenter-ul: o unealtă necesară în activitatea la clasă

Din ce în ce mai mult descoperim că tehnologia se integrează, mai mult sau mai puțin, în viața noastră de zi cu zi. Cu ani în urmă, a avea un calculator în sala de clasă părea un lucru irealizabil. Acum, a nu avea proiector în munca la catedră este considerat un handicap.
Totuși, din experiență, am constatat că viața profesorului poate deveni mai ușoară dacă lecția este însoțită de o prezentare bine pregătită, care să urmeze natural momentele lecției. Și, chiar și în acest condiții, este dificil să controlezi în același timp și clasa, și derularea prezentării.
Am experimentat cu un an în urmă folosirea unui presenter, și am decis să achiziționez unul. Este exact unealta de care am nevoie în clasă, pentru a putea interacționa cu elevii, plimbându-mă printre rânduri, și, în același timp, să controlez în timp real prezentarea. Cu alte cuvinte, nu este nevoie să alerg din spatele clasei să apăs „NEXT”, este suficient să am un presenter.

Ce este un presenter?

Este un accesoriu pentru video-proiectoare, care se conectează la calculator cu un dispozitiv USB asemănător unui stick. Funcționează asemănător unui mouse wireless, dar nu are un cursor vizibil pe ecran, ci doar butoane, cu diferite funcții. De reținut că nu poate fi folosit ca mouse!
În general, funcțiile sunt aceleași pentru toate modelele, dar în funcție de preț pot avea și altele. Eu mi-am ales un presenter Logitech, mi s-a părut ergonomic și are o rază mai mare de acțiune decât altele pe care le-am folosit (15 metri).

Dintre funcțiile sale:

  •  laser pointer de culoare roșie, pentru a indica anumite zone sau date în prezentare, și care înlocuiește clasicul indicator. Aș fi preferat însă raza verde, pentru că aceasta este vizibilă în totalitate ochiului uman, fiind o prelungire a dispozitivului, și îndrumând privirea copilului către zonele de interes.
  •  indicator de baterie – util, mai ales la folosire îndelungată.
  •  butoane înainte-înapoi pentru controlarea prezentării.
  •  buton pentru „ecran negru”, atunci când dorești ca audiența să se concentreze la tine, și nu la imaginea din spate.
  •  buton pentru lansarea prezentării (slide show).

Când l-am folosit prima dată la clasă copiii au fost impresionați. Nu vedeau ce am în mână – este destul de mic, și nu înțelegeau cum se schimbă imaginile, chiar în timp ce eu vorbeam, culmea, cu fața la ei. Apoi le-am explicat, și „telecomanda” a devenit brusc preferata lor. L-am folosit și în prezentările din cadru oficial, unde chiar nu îmi imaginez cum aș putea să și vorbesc sălii, și să-mi schimb și slide-urile/elementele din animații/ de pe calculator.

Dacă folosiți în mod curent prezentările, este o investiție ce merită făcută.

Info preț: eMag, evoMag,Cel, MarketOnline

Sursă foto: emag.ro

 

Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala

100 de idei care funcționează la clasă

Fiecare examen din sesiune a adus cu sine o provocare de lectură. Poate că, dacă ar fi existat notițe, m-aș fi conformat obiceiului de a aprofunda ceea ce mi-am notat. Însă… cursurile (făcute) au fost puține, materia am considerat-o de importanță majoră, așa că am încetat să mai pregătesc examenul, și am ales să mă pregătesc pe mine, pentru orice îmi va aduce viitorul. Am luat o lucrare ce se recomanda oarecum singură, pe tematica cursului, aparținând unui profesor de la noi, și am trecut la citit: Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională (Romiță B. Iucu), apărută la Polirom. Lucrarea este prea teoretică pentru așteptările mele, drept urmare, din lectura de astă iarnă n-a rămas prea mare lucru, exceptând un ultim capitol, pe care vi-l recomand, cu sfaturi directe pentru organizarea activității la clasă, lucruri de bun-simț, pe care eu le-am mai întâlnit în lucrările de parenting, mai ales în cele privitoare la comunicarea cu copiii.

Acest capitol avea ca referință bibliografică o lucrare în limba engleză,  100 Ideas that work! Discipline in the classroom, de Sharon R. Berry. Discuțiile pe marginea acesteia sugerau că aici aș putea găsi răspunsurile pe care volumul de față nu mi le oferise în forma în care îmi doream, adică soluții concrete. Am discutat despre acest capitol cu câteva colege, și una dintre ele a reușit, prin metoda am-un-prieten-cu-un-prieten-dincolo-de-graniță, să aducă în țară cartea de pe Amazon, la un preț decent, căci altfel taxele de transport sunt prea mari, și pe book-depository, unde transportul e gratuit oriunde în lume, nu o aveau.

Am trecut peste faptul că autoarea lucrează într-o școală arondată unei biserici, și am considerat că regulile referitoare la autoritate pot fi înțelese și prin prisma statului de drept în care funcționăm, și ale cărui reguli trebuie să le respectăm. Mi-am dat seama, citind regulile, că cea mai mare parte a acestora apar pe scurt în lucrarea citată mai sus, în rezumat chiar (altfel bănuiesc că s-ar încadra la traducere & copyright).

