V-am povestit în vară despre una dintre apariţiile mele favorite din colecţia Idei creative: Figurine din cerculeţe de hârtie. Favorită nu pentru că anunţă provocări tentante, ci pentru că este unul din numerele pe care le pot folosi la clasă, cu copiii. Am aşteptat toamna cu o nerăbdare greu de descris… Am transformat copiii în fani ai colecţiei, căci le-am pregătit numeroase proiecte, iar cursurile care au pornit de la Idei creative au avut întotdeauna rezultate pe măsură. Iar ziua de azi mi-a depăşit întru totul aşteptările.

Nu a fost o lecţie uşor de pregătit. Poate vi se pare simplu, dar confecţionarea de cerculeţe colorate nu e deloc uşoară. şabloanele de plastic din comerţ au cercuri până la 4 cm, iar eu am destui copii, multă nerăbdare, şi o mare problemă. Plus că nu le decupez eu. Am avut două idei: prima, să confecţionez cercuri de plastic, numerotate, după diametru. Nu mi s-a părut cea mai bună, copiii urmăresc greu un contur pe exterior, în plus o mulţime de cercuri zurdând pe masă nu mi-a surâs. Am ales aşadar să confecţionez un şablon, ca de plastic… Am desenat cercurile, mai mari decât era nevoie, le-am decupat, am plastifiat foile, apoi am redecupat cercul, de data aceasta pe interior, folosind ca ghid ultima pagină a modelului de aici. Aşa am putut lipi folia cum trebuie, şi a rezultat un şablon cu viaţă lungă. I-am întrebat dacă ne-am fi descurcat fără şabloane. Au propus să măsurăm cănile şi paharele, dar sigur nu le vom găsi să se potrivească! Au dreptate… Le-am povestit despre compas, şi l-au identificat cu ciudăţenia aia din trusă. Sunt încă mici, nici nu visez să înveţe să-l folosească.

Să revin la lucru… în afară de ciupercuţele pe care am decis să le lucrez cu cei doi pitici ai mei de 3 ani (la curs toţi sunt ai mei 🙂 ), pe cei mai mari i-am lăsat să aleagă ce-i tentează din carte. Inutil să spun că am sacrificat cartea, i-am desfăcut capsele şi-am transformat-o în fişe… Apoi şi-au luat coli colorate, au desenat cercuri, au tăiat, îndoit, lipit, iar eu am fost atât de prinsă că am uitat să fotografiez masa de lucru… un haos total, dar colorat!

Rezultatele însă m-au lăsat cu gura căscată. Nu m-am aşteptat, recunosc, să iasă atât de bine! În primul rând, piticii… Edi e un blonduţ timid. Când ne-am cunoscut m-am gândit cu groază că trebuie să modific planificarea, să o adaptez celor trei anişori ai lui. Ei bine, Edi m-a pus la punct în două ore: ora trecută a cusut singurel un măr întreg, din proiectul pe care îl folosesc pentru începători. Iar ora aceasta a decupat cerculeţele! Doar l-am mai atenţionat să se apropie mai mult de linie… Am asamblat ciupercuţa şi a plecat mândru cu ea. Ema are mult mai multă imaginaţie. Mi-a declarat din start că ea a venit la opţional să ne jucăm de-a „Art Attack”, motiv pentru care acum vreo două ore voia să toarne tot aracetul din borcan, că aşa face nenea de la TV… apropo, nenea acela poate n-ar fi rău să-i înveţe oleacă cum e şi cu folosirea raţională a materialelor 🙂 . Foarfeca în schimb nu e cea mai bună prietenă a ei, şi decupatul nu ne-a ieşit deloc. După ce s-a străduit toată ora, i-am decupat eu cerculeţele ca să poată asambla ciuperca. Ochii au fost tot ideea ei, nu erau în proiect, dar i-a văzut şi i-a lipit.

Prinţesele mele s-au aruncat la proiecte chiar dificile. Au oftat oleacă când şi-au dat seama că puteau să numere întâi cercurile necesare, să nu aibă prea mult de lucru. S-au necăjit, s-au enervat, s-au ambiţionat şi au reuşit. Mai jos aveţi minunăţiile noastre:

Despre cartea de la editura Casa am mai povestit aici, unde aveţi şi ciupercuţa mea, şi păianjenul, precum şi lista proiectelor disponibile. O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag.