Cum era de așteptat, după o săptămână de stat acasă, prima zi de martie la școală era zi de mărțișoare. Așa că am profitat de un moment de relaxare și i-am lăsat dis-de-dimineață să-și întindă tarabele cu mărțișoare… Fetele dădeau pe alese. Adică să văd ce-mi dai tu și te las să-ți alegi de la mine. Băieții însă erau tare, tare oropsiți! În primul rând pentru că am făcut „discriminare” cruntă. Ai 13 fete în clasă, ai de făcut 13 mărțișoare. Și nu, nu te duci la colț de stradă și iei la 1 leu ceva să le dai fetelor. Muncești, cu mânuțele tale, și confecționezi 13 mărțișoare. A fost temă la abilități, concretizată în calificativ. Am lucrat cu ei modelul bobinat și majoritatea s-au străduit cu acesta să rezolve sarcina. M-am amuzat copios când am văzut și variante de grilaj făcut cu carioca… hai că tot așa arată, nu se prinde doamna. Și am văzut și variante în care nu ne spetim cu modelul, că e „greu”, și să nu obosim…
Așa că înainte de a le da fetelor le-au așezat pe „tarabă”. Îmi venea să râd, mi-am amintit cum mergeam cu bunica la biserică și nu puteam să gustăm din ea până nu venea să ne-o taie. Cam așa se uitau și fetele la mărțișoarele băieților și așteptau să trec eu în „inspecție”. Mă bucur însă că le-au făcut!
Eu mi-am făcut special panou cu mărțișoarele primite, căci să le port pe toate era imposibil. Dar așa sunt așezate la loc de cinste. Iar pe celelalte le păstrăm în amintire:
Mi-am dorit să fac anul acesta la clasă mărțișoarele cusute, cele pe care, cu ceva ani în urmă, le-am realizat cu copii de grădiniță. Am realizat însă că este o mare diferență între copiii care chiar vor să-și depășească limitele, acceptând provocări noi, și cei care o adoră pe fata babei cea-cu-fusele și preferă să se fofileze. Așadar, pentru a nu epuiza pe nimeni, am căutat o soluție de compromis pentru modelul de mărțișor…
Nu știu dacă neapărat e mai ușor, pentru că necesită multă coordonare și atenție. Faza premergătoare este printarea modelului pe carton. Se decupează apoi cartonașele pe liniile mai groase, și începe munca. În primul rând trebuie să taie cu foarfeca, cu mare atenție, exact cât este marcajul pe model. Nici mai la stânga, nici mai la dreapta, și nici mai adânc decât este! De ce? Simplu. Orice deviație înseamnă un model neuniform.
Faza a doua este bobinarea, cu ață de papiotă, folosind crestăturile realizate. Am recomandat ață de papiotă pentru că este suficient de subțire cât să nu forțeze inestetic crestăturile. Doar că bobinajul, care se învață undeva la grădiniță, trebuie realizat cu atenție, să nu tensionezi ața și să deformezi cartonul. Ideal ar fi un carton mai gros, dar rar găsești imprimante care să poată folosi carton mai gros de 160g. Deci – atenție.
Finalul, dacă nodul e prea greu, poate fi „fentat” cu puțină bandă adezivă.
Suportul astfel obținut se lipește, de preferat, pe un alt carton, de altă culoare, mai mare, care să dea ideea unei rame pentru un mic tablou. Pentru decor se poate folosi orice, de la nimicurile reciclate în cutia cu „de toate”, semințe, paste făinoase, până la quilling și modelaj cu plastilină ușoară. De aici chiar poate fi alegerea copilului.
Dacă realizați modelul, sunt curioasă să-mi spuneți cum l-au perceput copiii. Cred că cei mici vor avea dificultăți în controlarea unei foarfeci mari, așa că, dacă nu aveți nimic împotrivă, vă recomand să le dați cea mai mică forfecuță din casă și să le explicați să taie doar cu vârful. Astfel, când vor închide foarfeca, nu vor tăia mai mult decât este necesar. Bobinatul va ridica iarăși probleme. Pentru cei fără experiență, puteți întări cartonul cu unul mai mic, lipit pe spate, care să nu acopere crestăturile deja realizate. Nu e recomandabil să îl întăriți tot, pentru că va fi mai dificil de tăiat. Sfaturile sunt pentru cei mici, nu pentru cei mari, care ar trebui, după clasa I, să-și controleze foarte bine mușchii mâinii și să nu întâmpine astfel de probleme.