Exemplu:

Puneți în valoarea propriile capacități manageriale. (R. Iucu, op.cit., p. 254)

(Sigur, dacă mi le-aș cunoaște, și aș ști exact la care din ele se referă…)

Demonstrate leadeship. Be definite. Be in control. Be directive. You are the teacher, and the students will look to you for guidance. They are quick to pick up such problems as indecisiveness and disorganization. Lack of good preparation and clear direction are open invitation for problem behaviors. (S. Berry, op.cit., p. 4)

Sfaturile continuă pe aceeași linie, cu observații la extremele ce pot fi atinse ușor, și derapaje, chiar dacă intențiile sunt cele mai bune. Sunt analizate metodele – recompense, lucru în grup, atât cu părțile lor bune, dar și cu ceea ce pot provoca. Dar cel mai mult se insistă pe comunicare, feedback și respect de ambele părți. Am căutat chiar versetele din Biblie, citate la un moment dat, și corelându-le, am ajuns la următoarea concluzie pentru folosirea acestora: orice copil este bun de la natură, și asta este ceea ce trebuie să vedem în el. De asemenea, este o operă neterminată, și rolul acesta trebuie îndeplinit la școală, prin educație.

Nu pot însă a fi de acord cu modelul de supunere absolută pe care acest tip de educație religioasă îl impune. Una dintre ideile recomandate include apelul la anumite versete, afișate în clasă, care să ajute la menținerea ordinii, însă mereu am considerat că poți spune același lucru cu alte cuvinte, cu nuanțe mult mai tolerante, care să nu așeze deasupra capului copiilor un destin fatal.

Mai interesante mi s-au părut sfaturile legate de modalitatea cea mai profitabilă de a contacta părinți și a-i implica în rezolvarea unei probleme. Trebuie evitate cuvinte ca „Ionel a fost imposibil azi” sau „Ionel mă scoate din minți”. Ca să-i ai aliați, nu copilul trebuie să fie problema. A raporta mereu părinților aceste probleme nu duce decât la a le crea impresia că abilitățile tale de profesor pot fi puse sub semnul întrebării. Nu părinții trebuie să rezolve problemele de disciplină din clasă, acolo, ca profesor, trebuie să te descurci. Și chiar dacă părintele îți spune că poți să apelezi la pedepse fizice, evită să faci asta, nu este o soluție și, legal, poți avea mari probleme.

O propunere extrem de radicală vine la final, dată din perspectiva unei școli arondate bisericii: după ce s-au făcut toate încercările posibile de a recupera un copil (inclusiv apel la psihiatru sau chiar mai mult, dacă copilul are probleme reale – ceea ce la noi este imposibil), se poate ajunge la exmatriculare, conform regulamentului școlar, pe principiul că nu sacrifici o clasă pentru un singur copil.

Ultima sugestie este, așa cum spuneam, des întâlnită în strategiile eficiente de comunicare: vorbește la persoana întâi și spune ce simți: Mă simt…. când văd că tu… . De asemenea, tot la capitolul comunicare pozitivă, este încadrată înlocuirea lui „Este bine” cu feedback mai puternic, din seria „Te descurci foarte bine”.

Nu știu dacă se va traduce cartea și la noi, probabil, așa cum a procedat autorul mai sus menționat, ar trebui prelucrată puțin, pentru a se potrivi sistemului de învățământ de masă de la noi. Suntem, cel puțin în faza de formare, supra-saturați de teorie, și soluțiile practice sunt foarte puține. Dacă ai noroc, inspirație, le descoperi în practică. Altfel… provocările prezentului sunt atât de diverse, încât cu greu le poți face față de unul singur, și când vom renunța la poziția din care „eu știu mai bine” (fie că e vorba de părinte, profesor sau elev), și vom începe să dialogăm, vom avea succes.

Pro sau contra camerelor de supraveghere în clasă?

Odată cu evoluția tehnicii încep să apară schimbări pe ici, pe colo, și în sistemele educaționale. Încerc pe scurt un istoric naiv al utilizării tehnologiei, gândindu-mă de ce a fost, de exemplu, introdusă în sport? Pentru a susține o decizie corectă. De câte ori la cursele de alergări nu s-au decis medalii olimpice pe baza fotografiei? De ceva ani s-a introdus chiar și în fotbal comunicarea directă între arbitri și analiza fazelor controversate pe film înainte de a da o sentință, totul cu scopul de a fi cât mai aproape de perfecțiune în decizie.

De ce s-au introdus camerele la BAC?

Pentru că pur și simplu nivelul de fraudare ajunsese la un asemenea nivel încât doar așa mai putea fi temperat, și, în cazul unor acuzații, există probe imbatabile.

De ce filmăm în trafic?

Pentru că avem nevoie să demonstrăm că pietonul ăla aiurit de a ajuns pe capotă era la 50m de trecerea de pietoni, și nu pe trecere…

De ce avem camere în intersecții? E, aici încă nu știu de ce nu se și folosesc, să tai amenzi pentru trecere pe roșu sau alte minuni de genul.

Am dat doar câteva exemple, și toate cele de mai sus au avut susținătorii și contestatarii lor. Însă ceea ce nu poate fi negat este rolul lor benefic: îi obligă pe cei aflați în vizor să respecte normele.

Recent primarul sectorul 3 a decis instalarea de camere în sălile de clasă din școli și grădinițe, și decizia este, bine-nțeles, aplaudată și contestată pe măsură. Am refuzat mai deunăzi să mă angajez într-o discuție pe tema aceasta cu un cadru didactic, care, numai din modul în care a pus întrebarea, comunicase și poziția sa fermă, împotrivă. Motivele erau simple, pentru că nu vrea. Însă, așa cum am învățat că furia este un sentiment secundar, trebuie să le descoperi pe cele primare pentru a rezolva problema. De ce nu vrea? Că nu e fotogenică? Mă îndoiesc. Există cu siguranță ceva ce trebuie să rămână între cei patru pereți. Pentru sistemul educațional înregistrarea video, și mai ales audio a lecțiilor ar însemna o lovitură cumplită pentru cei care au adoptat demult ideea că „merge și așa” sistemul. Pentru că oricine din forurile abilitate poate verifica câte ore ai susținut, și mai ales cum. Apoi, imaginați-vă că am putea scăpa de inspecții. Vine inspectorul, vrea să vadă ce face X la clasă, ia aleator patru înregistrări și se convinge ce poate.

