Bibliolove – cum să iubești cărțile de mic

Bibliofil este un termen pe care o să recunosc că nu l-am mai folosit niciodată, dar după ce am aprofundat un pic pot spune că mă încadrez în gașca bibliofililor. Bănuiesc că te întrebi acum care-i treaba cu biblio-chestia? O să încerc să-ți ofer un răspuns.

Bibliolove

Editura All, una dintre editurile mele favorite (deoarece traduc Pisicile războinice și nu tipăresc cărți din care cad pagini), a început să publice o serie dedicată copiilor mai… mici (dar n-ar strica să facă ceva și pentru cei mari, poate încep și ei să citească). Colecția Bibliolove își dorește să arate de timpuriu că cititul nu este chiar așa de rău cum și-ar putea imagina. Nu e toxic, ba chiar ar putea să le și placă. Citind două dintre cărțile care fac parte din Bibliolove s-au trezit câteva amintiri de demult, de pe când încă citeam cărți ilustrate…

Micul mecanic al cărților, de Ezgi Berk (cu ilustrații de Ece Zeber)

Povestea prezintă un băiețel pe nume Matei care merge la bibliotecă „adeseori după școală“ (ceea ce pare o fantezie după mine, ținând cont cât de „aglomerate“ sunt bibliotecile zilele acestea!!!) . Ce face-cum se face, chestia e că reușește să verse un pahar cu apă peste cartea împrumutată.

Punem pauză puțin. În momentul în care Matei a vărsat paharul, mi-am amintit cum am vărsat eu eprubeta cu diverse lichide folosite în experimentul despre densitate peste bancă, prin clasa a VI-a, și peste manualul de fizică aflat acolo, bineînțeles. Acesta consta într-un amestec alcătuit din ulei, apă, șampon, detergent, miere etc-etc. Vă puteți imagina ce frumos arăta afară din eprubretă, întins pe toată banca, parcă stând la soare, și picături scurgându-se și pe podea. Superb!

În poveste, Matei este ajutat de Ela (bibliotecara) să aducă cartea la o stare normală, ca să nu mai arate umflată ca un păun 🙂 . Au procedat aproape ca mine cu manualul de fizică, au pus șervețele între pagini, au uscat-o cu ventilatorul (în cazul meu – echivalent cu a întinde victima verde a licorii pe calorifer), au presat-o cu ajutorul unei menghine între două bucăți de lemn (așa ceva n-am avut, dar am pus manualul între cărți grele), apoi a doua zi au băgat-o la congelator. Nu aveam nici cea mai mică idee că statul câteva ore la „răcoare“ poate ajuta cărțile accidentate să-și revină și să-și continue viața în bibliotecă, dar sper nici să nu am vreodată nevoie de această idee. Probabil operațiunea ar fi ajutat și victima mea… (bine, tot ar fi rămas pe jumătate verde din cauza detergentului lichid). Oricum, vă recomand să citiți cartea, explică detaliat ce aveți de făcut.

Elefănțelul care iubea cărțile, de V. Huseyin Kaya (cu ilustrații de Huseyin Sonmezay)

Acest Elefănțel este un copil care știe ce vrea de la viață: să devină și el bibliofil. Așa că citește, și citește… și tot citește. Și nu se mai satură… al naibii! Mă gândesc la sărmanii părinți care erau obligați să-i cumpere cărți (adică nu-i poți spune NU unui copil care vrea să citească).

Bine, poți, dacă sunteți la fel de malefici ca mama. Nu o să uit cât de încântat era fratele meu de seria Jurnalul unui puști și cât de dezamăgit a fost în ziua în care mama a realizat că nu merită banii (deși Andrei avea altă părere), sistându-i finanțarea. Așa mi-am amintit de primele cărți ale mele, cărțile de la care a pornit „mica“ mea bibliotecă.

În primul rând, a fost o serie cu zâne (au legătură cu Tinkerbell, care avea legătură cu Peter Pan, prietenul meu imaginar, deci o mare pasiune la 4 ani). Dar să nu uit de prima carte citită la lumina lanternei. Ținând cont că viteza mea de lectură nu depășea o pagină în 10 minute, căci de-abia învățasem să citesc, mi-a luat ceva să termin povestea lui Lafcadio. Aceasta a fost și prima carte citită noaptea, care mi-a arătat unde poate conduce fantezia. Să fim serioși, un pat din bezele? Adică cine s-ar fi gândit? M-am gândit eu mult după, dacă aș putea să-mi fac propriul pat din bezele.