Mai jos am încercat, într-un filmuleț rapid, să surprind pe cât posibil aceste etape. Dacă ați citit explicațiile de mai sus, filmul de mai jos vă poate lămuri. Eu îl voi folosi la clasă pentru etapa de demonstrare a execuției. Va rula apoi atât cât copiii vor considera necesar pentru a înțelege și executa cerințele. Decorarea va fi la alegere, dar pentru „fetele babei” voi pregăti, cu perforatorul, flori, frunze și fluturi, pentru a-i încuraja măcar la final.
Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.
Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.
Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.
Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.
Am primit de curând o cutie promoțională cu abeslanguri din lemn (apăsătoare pentru limbă), cele cu care la cabinet este apăsată limba să se uite doctorul în gât. Știam demult de ele, și de mulțimea de idei de craft care se poate pune în practică cu ajutorul lor, însă cea cu brățările nu-mi dădea pace…
Așadar, dacă nu aveți altă sursă pentru ele, cu siguranță veți merge toamna aceasta la doctor pentru adeverința de sport; profitați de ocazie. Dacă se uită în gât cu un astfel de instrument, cereți să-l păstrați. Ce puteți face cu el: ajungeți acasă și îl lăsați o zi la înmuiat, în apă. A doua zi îl scoateți și îl îndoiți încet. Fibrele îmbibate sunt elastice, dar nu excesiv. Îndoiți până aproape obțineți un inel, apoi căutați un pahar pe dimensiunea acestuia și introduceți inelul. Așezați-l să stea drept… și așteptați până a doua zi, să se usuce. Când îl veți scoate se va mai deschide puțin, dar va rămâne ca o brățară.
Din acest moment puteți decora în orice mod: pictură, desen cu carioca (atenție, s-ar putea ca desenul să se împrăștie pe suprafața poroasă), tehnica șervețelului, colaj. Eu am ales pentru ele tehnica bobinajului. Mai pe înțeles, așezare ordonată a firelor de ață. Nu este simplu (n-am mai văzut copiii făcând ghem…), și să le așezi una lângă cealaltă, în ordine, strâns, să nu se desfacă, nu e deloc floare la ureche. Puteți însă încerca. Dacă e vorba de copii mai mici, puteți adăuga pe fața exterioară o bandă dublu-adezivă, care să nu lase firul să „fugă”. Tehnica solicită atenția, coordonarea, precizia, și mai ales răbdarea.
Pentru copii recomand să se folosească un singur fir, mai gros dacă se poate, și pentru spectaculozitate, poate aveți la îndemână fir degrade. Eu am îmbinat și două culori diferite, însă nu recomand cu copii mici.
Ca să închideți brățara, realizați două orificii cu un obiect ascuțit (preferabil când lemnul este ud, ca să nu crape, și nu forțați!), și treceți prin el un șnur pe care îl puteți lega apoi să nu o pierdeți de pe mână. Este un proiect ce necesită pregătire, așa că, dacă vinerea doriți să-l realizați la clasă, e bine să vă apucați de marți, căci cele două etape care îl preced durează amândouă câte 24h.
Abeslangurile le puteți găsi la depozitele de materiale medicale. Sunt pachete foarte mari, însă dacă le aveți, idei se găsesc și nu cred că vă vor prisosi. Dacă doriți mai puține, în curând veți găsi pe DacoMag.ro un set de 36 de bucăți („Bețe late”, cod AD208), la aceleași dimensiuni. Nu le-am testat, dar puțin probabil să nu se poată modela în același mod.
Unul dintre numerele colecţiei Idei creative care m-a lăsat fără replică a fost 15, Decoraţiuni interioare. În primul rând pentru că la capitolul acesta sunt mai mult decât paralelă. Apoi, pentru că subiectele alese sunt prea exotice pentru mine, pe teme africane şi japoneze. Aceasta nu înseamnă că nu am savurat fiecare pagină, rezultatele sunt impresionante.
Materialele necesare sunt mozaicuri, lacuri speciale, adezivi, vopsele acrilice, folie aurie, pastă de modelat, mărgele, pietre, bucăţi de sticlă şi oglindă. Modelele necesare sunt inserate pe planşe la mijlocul cărţii, şi pot fi pregătite uşor şabloanele de transfer. Dintre toate proiectele, singurul la care puteam spera să am un rezultat acceptabil, fără să fac investiţii aiurea în materiale, a fost "Safari cu aţă". Astă-vară era o alegere bună, dar a venit toamna şi a rămas tot în stadiul de proiect.