Acesta cred că ar fi motiv nu de panică, ci de paranoia, pentru mulți dintre cei care se așază la catedră, citesc ziarul și pun copiii să conspecteze. Cei care își fac în mod constant treaba, și nu pentru că îi obligă cineva, ci pentru că au înțeles care este le menirea, chiar nu au de ce să se teamă. Și așa scăpăm și de parada lecțiilor pregătite doar de ochii celor care vin să asiste… Camerele i-ar obliga, cu siguranță, și pe cei care vin la școală să taie frunză la câini, să muncească. Iar lucrul acesta – nu-i așa – nu se poate!!

Unii sunt de acord doar cu varianta video, nu și audio… Vreți să-mi spuneți că ceea ce discutați la școală cu copiii nu pot auzi părinții? Îmi este frică să mă gândesc la asta! Deși dacă ne gândim la scandalurile ieșite în presă… n-ar fi rău ca microfonul acela să-i oblige pe unii să-și controleze limbajul!

Să vedem și partea avantajoasă tuturor. Lucrurile au luat-o razna și în ceea ce privește comportamentul copiilor față de profesori. E greu să demonstrezi că devin agresivi, obraznici, și să le aplici sancțiunile pe măsură. La evaluare – susține că a fost nedreptățit, că el a „știut”, dar profesorul nu l-a trecut… Gândiți-vă la incidentele care au loc în clase, în ore sau în afara lor, pentru care este foarte greu de împărțit dreptatea. O analiză a înregistrărilor poate lămuri ușor lucrurile. Cine a dat primul, cum s-au desfășurat lucrurile… nu mai contează versiunile mai mult sau mai puțin înflorite ale copiilor.

Acum trageți linie și adunați… avem sau nu de câștigat din instalarea camerelor? Ce ziceți?

*Nu veniți cu varianta că trebuie dat un contract nu-știu-cui, ci vedeți tabloul complet.

Câți copii trebuie să fie într-o clasă…?

Circula mai deunăzi pe facebook o glumă, „câți pitici ai”. La mine era cam cum mă așteptam, „nimeni nu și-a făcut curaj să mi-i numere”. Eu mi-i știu, puțini, dar buni. Și unul dintre aceștia e legat de numărul de copii care pot fi înscriși în clasă, fie ea la grădiniță, fie ea la școală. Ca de obicei, ca români, stăm bine la capitolul teorie. Am mai scris aici pe această temă, dar azi mă simt cumva „obligată” să completez… Legea învățământului spune că:

Art. 63. — (1) În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a) educația antepreșcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 9;
b) învățământul preșcolar: grupa cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20;
c) învățământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25;
d) învățământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30;
e) învățământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;

Am avut ocazia de a asculta o persoană aflată de partea cealaltă a baricadei, din inspectorat. S-au pus întrebări, dintre cele mai diverse… dar cea care mie mi-a răsucit cuțitul în rană a fost cine e vinovat pentru clasele de 35 de copii? Ca să aflu că de vină sunt cadrele didactice care acceptă acest lucru. Că nimeni nu te poate obliga să lucrezi cu 10 copii în plus, GRATUIT. Am stat și m-am simțit de parcă mă uitam acum 25 de ani la Beavis and Butt-Head, cu replica aceea a lor… „he-he-he-da-da-așa-e”. Pentru că asta e realitatea. Muncești cu 10 copii în plus, corectezi 10 teste în plus, pregătești 10 materiale în plus, 10 rapoarte de evaluare, 10 fișe psihopedagogice, consumi un timp pentru care nu ești plătit. Și când faci muncă neplătită, înseamnă că faci voluntariat (că doar o faci de bună voie)…

Doamna respectivă ne-a explicat că legea este lege. Și că, în momentul în care ai și un copil în plus pe lista clasei, trebuie să semnezi o declarație pe propria răspundere că accepți acea clasă în formulă mărită. Tu, așadar, ca profesor, accepți cu mânuța ta să muncești gratis pentru statului român, afectând în mod direct calitatea procesului de care vor beneficia ceilalți copii din clasă. Iar părinții joacă în aceeași horă. Acceptând mai mulți copii, donează din timpul copilului lor celorlalți.

Ce poate face cadrul didactic „fericit” cu o asemenea situație… prima treaptă este să notifice în scris Consiliul de Administrație al unității, să semnaleze situația (sic! de parcă profesorul a făcut lista aia…) și să ceară respectarea legii. Într-o țară normală la cap (ceea ce nu mă amăgesc că e cazul nostru) nu numai că nu s-ar fi ajuns aici, dar situația s-ar remedia în această fază. Dacă nu este găsită înțelegere, următorul for este Inspectoratul școlar, apoi Sindicatul, și pânzele albe se găsesc la minister… Așadar, trebuie doar să cerem respectarea legii, politicos și ferm, pentru că nimeni nu-și va asuma în scris să nu o facă.

Iar aici m-am abținut să nu râd… pentru că tot în mentalul nostru colectiv e adânc înrădăcinată atitudinea de „cap plecat”. Capul plecat sabia nu-l taie. Tu, ca profesor, poți schimba situația! Dar… și aici e un mare „dar”. Ce-ți asumi de fapt? Îți asumi rolul de oaie neagră în școală/grădiniță. Îți asumi să ai nevoie de ajutor și nimeni să nu ți-l dea, să fii refuzat din ambiție, să ai împotriva ta directorul, poate chiar și inspectorul, că te-ai găsit tu, absolvent cu caș la gură (vorbim de persoanele prezente la discuție), să revoluționezi sistemul. Dar (iar!) nu pot să nu mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă la finalul anului școlar, în iunie, sindicatul ar notifica oficial autoritățile că în toamnă nu se va mai accepta încălcarea legii din acest punct de vedere. Și că toți cei în cauză vor depune hârtiile necesare pentru a fi respectat numărul de copii la clasă prevăzut prin lege. Visez frumos, nu?