Mai târziu, au urmat multe alte cărți, dar cele care m-au transformat în bibliofil au fost câteva aparținând lui Roald Dahl (Vrăjitoarele, Charlie și fabrica de Ciocolată, Marele Uriaș Prietenos), apoi Trolii… Aș putea continua și cu seria lui Stephen Hawking, George și secretele universului, și multe altele. Plus că, alături de verișoarele mele (cea mai mare dintre ele fiind acum clasa a III-a) am descoperit și plăcerea de a le citi altora.

ȘOC, ȘOC, ȘOC!

Suntem ultimii în clasament. La consumul de carte, suntem poziționați pe ultimul loc în UE. Normal, nu puteam să fim ultimii la… nu știu, cea mai poluată capitală?! Nu este o noutate, număr pe degete prietenii pasionați de lectură, dar ce mă uimește de fapt este că acum nu doar că nu se citesc cărțile, dar mai nou este și motiv de laudă. În gimnaziu am avut parte de colegi care se băteau cu pumnul în piept că nu au mai citit o carte de nu-știu-când. Dacă nu aș fi ajuns în clasa în care sunt acum, probabil aș fi făcut implozie, deoarece nu prea aveam cu cine să discut lecturile săptămânale. Te simți mult mai bine când afli că nu ești singurul din specia ta, că mai există și alți copii care citesc.

Rostul seriei bibliolove este să sporească numărul celor din specia aceasta pe cale de dispariție! Partea bună este următoarea: simt că ar putea reuși, cu ilustrațiile amuzante și textele ce le însoțesc, trebuie doar să-i învățăm… de mici.

P.S: Câteva cărți pentru începători din colecțiile editurii:

Cele două volume din colecția Bibliolove le poți găsi la: All, eMag, Cărturești, Cartepedia, Libris, Elefant, Librărie.net

Umbre adânci în seria Pisicile războinice

Volumele sunt disponibile la:Editura ALL/Galaxia Copiilor, elefant, libris, emag, librarie.net

Erin Hunter se întoarce! În acest moment seria Pisicile războinice a ajuns la volumul 20. Vacanța aceasta am rămas puțin în urmă cu lectura și tocmai ce am terminat volumul 18, Umbre adânci, un volum special, diferit de celelalte. Deși fiecare volum vine cu câte o intrigă nouă sau cu dușmani nou-nouți, volumul 18 m-a uimit.

Acțiunea începe cu minciuni aduse la lumină, credință pusă la îndoială, gelozie, șantaj, plus o crimă, dar să nu uităm de călătoria în timp! Este o serie de ficțiune, orice este posibil, dar la călătorie în timp nici nu m-am gândit. Autoarele din spatele numelui de Erin Hunter au dus pisicile la un nou nivel, pe care vreau să-l descopăr în celelalte volume.

În acest volum cele trei personaje principale sunt „separate“ unul de celălalt, fiecare întâlnind câte o provocare nouă. Lui Inimă de leu începe să-i fie frică de puterea lui, de ce poate să facă, pe cine poate să rănească, teama lui cea mai mare fiind ca nu cumva să o rănească pe cea pe care o iubește, o iubire de care nu poate avea parte, una interzisă. Frunză de Laur își face griji pentru celelalte pisici, mai ales pentru credința lor, zdruncinată de un nou dușman: Sol. Pe Labă de Gaiță în schimb, cel ce aduce mai mult a Omul de Tinichea din Orașul de Smarald, nimic nu-l părea a-l afecta. El simte acel ceva pentru prima oară, se îndrăgostește de o pisică în călătoria sa pentru ajutarea strămoșilor. Nu în ultimul rând, își primește numele de războinic.

Ce-i unește pe acești trei pisoi din profeție? – Un secret, un adevăr adus la lumină care poate schimba totul pentru ei.

Ce ascund pisicile?

Pisicile acestea, „războinice“, imită, de fapt, diferite tipuri de oameni. Orice carte din această serie prezintă drama ei pe care sunt absolut sigură că fiecare dintre noi a întâlnit-o în viața de zi cu zi. Seria a început cu trădarea lui Gheară de Tigru, fuga lui Labă Neagră din Clanul Tunetului, o iubire interzisă, ultima dramă fiind minciunile lui Sol.

