O primăvară frumoasă tuturor Năzdrăvanilor, precum şi părinţilor şi îndrumătorilor lor!
În special pentru mămici, adăugăm un mărţişor muzical:
Cu drag,
Naz şi Ani
Tag Archives: Ani
Aho-aho, si la multi ani!
A mai trecut un an, şi dacă stau să mă întreb cum, nu ştiu. Ieri parcă era tot Revelion… Iar astăzi mă pregătesc pentru încă unul. Dacă mă uit în oglindă, parcă sunt ceva fire albe în plus. Spatele nu mă mai doare când iau copiii de mână… căci nu trebuie să mă mai aplec! Ciudat, Andrei îmi ajunge la umeri… iar mânuţa Irisucăi nu se mai pierde într-a mea.
A trecut atât de repede, şi a fost atât de plin. Iris a învăţat să scrie. E drept, câteva litere, dar are grijă să însemne tot ce îi aparţine, cu "IRIS". Încă nu spune ea toate sunetele, dar mă uimeşte cu ingeniozitatea şi talentul ei de a răsuci vorba pentru a-şi atinge scopul. Cred că ar fi un bun avocat… dar până atunci cu siguranţă îmi va face câteva şuviţe argintii… Am terminat şi grădiniţa. Am trecut pragul şcolii, şi mi-am reamintit cu nostalgie momentul în care l-am ţinut prima dată în braţe pe Andrei. Parcă a trecut doar o clipă. Şi la acel moment se mai adaugă unul… când m-a chemat cu emoţie… să-mi arate ce ştie el să scrie. Cu bastonaşe tremurate, a scris de mână mama. Cred că sentimentul a fost mai intens decât atunci când a spus-o prima dată…
Am văzut crescând şi cel de-al treilea copil, cum îi spun eu portalului Talente de Năzdrăvani. Emoţiile au fost la fel de multe, parcă acum începea să meargă, iar eu eram acolo, să-l prind de mânuţă să nu cadă. Mi-a adus multe satisfacţii, şi mulţi prieteni. Mai important, nu am fost singură. Mi-au fost alături Editurile Paralela 45, Teora, Gama, Librăria Book-Express, şi nu în cele din urmă Mihai şi Ana de la Jucarii din Lemn. Nu uit nici de Roxana, nici de atmosfera primitoare de la GreenTea, şi nici de cele mai frumoase linguri de lemn pe care le-am văzut. Nu în ultimul rând, ArtBook, care a susţinut din punct de vedere grafic activităţile desfăşurate pe Talente de Năzdrăvani. La mulţi ani tuturor şi un an nou minunat!
2011 sper să fie mai plin, mai bun, mai… altfel. Mai multe surprize, mai mulţi copii cu chef de joacă. Naz şi Ani, de luna aceasta marcă înregistrată oficial la OSIM, le vor fi mereu alături, să-i încurajeze şi să-i înveţe, provocându-i la fiecare pas. Nu ne vom plictisi, şi vom creşte frumos, aşa cum ne-am propus cu ceva timp în urmă.
Sărbători fericite tuturor, şi în special Năzdrăvanilor!
E o lume minunata, a copiilor!
Naz şi Ani le doresc tuturor copiilor o zi minunată!
La mulţi ani!
şi
Petrecere frumoasă!
Activitati practice pentru 6-7 ani, Editura Teora
Puţine sunt momentele în care un copil cere astăzi o carte. Aşa, din proprie iniţiativă, şi nu pentru că se află în librărie şi o copertă sclipitoare i-a atras atenţia.
Zilele trecute Andreiu meu îşi făcea de lucru cu cărticica lui de jocuri… pe coperta din spate erau prezentate mai multe lucrări ale editurii, din aceeaşi serie, Mă joc şi învăţ . Vine la mine şi îmi arată două dintre ele. Mami, te rog, mi le cumperi şi pe-astea? Cum nu, când vine vorba de cărţi, abia aştept. Mai ales la cele din categoria de învăţare. Aşa că ne-am ales cu 3.( 🙂 Nicio grijă, le vine rândul). Dar azi despre Activităţi practice pentru 6-7 ani, Editura Teora.
Ce i-a plăcut lui la ea: în primul rând, că este colorată. Apoi, că mare parte a jocurilor sunt de matematică. Şi mie mi-a plăcut, înveţi prin joc o mulţime de lucruri despre lumea care ne înconjoară. Foarte interesant a fost unul din joculeţe, care îţi arăta un peisaj, şi tu trebuia să alegi indicatorul potrivit… Uite-aşa învaţăm semnalizarea pentru camping, că tot ne place.
Ce nu i-a plăcut… citez "Dar de ce trebuia să aibă şi semne grafice?" Ei, asta e, nu suntem noi fani de scriere… şi nici nu există perfecţiune pe lume.
Dar, ţinând cont că vine vacanţa, piticii de grupa mare şi pregătitoare îşi pot umple dimineţile cu câte-o pagină de exerciţii. Grafica simplă, plăcută si colorată, tiparul de calitate, nu pot decât să-i încurajeze. Lucrarea este format A4, conţine 78 de pagini cu exerciţii, 9 pagini de răspunsuri (paginile de exerciţii sunt micşorate, aşezate câte 9 pe pagină, iar rezolvările sunt marcate vizibil), iar la final, 7 pagini albe, pentru ca piticii să poată da frâu liber creativităţii.