Replica doamnei a fost la înălțime: „Asta este micime umană. Și despre asta nu vreau să vorbim”. Doar că în țara asta mai există (încă destui) și oameni care vor să respecte legea, și să îndrepte lucrurile. Și pe ei trebuie să-i cauți.

Vuiesc știrile de profesori care vor să-și ia arme, de școli cu păduchi (deși au venit copiii după trei săptămâni de stat acasă, da?), de cei 4% din PIB care n-or să ajungă niciodată în școli; avem școli fără curent, și lista de probleme pare fără sfârșit. Ce-ar fi să începem să rezolvăm problemele care țin direct de noi? Să încetăm să mai muncim degeaba… sau să nu ne mai văităm că e prea mult de muncă, dacă ne-o asumăm.

Întrebările de-aici (sper că nu retorice, chiar aș vrea să știu dacă a încercat cineva, și mai ales dacă a reușit micșorarea efectivului clasei) nu sunt doar pentru profesori. Sunt un semnal de alarmă și pentru părinți. La școală, copilul vostru are, prin lege, dreptul la două minute din timpul profesorului (discutăm matematic, pentru clasele primare). Acceptând clase de 35 de elevi, timpul acesta scade cu un sfert. De ce continuăm să acceptăm?

Îmi spun că cei care n-au plecat în afară, n-au căutat altă viață în sisteme deja funcționale, n-au rămas doar din lipsă de perspective, și, dacă tot au rămas, vor să schimbe țara asta. De dragul copiilor. Că doar n-am rămas doar să stingem lumina…

Mergem la școala normalului!

Chiar înainte să înceapă școala am văzut pe unul din grupurile de învățători de pe facebook o clasă decorată care părea desprinsă dintr-o poveste. Toate colegele care au reacționat atunci erau pe linia „așa ceva nu se poate să existe la noi”, spunându-i minune sau atribuindu-i alte calificative de gen.

A început școala și odată cu ea și scandalul. Pe scurt, clasa Disney de la Liceul pedagogic Timișoara nu este „normală”.

clasa-disney-pedagogic-7-500x375

Sursă foto și declarație: oradetimis.ro (sunt mult mai multe imagini disponibile)

Am atras atenția asupra faptului că normalitatea este cea care trebuie să predomine, nu este normal să îi îndepărtăm pe copii de realitate. Nu este un lucru care să nu poată fi apreciat, este un lucru frumos, dar școala ar trebui să le ofere copiilor stabilitate, un mediu egal, nediscriminatoriu, în care copilului să i se  ofere cunoștințele de care el are nevoie și nu neapărat o lume Disney, unde să trăiască vise. Am fost în mijlocul lor, am avut o poziție despre ceea ce am identificat la fața locului, un lucru este clar, ne bucură priceperea lor și arta pe care au dovedit-o în a pregăti sălile de clasă, au fost extraordinari, dar e normal să păstrăm limitele și normalitatea, a declarat pentru oradetimis.ro, Aura Danielescu, inspectorul școlar general al ISJ Timiș.

Așadar, inspectoratul se scandalizează că, la un liceu pedagogic, care teoretic ar trebui să și experimenteze alternative educaționale, din fonduri private, se realizează un decor care, dincolo de aspectul de poveste, este și practic. Zidul din spate ascunde dulăpioarele copiilor, rafturile cu rechizite sunt în „scorburi”, și ne uităm la tabla spre căsuța piticilor. Nu se spune văd nimic de proiectorul instalat, bănuiesc din aceiași bani, deasupra tablei.

Dacă tot milităm la nivel oficial pentru o școală a normalului, de ce în marea majoritate a școlilor românești nu există acest „normal” la care să ne raportăm? În mediul rural – „un mediu egal, nediscriminatoriu” – sunt școli care au toalete afară, nu au apă curentă, se încălzesc cu lemne. Sunt școli unde băncile au și 100 de ani. Sunt școli unde părinții cumpără la început de an bănci, perdele, dulapuri. Comentez în continuare: „…copilului să i se  ofere cunoștințele de care el are nevoie și nu neapărat o lume Disney, unde să trăiască vise.” – sigur, o lume în care îl punem în genunchi la școală, îi spunem că Darwin e un impostor, că trebuie să se supună și să nu gândească. La care „normal” ar trebui să ne raportăm? Declarația celor de la ISJ Timiș dă dovadă de un mod limitat de gândire, un „pat al lui Procust” care domină spațiul de decizie românesc, cel puțin la nivel educațional.

După ce că nu sunt în stare să le asigure copiilor manuale, că i-au transformat în cobai ai unor reforme făcute cu picioarele și din mers, au un tupeu fantastic să ne vorbească despre „normalitate”. Mie nu mi se pare „normal” ca, atunci când, prin lege, învățământul este numit „gratuit”, să cumpăr manuale, pentru că cele de la școală sunt într-o stare jalnică. Nu mi se pare normal să cumpăr cretă, proiector, dulapuri, și tot ce mi-au mai auzit urechile la început de an școlar. Nu mi se pare normal să citesc în manualul de istorie de-a patra, pe care Iris îl folosește anul acesta, că România și-a depus candidatura la aderarea în UE, și să argumenteze de ce se dorește acest lucru. Nu mi se pare normal să avem un învățământ depășit de realitățile în care trăim, și să mai citesc că folosirea magnetofonului la clasă este „mijloc modern de învățare”.