Cei care nu au citit nici măcar o carte din această serie probabil că n-au înțeles nimic din cele spuse mai sus. Dar de câte ori nu ați fost martori la bârfe, gelozie, minciuni, în general la oameni prefăcuți? Pisicile războinice suntem noi, exceptând că nu mâncăm carne crudă și probabil că nu avem blană, dar ne reprezintă. Cu o umbră de umor, bineînțeles…

Ce ne așteaptă?

Nu aș putea să vă spun cu ce „vești“ vor mai sosi pisicile, este o serie cu 36 de volume… Însă nu cred că seria se va încheia cum aș vrea. Finalul va fi ori în stilul filmelor americane, toate clanurile reușesc a se înțelege, poate se și unesc, ori cu o dramă, dispariția unui clan, o luptă… cine știe. Sincer pe mine nu mă interesează foarte mult soarta clanurilor, ci soarta anumitor pisici. Una din pisicile mele preferate (Iaz de frunză pentru cei care au citit cărțile) nu poate fi cu cel pe care îl iubește cu adevărat deoarece sunt din clanuri diferite… dar sper ca acest lucru să se schimbe. Povestea lui Romeo și-a Julietei se tot repetă pentru mai multe dintre feline.

Tătănuș Pipăruș, eroul fantomă de la editura ALL

Mi-am stresat – recunosc – elevii din seria trecută cu lectura, însă nu regret. În clasa a patra, ultimul semestru, fiecare a avut de citit trei cărți pe care să le prezinte apoi în fața clasei. Noroc că aveam în sală o bibliotecă frumoasă de unde se puteau aprovoziona! Și… cărți chiar au însemnat volume întregi, căci nu puteau alege chiar orice, aveau nevoie de acordul meu.

Tot atunci am primit de la editura All seria Tătănuș Pipăruș. Eu eram cu timpul în pioneze, nu am apucat să le citesc, dar una din fetele mele era îndrăgostită de animale. Am văzut rezumatul și mi s-a părut foarte interesantă pentru ea o poveste în care animalul de companie nu te părăsește definitiv, spiritul lui îți rămâne alături, fie că îl vezi, fie că nu. Știam că are și un câine foarte bătrân, așa ca i-am recomandat cartea. I-au plăcut cele două volume, le-a pregătit și rezumatele, dar le-a și povestit foarte frumos în fața clasei, fără să citească de pe foi. Vă las mai jos în compania Anei, iar dacă vă plac, a apărut în vacanța de vară și cel de-al treilea volum, despre care mi-a spus că și l-a cumpărat deja când i-am cerut zilele trecute permisiunea să public rezumatele ei.

Tătănuș Pipăruș câinele fantomă

de Claire Barker

Într- zi, Tătănuș Pipăruș moare, devenind un mult-iubit, la fel ca ceilalți membri S.D.S. (spiritele din Starcross): un gâscan pe nume Gabriel, iepurele Valentin, Martin hamsterul și Orlando, o maimuțică ce vorbea ciudat și colecționa lingurițe. Tuturor le plăceau biscuiții cu ghimbir, iar napolitanele roz îi făceau pe membri S.D.S. extrem de neastâmpărați.

Într-o zi, reședința Starcross Hall este scoasă la licitație, iar Winnie și părinții ei aiuriți nu mai au ce face. Aflând acest lucru, mult-iubiții îi speriau pe toți vizitatorii, dar la un moment dat a apărut Krispin O’Mistery, vânătorul de fantome. El era fratele doamnei Nora Sockpuppet (președinte al consiliului orășenesc din Bartoshire). Ei doreau să obțină reședința familiei Pipăruș.

La un moment dat, Winnie află și ea de existența fantomelor după ce Krispin îi prinsese deja pe Valentin și maimuțica Orlando. Toate fantomele erau disperate deoarece Krispin voia să le prindă și pe ele. Dar până la urmă l-au învins și Winnie a reușit să-i elibereze pe Orlando și Valentin. Krispin și fanii săi s-au speriat și au plecat.

În următoarele zile, la licitație a apărut și Krispin și Nora, care însă își dorea reședința Starcross Hall și ar fi făcut orice ca s-o aibă. Mult-iubiții și Winnie stăteau triști în pod, dar acolo au găsit niște tablouri care valorau o avere și lui Winnie îi veni o idee minunată. Au coborât toți din pod și au cumpărat reședința Starcross cu 9 milioane de lire.