În aceeaşi serie de caiete sunt şi variantele pentru 3-4 ani, 4-5 ani, 5-6 ani şi 6-9 ani.
Naz si Ani. Desene de pitici
Ca de obicei, rezolvarea temelor la proba de talente sunt un prilej foarte mare de amuzament.
În seara asta protestau amândoi, că Naz şi Ani sunt prea dificil de desenat. Aşă că am revenit la metode tradiţionale. Şi trebuie să recunosc că m-am simţit bine să fiu din nou la tablă, să întreb…"Aţi înţeles…?", apoi să mă plimb printre "bănci" să văd realizările.
Pe scurt… am improvizat o băncuţă cu trei elevi (tati a ţinut morţiş să deseneze cu copiii, dar nu a predat "lucrarea" la sfârşitul orei.) Eu am instalat tăbliţa copiilor, şi, cu creta în mână, m-am apucat să desenez. Dacă Manu, creatorul personajelor, ar fi vazut schemele… Dar nu mai comentăm.
Cu puţină mândrie, trebuie să recunosc că semănau binişor. Eu desenam o bucăţică, aşteptam să-mi spună c-au terminat. Şi tot aşa până am desenat cele două personaje în creion. I-am lăsat apoi liberi, să creeze decorul, să-i coloreze. Iată ce-a ieşit.
Iris.
Ani nu a fost cuminte. A căutat prin frigider şi a dărâmat peste ea tot ce era acolo. După cât e de roz, eu aş zice că şi-a pus în cap tot iaurtul cu vişine… Naz stă lângă şi priveşte, Iris spune că vrea să plece. Chestia de sus, ca un gândac, e un soare. Lângă e un copac şi un nor. Chestia cu ţepi din dreapta lui Naz este iarbă. În colţul din dreapta e un magazin. Iar în colţul din stânga era camera lui Ani. Clar, nu?
Andrei.
Andrei şi-a descris creaţia astfel: " Naz şi Ani la cumpărături. Ani împinge coşul. În coş are două sucuri, două lumânări, că e ziua ei. În raftul din stânga sunt cereale sus şi caşcaval şi făină. În raftul din dreapta se găseşte bere, vin şi coca cola. Din tavan atârnă indicatoarele pentru zonele respective, cu săgeţi. "
Trebuie să recunosc că, pe cât e de căpos copilul asta, pe atât nu încetează să mă uimească. Ieri mă chinuiam să găsesc un nume pentru următorul concurs, şi el, lângă mine, încerca la rândul lui să creeze o denumire. E drept că era mult pe lângă, dar tot a încercat câteva variante. A fost tare dezamăgit că nu i-am aprobat nici una.
Să revin la desen. Faptul că a notat marfa cu litere, ca să fie identificată, mai e cum mai e… că a colorat cerealele diferit, pentru cele patru categorii pe care le luam de obicei… iarăşi ok. Dar în timp ce eu scriam de zor, îl întreb… şi în rafturile din spate ce e? "Sunt indicatoare, ce, n-ai văzut cum scrie pe sus să ştii unde să cauţi?" Şi cu pictograme!
Trag concluzia că e bun de şef. Are idei, dar ar fi minunat să i le pună alţii în aplicare…
Despre ANI & co
I-am citit acum Elizei prima poveste
„Cine e ANI?”
„Mai e una?” (nota: una, adica o poveste)
„Hai sa citim urmatoarea poveste de la povestea creioanelor”
Deci ii place… Continuam. Eu citesc, ea comenteaza
„Ia uite, s-a tocit si galbenul?
Se uita la poza. Eu nu vad musai un Galben tocit, dar copiii vad intotdeauna mai mult decat noi.
Eu mai am cateva ferestre deschise, mai tastez rapid un mesaj pe ymsgr…
„Hai mama, citim? Ce tot scrii?”
Continuam povestea. NAZ incepe sa o caute pe ANI, dar nu ne zice nicaieri cine este ANI. Ea anticipeaza:
„Cine e ANI? Cred ca e o papusa?”
„Unde e Ani?
Povestea se termina cu puncte de suspensie. Ba mai mult, ne zice ca NU ACUM vom afla, ci candva in viitor…. Hm… Varianta asta nu convine…
„De ce nu o gasea?”
„Hai sa citim urmatoarea poveste”
Ma gandeam deja, ce ma fac daca in urmatoarea povestire NU AFLAM totusi care e treaba cu ANI.
Dam pagina la urmatoarea poveste. Ea se uita la ilustratie. Este NAZ.
„Uite-l pe NAZ”
„Chiar ca e un creion fermecat! Am si eu un creion fermecat cu toate culorile
(sa stiti ca are!!! e un creion cu varful in toate culorile, coloreaza dupa cum il invarti )
Continuam azi lectura. Daca ne lasa junioara familiei. Mai nou, multe chestii „de copii mari” se desfasoara in timpul in care junioara doarme, la pranz, doua ore trase de par. Cand junioara se trezeste, e jale mare. Nu mai putem picta, nu mai putem modela cu plastelina, nu mai putem sta la calculator.
Dar desigur, este atat de amuzant sa ai o sora mai mica! Abia asteptam sa creasca si ea putin, sa ii povestim despre NAZ si despre ANI…