Nu e normal să existe clase cu 36 de copii, la ciclul primar, când în legea educației – art. 63, (1) c), se spune că o clasă de nivel primar are în medie 20 de copii, nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25!

Mă bucur că undeva, pe pământ românesc există 28 de copii (am numărat scăunele din poză) care se duc de plăcere la școală, și, la clasa pregătitoare, se simt bine și nu regretă grădinița. Cei de la inspectorate, ministere, alte comitete și comiții, să-și tină părerile pentru ei, până când vor fi în stare să ne ofere un normal în care să ne simțim respectați, și nu abuzați la orice decizie.

Știu ce se va întâmpla în continuare: clasa nu va fi „demolată”, însă pariez că în toamnă se va da o circulară prin care se interzice cadrelor didactice să intervină în „normalul” clasei. Fără derapaje de la linia de partid, da?

Ca să închei „vesel”… se potrivește bancul următor:

În cimitir, groparul sapă liniștit. Dintr-un mormânt se ridică un schelet. Încearcă să-l sperie, însă el își vede de treabă. Văzând că n-are succes, scheletul se îndreaptă spre gard și dă să sară.
Dintr-odată se trezește cu ditamai lopata după ceafă.
Groparul: Râdem, glumim, da’ nu părăsim incinta!

(orice asemănare cu personajele și faptele reale nu este deloc întâmplătoare 🙂 )

 

Lectura suplimentara pentru clasa a IV a

Am rămas restantă încă de anul trecut cu lista de lectură pentru clasa a IVa. şi cum vacanţa bate la uşă, am pregătit şi pentru şcolăreii care se pregătesc cu emoţie să treacă la gimnaziu recomandările de lectura suplimentara pentru vacanta.

Vacanţă plăcută!

Unde fugim de-acasa? eMAG.ro
Libris.ro Elefant.ro
librarie.net
La Medeleni 1+2+3 - Ionel Teodoreanu eMAG.ro
Libris.ro Elefant.ro
librarie.net
Marin Sorescu – Greierele şi furnica , Delta Dunării, Unde fugim de-acasă   Ionel Teodoreanu – Cearta  
Recreatia Mare - Mircea Sintimbreanu

eMAG.ro
Libris.ro Elefant.ro
librarie.net

Poezii - George Cosbuc

eMAG.ro
elefant.ro
litera.ro
libris.ro
librarie.net

Mircea Sântimbreanu – Un şmecher la lecţie   George Coşbuc – Pomul Crăciunului  
Poezii - Nicolae Labis eMAG.roLibris.ro Elefant.ro
librarie.net
Basmele omului - Vladimir Colin eMAG.ro
Libris.ro
elefant.ro
librarie.net
Nicolae Labiş – Fulg

  Vladimir Colin – Basme  
eMAG.ro
elefant.ro
adevarulshop
ocarte.ro
libris.ro
librarie.net
eMAG.ro
elefant.ro adevarulshop
bookcity.ro libris.ro librarie.net
Poezii – George Topîrceanu (La Paşti)   Ion Agârbiceanu – Cerşetorul;- File din cartea naturii  
eMAG.roelefant.ro
libris.ro
eMAG Cautare Elefant.ro 
Tudor Arghezi – Ex libris   Alecu Russo – Cântarea României  
eMAG.ro
elefant.roLibris.ro
Libris.ro
Elefant.ro
eMAG.ro
Din Lumea celor care nu cuvântă –Emil Gârleanu   Petru Demetru Popescu – Mândricel  
Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro Poezii - Vasile Alecsandri eMAG.roelefant.ro
libris.ro
Petre Dulfu – Isprăvile lui Păcală   Vasile Alecsandri – Poezii  
Insir-te, margarite  - Victor Eftimiu Libris.ro eMAG.ro
elefant.ro
Legendele Olimpului  - Alexandru Mitru Libris.ro
Elefant.ro eMAG.ro
Victor Eftimiu – Înşir’te mărgărite   Alexandru Mitru – Legendele Olimpului;- Din marile legende ale lumii  
Fabule - La Fontaine

eMAG.roelefant.ro
Libris.ro

Dumbrava minunata - Mihail Sadoveanu

Libris.ro
elefant.ro
emag.ro

La Fontaine – Fabule   Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată;- Un om năcăjit  
Robinson Crusoe - Daniel Defoe Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro Cuore, inima de copil - Edmondo De Amicis Libris.ro eMAG.ro
elefant.ro
Daniel Defoe – Robinson Crusoe   Edmondo de Amicis – Cuore, inimă de copil  
Micul print   - Antoine de Sain Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro Colt Alb (ebook)  - Jack London

eMAG.roelefant.ro

Libris.ro

Antoine de Saint-Exupery – Micul prinţ   Jack London – Colţ Alb  
eMAG.roelefant.roLibris.ro Libris.ro Elefant.ro
eMAG.ro
Hans Christian Andersen – Basme   Frank Baum – Vrăjitorul din Oz  
Micul Lord - F.B. Hodgson Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro Libris.ro
Elefant.ro
eMAG.ro
F.B.Hodgson – Micul Lord   Rudyard Kipling – Cartea junglei;- A doua carte a junglei  
Printul fericit - Oscar Wilde

Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro
Litera.ro

Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro
Oscar Wilde – Prinţul fericit   James Mattews Barrie – Peter Pan în grădina Kensington  
Mary Poppins si casa de alaturi - P.L.Travers Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro Aventurile baronului Munchhausen - Gottfried August Burger Elefant.ro
libris.ro
emag.ro
P.L.Travers– Mary Poppins   Gottfried August Burger – Uimitoarele călătorii şi aventuri pe uscat şi pe apa ale baronului von Munchausen  

Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro

 