Neavând destul de mulți bani, Krispin renunță și Nora Sockpuppet fu luată de poliție din cauza planurilor sale viclene. Tablourile găsite au valorat suficient pentru a-și păstra casa și cu restul banilor au renovat puțin și totul a revenit la normal.

Winnie și toate fantomele au rămas foarte buni prieteni și fetița deveni și ea un membru oficial S.D.S.

Câinele fantomă și ultimul tigru de circ

de Claire Barker

Winnie și părinții ei locuiesc în reședința Starcross alături de cinci fantome: Tătănuș cățelul, gâscanul Gabriel, iepurele Valentin, Martin hamsterul și Orlando maimuțica colecționară de lingurițe și care vorbește ciudat. Acestea fac parte din grupul mult-iubiților (fantomele animalelor atașate de persoana lor specială, care tot timpul sunt loiale). În urma unui vis, domnul Pipăruș (tatăl lui Winnie) decide să facă o expoziție de pălării la el în casă și soția lui dorește să le gătească câte ceva oaspeților. Auzind acestea, Winnie și fantomele transformă casa într-un adevărat muzeu de pălării.

După ce un ziarist trecu pe la Starcross, reședința deveni faimoasă. Toți erau uluiți de minunatele pălării.

Winnie chemă și circul și în câteva zile apăru. Acolo erau: clovni, acrobați, înghițitoare de flăcări și un bărbat puternic. Circul stătea doar două zile. Fantomele simțeau tristețea lui Bertie, maestrul de ceremonii.

Înaintea primei seri de spectacol, Winnie descoperiseră un tigru fantomă pe nume Roojoo. Ei deveniră buni prieteni, dar mai aflaseră și că Bertie era persoana specială a tigrului. Chiar dacă era fantomă, Roojoo continua să-și facă numărul. Oricum, în afară de Winnie nimeni nu putea vedea fantomele. Spectacolul a decurs minunat și Roojoo era tare mândru, dar și trist deoarece Bertie nu-l putea vedea. În următoarea zi, Winnie dorea să rezolve această problemă așa că lua ghidul bunei fantome și împreună cu restul mult-iubiților merse la circ. Din păcate n-au găsit răspunsul, deoarece lipsea pagina 84. Când s-a întors în casă, Winnie l-a văzut pe tatăl ei și pe domnul Chattergee făcând schimbul: căciula cu ciucurași din Bristol pe Ochiul din Mumbai.

În pod, Tătănuș găsi un bilet de la doamna Jones, păienjenița fantomă din grupul „Ouălor stricate” (fantome care provoacă numai necazuri). După ce se jucaseră, fantomele se întâlniseră cu doamna Jones. Ele i-au dat o cutie cu fursecuri la schimb cu pagina 84. Apoi s-au dus la circ ca să-i citească răspunsul lui Roojoo.

Între timp, vizitatorii s-au înghesuit să vadă noua atracție de la Starcross, Ochiul din Mumbai. Spectacolul de circ începu. Roojoo strănută din cauza alergiei sale la orice rubin indian. Ochiul a dispărut. Toți îl căutau disperați. Orlando l-a găsit la o bătrânică dubioasă care participase și la expoziția de pălării. Îl luă, dar bătrâna nu renunța și tot încerca să-l recapete până când căzu în bazinul cu apă rece al clovnilor. Poliția veni și o luă de-acolo constatând că ea este renumitul hoț de diamante Magpie McCracken. Toți spectatorii credeau că totul a fost un spectacol și le-a plăcut. Lumea a plecat acasă.

Planul începu. Bertie își dori să fie împreună cu Roojoo și stânse în mână ceasul cu fața de tigru. Funcționa. Acum îl putea vedea, erau fericiți. Următoarea zi, circul nu mai era și toată lumea era fericită.

Volumele sunt disponibile la editura ALL Libris Elefant eMag Cărturesti Diverta Cel.ro

Acasă cu perechea mea de pisici războinice

Mi-ar fi plăcut să stau la curte și să am un cățel și o pisică. Îmi plac, dar nu în casă – înțelegeți voi, să iasă singure afară când au nevoie. În schimb am adoptat câteva clanuri de pisici – telenovelă curată care la Bookfest peste câteva zile va continua cu încă un episod. Cum nu era de ajuns acasă, ba chiar și la școală unii copii s-au apucat de citit seria. Ieșirile cu clasa, în care mă însoțea Iris, se lăsau cu lungi discuții în care încerca să nu divulge secrete din volumele următoare.