Acum tot căutam idei pentru sărbători, şi mi-am amintit de modelul cu aţă. Pânză pe cadru nu aveam, aşa că am folosit un carton pe care eu îl credeam mai gros. Am început să bobinez un fir de mohair fără puf, în degrade, fir lângă fir, dar cartonul a început să se îndoaie încet, până ce s-a curbat. Forma rezultată era chiar interesantă, aşa că am continuat cu ea, i-am făcut un pic de ramă sus şi jos, şi am pregătit şablonul… Am căutat pe net un înger, pe care să-l pot folosi pe post de stencil. Am decupat modelul dintr-o folie de acetofan de la o cutie de păpuşi, apoi cu acuarele am umplut cu grijă spaţiul. Modelul propus la safari era exact invers, pictat decorul şi în degrade modelul, dar mie mi s-a părut mai interesant aşa.
Lucrarea prezintă la început materialele, unelte şi tehnicile de lucru. Apoi sunt propuse 11 teme: atmosferă japoneză, motive clasice, ambianţă chinezească, tablouri cu pietre, mirajul deşertului, undeva în Africa, în ?ara Soarelui-Răsare, continente exotice, safari cu aţă, vraja Orientului, Roşu şi negru. Ca şi celelalte din colecţie, lucrarea are 32 de pagini, tipărite pe hârtie groasă şi lucioasă.
Continuam şi astăzi cu ideile pentru Halloween, sper că aveţi timp să le puneţi în practică înainte de vacanţă.
Aproape că nu poţi vorbi despre Halloween fără să te gândeşti la păianjeni, fantome şi dovleci. Astăzi mă opresc la păianjeni, în două variante 3D.
Pentru acest proiect trebuie să confecţionaţi o pânză. O puteţi realiza din benzi albe de hârtie, pe un carton colorat, pur şi simplu la întâmplare. Cred că merge foarte bine puţină hârtie albă autocolantă. Dacă nu aveţi inspiraţia de a lucra direct, puteţi printa un model de pânză de aici, şi lipiţi hârtia peste liniile trasate. Puteţi confecţiona pânza şi cu acul, folosind un bumbac alb mai gros, ca în cel de-al doilea exemplu. Eu le-am realizat fără modelul printat, aşa că rezultatul nu va fi identic.
Pentru păianjeni am folosit jumătăţi de bile de polistiren, pictate cu negru. Primul (văduva neagră) ale picioarele din carton negru, al doilea (tarantula) – din fire chenille, înfipte în polistiren. Ştiu că au 8 picioare, dar păreau foarte încărcaţi. Puteţi respecta anatomia dacă bilele pe care le aveţi la dispoziţie sunt mai mari.
Puteţi realiza păianjenul şi prin quilling, mai jos este un model realizat de mărţişor, anul acesta. Sau, mai simplu, din două buline de hârtie neagră.
Dacă veţi pune în practică această idee, spuneţi-mi cum a fost, ce reacţie au avut copiii.
De multă vreme am pe listă câteva păpuşele. Dar nu am reuşit să rezolv problema unor bile simple, de lemn… Din fericire am găsit ceva timp de umblat prin oraş, şi m-am întors acasă victorioasă, cu un pumn de biluţe… Copiii au privit destul de sceptici ce mai pun la cale, şi cum tot se deşiră ghemul de PNA.
Aşadar, iată de ce aveţi nevoie:
o bilă de lemn, cu un canal destul de larg pentru a putea trece mai multă aţă
un ghem de PNA
un naylon subţire şi rezistent
o foarfecă ascuţită.
Pentru început, luaţi o bucată de carton lată, cam cat doriţi să fie păpuşa, proporţional bine-nţeles cu capul. Înfăşuraţi aţa, cât se poate de multă, pentru a trece forţat prin canal.Folosiţi pentru aceasta firul de naylon (sau altceva rezistent, pentru a nu se rupe), ca în imaginea de mai jos.
Cu foarfeca taiaţi buclele sus şi jos. Aranjaţi pe cât posibil "podoaba capilară", ca şi cum aţi tunde un ciucure. Împărţiţi partea de jos în patru părţi egale, apoi împletiţi mâinile. Pentru picioare, împletiţi întâi corpul, şi reîmpărţiţi firele în jumătate. Abia apoi se împletesc picioarele. După împletire, se leagă şi se taie frumos.