Libris.ro Elefant.ro eMAG.ro

Mark Twain – Din copilarie   Selma Lagerlof – Minunata călătorie a lui Nils Holgerson  

Octav Pancu-Iaşi – S-a pierdut ceva…;- Făt Frumos când era mic;
Mihail Drumeş – Alfred Nobel – un mesager al păcii;
Ion Pilat – Mărţişor
Mihai Beniuc – Mă rog
Mihai Beniuc – Dreapta judecată a împăratului;
Ion Al. Brătescu-Voineşti – Cea dintâi durere
Călin Gruia – Poveşti
Mihail Sadoveanu – Aventurile şahului
Ion Slavici – Păcală în satul lui
Viorica Huber – Cum şi-a făcut Pământul o plapumă;
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver;

Biblioteca Năzdrăvanilor

Materiale educationale propuse de Editura Paralela 45

A fi sau a nu fi… teme de vacanţă. Dezbaterea este lungă, argumentele sunt şi pro, şi contra, la fel de multe. Nu ştiu dacă a fost bine sau a fost rău faptul că vacanţa aceasta am "stesat" bobocelul absolvent cu teme… ce stiu însă e că la primele recapitulări din clasa a doua s-a descurcat bine. A uitat o parte, dar am şi reuşit să ţinem "la zi" suficiente noţiuni. Greu… mai ales acum, cu testele ce bat ameninţător la uşă, încep să cred că temele de vacanţă sunt un rău necesar.

Şi totuşi, nu sunt un rău chiar atât de "negru". Vara aceasta am avut caietele de la Paralela 45. Am scris despre ele la începutul vacanţei, şi am promis că revenim cu impresii. Surprinzător, cel de limba română i-a plăcut cel mai mult. A fost primul pe care l-a terminat, undeva pe la mijlocul lui august. Exerciţiile propuse aduceau foarte mult cu jocurile din revistele pentru copii de odinioară, l-au atras şi l-au provocat. Exceptând cele de compunere şi alcătuire de propoziţii… acolo a mers mai mult împins de la spate. Cel de matematică ne-a dat mari bătăi de cap, mai ales pe final, unde au început problemele ce se rezolvă prin două operaţii. A fost o bătălie lungă, să conving copilul să scrie toate etapele de rezolvare, şi mai ales explicaţiile la fiecare operaţie. Copil "al grilelor" (mulţumiţă concursurilor de gen din momentul de faţă), e obişnuit să scrie direct rezultatul. A transcrie cerinţa în caiet, sau a scrie planul de rezolvare, e pentru el un chin inutil. Şi încă ne luptăm la capitolul acesta… Dar am răzbit în cele din urmă şi caietul de matematică.

Şi pentru că materialele propuse de editura Paralela 45 mi s-au părut realizate cu suficientă seriozitate, anul acesta le-am primit ca materiale de studiu suplimentar… Nu trebuie să spun în al câtelea cer de "fericire" e Andrei, dar ne vom strădui ca şi la finalul anului să ne bucurăm la primirea carnetului de note.

Mate2000, Editura Paralela 45

Matematică. Competenţe şi performanţă – exerciţii, probleme, jocuri, teste (Mariana Mogoş) este la cea de-a doua ediţie. Am avut-o şi pe cea de anul trecut, din care am aflat de concursul COMPER. Am participat la probele de matematică, şi am ajuns până în finală. Să vedem anul acesta dacă mai reuşim… De menţionat, dacă nu ştiaţi, este singurul concurs pentru şcolari la care nu se percepe taxă de participare pentru niciuna dintre cele trei etape ale sale, iar participarea nu este condiţionată de achiziţionarea lucrărilor. (Din păcate pentru părinţi, înscrierea copiilor se poate face numai de către un cadru didactic. Anul trecut timpul a fost prea puţin pentru a-i putea înscrie şi la proba de limba română, şi nu am participat. Sperăm ca anul acesta doamna să aiba timpul, dar mai ales răbdarea necesară pentru a înscrie copiii, căci am vrea să participăm şi oficial. Neoficial, am putut printa subiectele din contul de elev şi le-am lucrat acasă.)

Lucrarea, format 20x26cm, are 128 de pagini printate color, acolo unde există ilustraţii. Din cuprins fac parte: Numerele naturale de la 0 la 100, Adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 100, Numerele naturale de la 100 la 1000, Adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 100 la 1000, Elemente intuitive de geometrie, Unităţi de măsură. În plus faţă de ediţia de anul trecut este inserată o pagină de răspusuri (selectiv) la problemele propuse. Mă bucur, căci au fost cazuri anul trecut când am simţit nevoia unor astfel de indicaţii… mai ales că nu sunt totuşi profesor de matematică.

Materialul este disponibil pentru toate clasele primare.

Mate2000, Editura Paralela 45

Limba romana, colectia Foarte bine. Editura Paralela 45

Perechea celei de matematică, în aceeaşi colecţie, este Limba şi literatura română. Competenţe şi performanţă (Sofia Dobra, Mariana Mogoş, Carmen Ciobanu).

Din cuprins: 1. Litere, cuvinte, texte, cărţi, 2. Text literar, 3. Text narativ, 4. Text nonliterar, 5. Sunet şi literă, 6. Personaj, 7. Recapitulare finală.

La final, în anexe, sunt inserate textele pentru dictări, un exerciţiu-proiect, Copacul clasei, foarte simpatic, şi, ceva ce m-a amuzat, şi abia aştept să-i arăt lui Andrei, Tabele cu rezultatele dictărilor din cadrul proiectului . Sper ca cel puţin în cazul nostru numărul lor să descrească, sau măcar să rămână constant. Materialul îl vom folosi acasă, la şcoală au ales altul.