Dar perechea de pisici nebune e formată din Iris și buna ei prietenă, Cris, devenită obișnuit de-al casei. Cum au început să miaune amândouă că vor noul volum, le-am spus că m-au dus cu preșul de trei volume că scriu despre serie și că acum nu mă mai las păcălită. Așa că azi a avut loc în sala cu veverițe o nouă întrunire. Au protestat, că nu pot povesti atâtea volume… dar până la urmă s-au pus de acord și mai jos aveți ce a ieșit:

Iris:

Acum câteva zile, chiar după ce s-a anunțat pe net noua apariție, prietena mea cea mai bună mi-a spus și ea de apariția noului volum din seria mea preferată de cărți, Pisicile războinice. Mi-a propus să comandăm volumele când aveau să se tipărească, dar am avut o idee mai bună: să mergem împreună la târgul de carte.

Cu toate că așteptam nerăbdătoare al cincisprezecelea volum, am început să ne gândim de ce ne-am apucat noi două de această serie de cărți. Cris a început Pisicile Războinice la sugestia mea. A trebuit să mă rog de ea un semestru întreg ca să o conving măcar să citească seria de cărți. I-am împrumutat primul volum. Prima reacție după ce a văzut coperta a fost: „Ce-i cu mâța asta? Stai să ghicesc: mâța de pe copertă când e nervoasă nu face un simplu miau! face un MIAU!” și tot felul de glume care ei i se păreau amuzante.

Am făcut un pact: dacă ea încearcă să citească Pisicile și nu-i plac, eu nu voi mai citi ca obsedata în fiecare pauză, dar dacă aveau să-i placă, atunci ea urma să parcurgă și alte cărți la recomandarea mea.

Ca de obicei, am câștigat. După primul volum, a venit două zile mai târziu ca să-l ia pe al doilea, apoi pe al treilea, pe al patrulea și pe al cincilea…. Până când a citit toate volumele traduse, iar apoi, de nerăbdare, a încercat să le citească în engleză, însă s-au dovedit prea dificile.

Morala: vineri suntem amândouă în târg la vânătoare de pisici.

Cris:

Așa….Până acum prietena mea a discutat despre mine. Acum e rândul meu. M-a convins cu greu să citesc primul volum din seria Pisicile războinice, dar apoi restul seriei a venit de la sine. Am început să explorez tărâmul magic ale celor cinci clanuri: clanul râului, clanul tunetului, clanul umbrelor, clanul vântului și clanul stelelor. M-am aventurat pe meleagurile lor și am descoperit minunățiile naturii, greutățile pe care trebuie să le înfrunte cei care se integrează într-o nouă societate și felul lor de a supraviețui.

De asemenea, am învățat importanța unei familii unite și am reușit să țin minte diverse metode de vindecare naturală. Aceste cărți îți provoacă abilitatea de memorare a numeroaselor nume ale pisicilor (Coadă de Nor, Stea de Foc, Nor de Frunză, Colț Galben, Zbor de Veveriță, Labă de Laur, Labă de Leu, Furtună de nisip, Frunză Ruginie, Pui de Brad ș.a.m.d).

Această serie de cărți nu te învață doar cele prezentate mai sus și este o modalitate de a-ți petrece într-un mod plăcut și educativ timpul liber. La fel spune și draga mea prietenă.

Și ca să nu am cumva impresia că nu și-au luat sarcina în serios, Iris s-a pregătit pentru târg cu un nou semn de carte personalizat. În lucru, dar nu știu dacă va fi gata la timp, este un altul, cadou pentru Cris, pe aceeași temă, dar cu care va reveni pe contul ei de instagram din care am ales un exemplu de pisici războinice în viața noastră de zi cu zi…

View this post on Instagram

#hamsterscolar #hamster #pisicilerazboinice #edituraall #thewarriorscats

A post shared by Iris Hornoiu (@iris17lili) on Jan 12, 2019 at 10:57am PST

În război cu pisicile – concurs

Mi se pare extraordinar în ultimul timp cum, dacă le dai copiilor o carte groasă de cinci degete, se blochează, jelesc, și orice încercare de a-i încuraja să se apuce de ea e… sortită pieirii. Dar dacă le dai de citit o serie cu 10 volume, care puse unul peste altul au cel puțin 30 cm înălțime, nu au nicio problemă. Pentru că le iau pe rând.