O a doua variantă, mai simplă, este să legaţi pur si simplu firele, ca mâini şi picioare.
Dacă bilele nu sunt deja decorate, puteţi lipi ochişori şi guriţă.
Pentru următoarele două săptămâni, Năzdrăvanii au de rezolvat una dintre cele mai dificile probe de până acum. Au nevoie de sprijinul unei bunici sau al unei mămici, dar cred că şi un tătic s-ar descurca. Până acum se pare că nici unul dintre copii nu a mai lucrat cu acul, şi, ca să citez o părere de mămică, pentru toate există un început. Sper ca copiii să perceapă această probă ca provocatoare şi interesantă, si să-i facă faţă cu succes, iar la final să poată spune: noi ştim să coasem.
Materiale necesare:
carton alb şi o imprimantă, pentru printat şabloanele exerciţiilor (pot fi printate pe carton A4, sau chiar 2 imagini pe o coală).
un ac
bobine de bumbac colorat, de la mercerie, sau aţă de papiotă, în două sau trei fire.
o forfecuţă
Pentru început, vor fi printate şabloanele. Apoi, cu ajutorul acului, vor fi perforate toate punctele marcate pe desen. Pentru aceasta se aşează cartonul pe o pernă, şi se perforează cu ajutorul unui ac cu gămălie (de preferat unul cu gămălie de plastic, decorativă).
Vor fi alese culorile în funcţie de marcaj, dar, dacă nu există una disponibilă, se alege ceva potrivit. Pentru realizarea cusăturilor pe carton, aţa trebuie trasă cu atenţie, pentru a nu tăia cartonul, şi nici nu trebuie strânsă prea tare. Mai jos sunt câteva exemple de cusături simple. Firul întrerupt este sub carton, cel continuu – deasupra, şi este cel care va realiza modelul cerut. Este mai puţin important la început cât de ordonat se lucrează pe verso.
Pentru a realiza o linie întreruptă, acul trece o singură dată prin punctul perforat. Se începe de pe spate, şi se continuă pentru realizarea modelului.
Pentru a realiza o linie continuă, se procedează ca mai sus, la o linie întreruptă, atât că drumul va fi parcurs şi înapoi, firul trecând de două ori printr-un punct perforat. Firul de întoarcere este cel mai închis la culoare.
După terminarea modelului, ambele fire vor rămâne pe spatele cartonului şi vor fi înnodate. Acelaşi traseu poate fi folosit şi dacă linia continuă este în zig-zag.
Pentru linii verticale, pot fi folosite două variante de cusătură. Firul trece o singură dată prin punctele perforate.
Pentru a realiza o cruciuliţă, firul trece o singură dată prin punctele perforate.
Şi cu acestea, spor la lucru! După finalizarea exerciţiilor, cerinţele probei vor fi disponibile aici.
Recunosc că mă chinuia de ceva vreme ideea unui coşuleţ. Aveam în minte ideea… şi mi-am zis că merită încercat.
Materiale necesare:
o bucată de polistiren
scobitori
un ghem cu aţă
o fâşie de carton
câteva ace cu gămălie
Pentru început, se potriveşte bucata de polistiren pe dimensiunile dorite ale coşuleţului. Se înfig scobitorile, la 2-3 cm una de cealaltă şi începe împletirea. Aţa este învârtită complet în jurul scobitorii, nu trece printre ele ca la jaloane. Se repetă operaţiunea până se ajunge sus. Scobitorile mele s-au cam mişcat, iar după ce le-am aşezat la locul lor, coşuleţul a căpătat o formă mai rotundă. M-am apucat să "rotunjesc" cu un cuţit şi suportul, numai că… am tăiat pe lângă scobitori, şi a fost nevoie să improvizez câteva bucle de aţă pentru a menţine coşuleţul. Planul meu era ca partea de jos a suportului să fie îmbrăcată cu o bandă de carton, asemănătoare mânerului.
Pentru acesta, se taie o bandă de carton, pe care se bobinează aţa cu grijă, fir lângă fir, până este acoperită în întregime. Apoi, cu ajutorul acelor cu gămălie, este adăugat mânerul.
După prinderea lui se bobinează aţa peste întreg suportul, ca în imagine. Este bine să urmeze şi în partea de sus încă 2-3 fire de aţă printre scobitori, care să acopere şi mânerul.
La final am adăugat puţină hârtie creponată tocată, şi câteva ouă mici de ciocolată, din rezerva pregătită de Iepuraş.