Încă o "bilă albă" se acordă pentru faptul că, cel puţin în prima jumătate a materialului, spaţiile de scriere sunt tip 2.

Lucrarea, format 20x26cm, are 152 de pagini printate color, acolo unde există ilustraţii sau fotografii. Culegerea este disponibilă pentru toate clasele primare.

Limba romana, colectia Foarte bine. Editura Paralela 45

Mate2000, Editura Paralela 45

Tot la matematică, culegerea pe care lucrează şi la şcoală: Matematică. Culegere de exerciţii, probleme şi teste pentru clasa a IIa (Daniela şi Florian Berechet, Maria şi Florin Gardin). Culegerea a fost aleasă de doamna învăţătoare, şi e folosită atât pentru teme, cât şi pentru lucrul la clasă.

În format mic, 16,5×23,5, lucrarea are 112 pagini şi este uşurică. Mă gândesc totuşi că un copil de 8 ani îşi cară singur ghiozdanul… (cel puţin teoretic!) Interiorul este printat la două culori, negru şi albastru, şi presărat ici-colo cu desene simple de contur. Lucrare elaborata in conformitate cu programele scolare in vigoare si avizata de Comisia Nationala de Matematica din Ministerul Educatiei si Cercetarii cu nr. 36684/1966 si nr. 25216/1999 pentru folosirea in clasa si pregatirea suplimentara a elevilor.

Colecţia este disponibilă pentru clasele I-IV.

Mate2000, Editura Paralela 45

Limba romana, colectia Foarte bine. Editura Paralela 45Perechea lui, din colecţia "Foarte bine", este Limba română. Dictări, exerciţii-joc, compuneri, poezii şcolare, rebusuri şi teste de evaluare pentru clasa a IIa ( Maria şi Florin Gardin, Daniela şi Florian Berechet). Lucrarea îşi propune tratarea gradată a problemei comunicării – foarte delicată la copii –, înţelegerea dificultăţilor majore pe care ei le întâmpina în exprimarea scrisă sau orală, prin numeroase exerciţii, crochiuri, ilustraţii şi jocuri. Tinând cont de faptul că şcolarii trăiesc într-o lume a comunicării, a informaţiei, autorii abordează lucruri absolut practice, cum ar fi completarea unei cărţi poştale ilustrate sau alcătuirea unei scrisori. Nu vreau să mă gândesc totuşi la modul în care scriu copiii noştri pe YM, sms, şi alte variante…

În format mic, 16,5×23,5, lucrarea are 134 de pagini. Interiorul este printat la două culori, negru şi albastru, şi are ceva mai multe desene simple decât cel de matematică. Lucrare este avizată deMinisterul Educatiei si Cercetarii cu nr. 33872/2000 pentru folosirea în clasă şi pregătirea suplimentară a elevilor.

Ah, şi uitam, mi-a plăcut coperta, cu grafică specială pentru Regula M, înainte de P şi B. Aş mai adăuga eu câteva, de pus pe coperţi, sau afişe prin mijloacele de transport… poate învăţăm măcar că "a-ţi fost" nu se scrie cu cratimă…

Materialele sunt disponibile pentru clasele I-IV.

Limba romana, colectia Foarte bine. Editura Paralela 45

 

Sper că prezentările vă sunt utile, dacă vă gândiţi, ca părinţi, să alegeţi un material de lucru pentru acasă. Cel puţin noi nu lucrăm acasă după materialele utilizate la şcoală. Odată că nu e ok, doamna sigur are un "plan" de parcurgere a culegerilor, şi a doua – diversitatea alungă plictiseala.

Un an şcolar cât mai uşor, şi succes celor care vor participa la concursul Comper!

Biblioteca Năzdrăvanilor

Ce citim la sfarsit de clasa a treia

Dacă tot am început să aranjez frumos listele de lecturi suplimentare pentru clasa întâi şi a doua, am continuat cu cea de clasa a treia. Sper cât de curând să fie gata şi cea de clasa a patra. Vacanţa a început deja, iar cei mici… sunt "sigură", ard de nerăbdare să citească ceva în plus. Aşadar, dacă nu aţi avut timp să mergeţi prin librării, iar o bibliotecă nu vă este la îndemână, aveţi mai jos câteva recomandari.

eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro
Cartea cu jucării – Tudor Arghezi (Iscoada, Stupul lor, Paza bună, vol. Cartea cu jucării, Zdreanţă) Legende istorice – Dumitru Almaş (Muma lui Ştefan cel Mare, Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia)
eMAG.ro
elefant.ro
eMAG.ro
elefant.ro
Poezii – Octavian Goga (Noi) Poveşti – Ion Creangă (Moş Ion Roată şi Vodă Cuza, Amintiri din copilărie)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Din Lumea celor care nu cuvântă Emil Gârleanu Poveşti – Barbu Ştefănescu Delavrancea (Bunicul, Bunica)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Cuore – Edmondo de Amicis (Învăţătorul nostru) Momente şi Schiţe – Ion Luca Caragiale (Bubico, D-l Goe, Vizită)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro elefant.ro
Poezii – Otilia Cazimir (Gospodina, Pentru tine, primavara, Uite vine Moş Crăciun) Poezii – Mihai Eminescu (Ce te legeni, Revedere)
eMAG.ro elefant.ro eMAG.ro
Poezii – Vasile Alecsandri (Iarna, Primăvara) Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu
eMAG.ro
elefant.ro
litera.ro
b
Iarna pe uliţă – George Coşbuc

Stejarul din Borzeşti – Eusebiu Camilar

eMAG.ro
elefant.ro
eMAG.roelefant.ro

Al. Brătescu-Voineşti – Puiul, Nicuşor

N. Labiş – Poezii (Dacă toate-acestea fi-vor învăţate)
eMAG.ro eMAG.roelefant.ro

Mihail Sadoveanu – Domnu’ Trandafir

Mark Twain – Tom Sawyer
eMAG.roelefant.ro    
Jack London-Colţ alb  

Culegeri de lectura suplimentara:

Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV
eMAG.ro Libris.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro eMAG.ro Libris.ro
Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard Lecturile copilariei, Editura Eduard
Clasa V Clasa VI Clasa VII Clasa VIII
eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro eMAG.ro Libris.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Ce citim la sfarsit de clasa a doua

Săptămâna trecută am muncit un pic la lista de lectură suplimentară pentru clasa întâi, pentru că suntem şi noi bobocei absolvenţi… şi ne pregătim de vacanţă. Apoi mi-am dat seama că şi ceilalţi şcolari năzdrăvani ar avea nevoie de o mână de ajutor.