Nu am pisici, am veverițe. Dar Pisicile războinice de la editura ALL au aterizat la noi, în picioare, ca orice pisici, de ceva ani. Andrei le-a însoțit în lupte… apoi a început Iris să își petreacă timpul cu ele.

Până acum am citit primele șase volume: „În inima pădurii” (unde pisoiul de casă este primit în clan), „Foc și gheață” (pisicile din clanul Tunetului se înfruntă cu niște probleme), „Pădurea secretelor” (se descoperă trădătorul), „Furtuna” (o rudă a secundului vine în clan), „O cale primejdioasă” (unul dintre conducători își pierde a noua viață), „Vremuri întunecate” (apare un nou dușman).

Cele patru clanuri respectă un cod al onoarei, doar că pe unele pisici nu le interesează acest cod. O pisică apucă calea de pisică războinică de când este pui. La câteva luni (6-7 luni) este luat în ucenicie cu titlu de Labă de gheață (doar un exemplu), războinic sub numele de Blană/Inimă/ Gheară de gheață, poate secund (același ca la războinic), și cu puține șanse Stea de gheață, ca lider. Pisoi de casă li se zice doar pisicilor care locuiesc lângă „două picioare” (oameni) și mănâncă „răhăței de șoareci” (mâncare specială pentru pisici).

Roșcovanul este un pisoi care a reușit să primească toate titlurile prezentate mai sus.

Ce nu mi-a plăcut:

Unele din personajele mele preferate au murit.

Cărțile se traduc prea încet.

Ce mi-a plăcut cel mai mult:

În carte apar animale.

Au acțiune de lungă durată.

Vezi (unii) oameni așa cum ar trebui.

Tocmai a apărut cel de-al optulea volum, pe care editura ALL l-a lansat în cadrul festivalului de carte Bookerini. Copiii au fost provocați de ilustratorul Octav Ungureanu să deseneze pisicuțe. Războinice, teoretic, dar numai bune de smotocit în realitate. La final, în urma unui concurs organizat pe loc, cinci copii talentați au primit ca premiu ultimul volum. A fost prima dată când am acceptat să fac parte din juriu… știți că, încă de când am concursurile pe blog, am delegat cu mare plăcere această responsabilitate. Nu pentru că nu aș putea s-o fac, ci pentru că sunt puțin cam exigentă pentru gustul publicului. De data aceasta, ca să nu exagerez, am luat-o cu mine și pe Iris. Am fost amândouă „cu ochii pe pisici” la eveniment. Mai amuzant a fost după, când, la școală, mi-am luat într-o zi tricoul… și m-am trezit cu o fetiță care m-a întrebat dacă nu cumva am și cărțile… că nu găsește primul volum!

Toată această largă introducere nu are ca scop decât să vă provoace la concurs. Puteți câștiga unul din cele 10 premii: volum la alegere din seria „Pisicile războinice” și câteva accesorii dacă răspundeți la următoarea provocare:

Imaginați-vă că aveți o pisică (dacă nu aveți deja una). Un miracol se produce peste noapte, pisica dumneavoastră începe să vorbească. Vine de dimineață, se urcă pe plapumă și cu o atitudine „războinică” (ca să fim în ton cu subiectul) vă trezește cu o lăbuță peste față… ce vă spune când deschideți ochii?

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus, adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu).

Fiți creativi!

Cele zece premii vor fi atribuite în cadrul editurii ALL. Se vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării în limba română. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet (acesta va fi și numele de pe pachetul expediat) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 8-18 noiembrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie tot 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiile se anulează. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, răspunsul la întrebare, numărul de telefon, IP unic), şi nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 21-23 noiembrie 2017. Dacă vă este de ajutor, puteți seta un „reminder google” pentru această dată.

Edit, 20 noiembrie, ora 20:00. Câștigătorii aleși de echipa editurii ALL sunt:

1. Grigorescu Emanuela
4. Popa Roxana
6. Gheorghe Maria Corina
7. Ovidiu-Sergiu Dorobanțu
9. Gabriel Lung
16. Rodica Voicila
25. Manolache Giulia Fabiana
27. Pavel Karina
34. Enescu Catalina
36. Cheoseaua Aurelia

Câștigătorii sunt rugați să adauge la acest articol un comentariu care să cuprindă: numele, adresa poștală la care va fi expediat premiul, numărul de telefon cu care s-au înscris în concurs. Adăugați și numărul volumului pe care îl doriți din serie. Data limită pentru trimiterea mesajului: 23 noiembrie, ora 20:10.

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Edit, 27 noiembrie, ora 15:00. Avem două premii nerevendicate, termenul a expirat, așadar au fost atribuite următorilor clasați. Aceștia sunt:

13. Panait Anamaria
21. Elena Dorina Munteanu

Premiile nerevendicate la termenul stabilit vor fi atribuite altor participanți.

Felicitări tuturor!

Prima mea zi de școală

Anul acesta nu scriu despre prima zi de școală a copiilor, deși a trecut cu mari emoții pentru amândoi. Scriu despre a mea, care a fost aproape așa cum am planificat-o de ceva ani. Întâi, Iris s-a trezit devreme și a mers ea cu mine la școală, așa cum mi-a promis. Rândul ei să mă însoțească… și era liniștitor să caut, din careu, ochii ei încurajatori în spate.

M-am îmbrăcat și m-am privit în oglindă. Acum ceva ani, când criticam cu zel, din rolul de părinte, „sistemul”, am primit o replică destul de dură. Dacă știi atât de bine ce e de făcut, de ce nu și încerci să o faci? Era, ce-i drept, o reacție corectă. Acum eram în punctul în care m-am imaginat atunci. Începeam un nou drum, și mi-am repetat ceea ce tatăl meu mi-a spus mereu: dacă vrei, poți.

Am vrut să încep altfel. Știam că a prelua o clasă a III-a este mai greu decât a începe cu o clasă pregătitoare. Copiii sunt mari, știu ce vor, ce simt, se cunosc între ei și pentru un timp, eu voi fi „intrusul”. Așadar mi-am dat silința ca această zi să fie cu totul specială pentru ei. În puținele zile avute la dispoziție am încercat să schimb cât de cât prin clasă. Fără ceva „prea mult”, am pregătit panourile. Încă nu am nimic pe ele. Vom vedea, în timp, ce avem nevoie, și le vom acoperi împreună. Nici titlurile nu le-am pus. Trebuia să stau să pictez și decupez litere… activitate pe care copiii de clasa a III-a o pot face liniștiți. Așadar am decis să nu fac eu nimic.

M-am panicat în fața tablei goale. Am mai desenat eu, dar acum nu voiam să scriu un mesaj simplu de „Bine ați venit!”. Mi-am făcut curaj am desenat câteva frunze… și am decis că e exclus să desenez toată tabla! Și atunci am făcut ceea ce știu mai bine: un joc. I-aș spune rebus, dar e prea mult. Hotărârea deja luată, mi-a luat mai mult să scriu frumos la tablă. Cuvintele curgeau… Câți ani au trecut, și ce dor mi-a fost! Am mers pe mesaje… liniște, reguli, stilou, radieră pentru îndreptat greșelile… Și cred că le-a plăcut.

Dar nu aș fi reușit să fac ziua cu adevărat specială fără puțin (mai mult) ajutor. „Talente de Năzdrăvani” mi-a adus de atâția ani o mulțime de satisfacții, însă acum am reușit să le și împart. Am scris tuturor celor care aveau, din ce îmi aminteam eu, articole promoționale sau materiale pe care le puteam folosi la clasă. Am vrut să aibă legătură cu școala. Nu aș fi pus niciodată pe bănci ciocolată sau bomboane, nu facem dresaj la școală.

La începutul verii am participat la un eveniment la Bricks 4 Kidz, unde printre altele am primit cadou creioane colorate. Am întrebat dacă nu ar fi posibil să primesc niște cutiuțe pentru copiii mei. Nu doar că s-a putut, dar am primit cutii cu creioane mari, nu mici, cum le știam eu! Dacă ați ratat articolul de atunci, Bricks 4 Kidz este un concept de educație creativă prin care copiii învață, construiesc și se joacă, piesele Lego fiind doar instrumentul de lucru și nu scopul activității. Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul Bricks 4 Kidz.