Am luat aşadar lista de lecturi, şi am încercat să le găsesc pe toate. Nu am reuşit, dar lista de lectură suplimentară este aproape completă.

Sper să aveţi o vacanţă frumoasă, în care personajele de basm să vă umple timpul cât mai creativ cu putinţă! Încerc cât mai repede să pun cap la cap şi celelalte liste, pentru clasa a treia şi a patra.

Lectură plăcută !

Poezii - Octavian Goga eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Poezii – Octavian Goga (Toamna, Moş Crăciun) Poveşti – Ion Creangă (Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Prostia omenească, Amintiri din copilărie-La scăldat)
Basme de Charles Perrault - Charles Perrault eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Fabule - La Fontaine

eMAG.roelefant.ro Libris.ro

Poveşti – Charles Perrault (Scufiţa Roşie, Motanul Încăţat, Frumoasa din Pădurea Adormită) Fabule – Jean De La Fontaine (Greierele şi furnica, Vulpea şi barza)
Alice in tara minunilor - Lewis Carroll eMAG.ro elefant.ro
libris.ro
eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Alice in Tara Minunilor – Lewis Carroll Basme – Fraţii Grimm (Albă-ca-zăpada, Cenuşăreasa, Croitoraşul cel viteaz, Frumoasa din pădurea adormită, Hansel şi Gretel)
eMAG.ro
elefant.roLibris.ro
Pagini alese - Barbu Stefanescu Delavrancea eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Din Lumea celor care nu cuvântă Emil Gârleanu (Căprioara, Fricosul, Grivei, Voinicul, După asemănarea lor!) Poveşti – Barbu Ştefănescu Delavrancea (Bunicul, Bunica, Neghiniţă, Palatul de cleştar)
eMAG.roelefant.roLibris.ro eMAG.ro
elefant.ro adevarulshop ocarte.ro libris.ro librarie.net
Poveşti – Hans Christian Andersen (Ghicitori, Proverbe, zicatori;
Fetita cu chibriturile, Crăiasa Zăpezii, Degeţica, Hainele cele noi ale împăratului, Lebedele, Lebedele sălbatice, Prinţesa şi bobul de mazăre, Răţuşca cea urâtă, Soldăţelul de plumb)
Poezii – George Topîrceanu (Balada unui greier mic)
Basme - Petre Ispirescu eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Poezii si proza - Mihai Eminescu eMAG.roelefant.ro
libris.ro
Basme – Petre Ispirescu (Prâslea cel Voinic şi merele de aur, Sarea în bucate, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte) Poezii – Mihai Eminescu (Ce-ţi doresc eu ţie…)
eMAG.ro

elefant.ro
libris.ro

Povestiri istorice - Pentru copii si scolari  - Dumitru Almas eMAG.ro
elefant.ro libris.ro
Aventurile lui Pinocchio – Carlo Collodi Legende istorice – Dumitru Almaş (Muma lui Ştefan cel Mare, Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia)
Cuore, inima de copil - Edmondo De Amicis Libris.ro eMAG.ro
elefant.ro
Catelusul Schiop 2011 - Elena Farago eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Cuore – Edmondo de Amicis (Învăţătorul nostru) Căţeluşul Schiop şi Alte Poezii – Elena Farago (Doi fraţi cuminţi, Gândăcelul, Tanu)
Poezii - Grigore Alexandrescu eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Basme - Ioan Slavici eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Fabule – Gr. Alexandrescu (Boul şi viţelul) Basme – Ioan Slavici (Doi feţi cu stea în frunte)
Momente si schite - Ion Luca Caragiale eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Poezii - Otilia Cazimir eMAG.roelefant.ro
libris.ro
Momente şi Schiţe – Ion Luca Caragiale (Bubico, D-l Goe, Vizită) Poezii – Otilia Cazimir (Gospodina, Pentru tine, primavara, Uite vine Moş Crăciun)
eMAG.ro
elefant.ro libris.ro
Dumbrava minunata - Mihail Sadoveanu

Libris.ro elefant.ro emag.ro

Simple poveşti – RUDYARD KIPLING (Cum i-a crescut cămilei ghebul, Povestea balenei) Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu
eMAG.roelefant.ro libris.ro Poezii - Vasile Alecsandri eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Cartea cu jucării – Tudor Arghezi (Cheile, Iscoada, O furnică, Piatra piţigoiului, vol. Cartea cu jucării, Zdreanţă) Poezii – Vasile Alecsandri (Iarna, Primăvara)
emag.ro
libris.ro elefant.ro
   
Poveşti – Călin Gruia (Ciubotele ogarului)
  • Cuibul de păsărele – Cezar Petrescu
  • Limba noastră – Alexe Mateevici
  • Bine e la noi acasă – Emilia Căldăraru
  • Cel mai bun prieten – Victor Sivetidis
  • Să râdem fără catalog – Mircea Sântimbreanu

Biblioteca Năzdrăvanilor