Kinderpedia este o platformă mobilă care intermediază relațiile dintre părinți, profesori și instituțiile educaționale. Nu știu dacă ați auzit de ea, puteți citi mai multe aici. Însă când veți parcurge descrierea, e imposibil să nu aveți impresia că trăiți într-un viitor în care educația concentrează toate eforturile necesare pentru binele copilului. Știind câte liste de materiale stau și compun acum, la câte variante de comunicare mă gândesc, căci este greu să stabilești un canal funcțional cu toți părinții, îmi imaginez cum ar fi să fac online programul pe o săptămână, să adaug necesarul pentru fiecare activitate, fiecare părinte să fie informat (și implicat în consecință) și toate să meargă strună. Singura mea problemă ar mai fi doar scenariul activității… Pentru că este frumos să visezi, oamenii de la Kinderpedia mi-au arătat că se poate să te și trezești și să zâmbești, așa că cam primit câte un caiet cu foaie velină pentru fiecare copil.

Cum mi-am dat singură un deget, mi-am amintit de seria Pixi Știe-Tot, apărută la editura ALL, care se potrivește de minune cu noua disciplină „Științe ale naturii”, la clasa a III-a. Cred că în cele două săptămâni care au trecut am spus cel mai des „te rog” și „mulțumesc din suflet”. Pe băncuțele copiilor a fost, în prima zi de școală, și câte o cărticică din serie. Sper să le placă și să îi conving să le avem la clasă, încet, pe toate!

Mi-am stors mintea ce aș putea adăuga legat de arte și abilități, zona mea favorită de activitate, și mi-am amintit de un eveniment mai îndepărtat, organizat de SECOM, și la care am primit hârtie origami. Pentru o secundă m-am gândit „ce-ar fi dacă” ar mai avea, și ar fi posibil să primesc pentru copii… Era deja târziu, școala stătea să înceapă, dar în al 11-lea ceas am primit ceea ce mi-am dorit și chiar mai mult. Tot potrivit orelor de științe, SECOM a editat pentru copii mici enciclopedii care explică pe scurt cum funcționează corpul nostru și cu ce anume. Avem astfel acum la dispoziție Fierul, Calciul, magneziul, zincul, Sistemul imunitar, Creierul…. Toate ocazii de învățare.

Am încheiat pachetul cu un semn de carte de la 7arte.org, un calendar al descoperirilor științifice (atenție, la sfârșitul lunii, nu ratați Bucharest Science Festival!) și cu un mic calendar de buzunar, marcă proprie, „Talente de Năzdrăvani”, cu structura anului școlar 2017/2018.

La final, când copiii au plecat acasă, mi-am privit clasa. E greu de descris ce-am simțit. Am reușit să fac o zi altfel, și știu că nu aș fi reușit singură! Le mulțumesc acum tuturor celor care m-au ajutat! Un an școlar minunat să aveți!

Pentru „cutiuța cu amintiri” din prima zi de școală

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – Editura ALL

Anul acesta am avut blogul pe avarie… n-am putut, de foarte multe ori, să răspund la multele întrebări sosite în privat „De ce nu mai scrii?”, „Ești ok?”, decât că da, sunt bine, dar fără detalii. Azi pot spune și de ce… am luat decizia, împreună cu colegul meu, Bogdan Teodorescu, să acceptăm provocarea lansată de Ministerul Educației prin noua programă de istorie la clasa a V-a și să lucrăm împreună la un manual pentru prima generație de copii care a intrat, acum cinci ani, în clasa pregătitoare.

Mi-este foarte greu acum, privindu-mi numele pe copertă, să exprim ce simt. Odisee sau golgotă, cam așa se poate descrie perioada din acest an în care am lucrat la manual. Ca absolvent al Departamentului de Formare a Profesorilor la Facultatea de Științele Educației, mi-a revenit în acest proiect partea de amenajare didactică, în totalitate, și rolul consultativ în problemele de istorie. Eram la curent cu caracteristicile reformei, așa că elementele ce presupuneau dezvoltarea competențelor nu m-au surprins deloc. Erau și foarte aproape de modul în care, la rândul meu, am predat la clasele gimnaziale istoria. Conținuturile cred însă că au uimit pe toată lumea.

Aud de foarte mult timp că istoria înseamnă „date și evenimente”, că nu așa ar trebui învățată. Cred că ar trebui să parcurgeți noul manual, indiferent dacă sunteți profesori, elevi, pasionați sau nu. Aș fi foarte curioasă dacă perspectiva pe care o aveați despre studiul istoriei se schimbă. Știu că este altfel, pentru că am lucrat având-o alături pe Iris, acum în clasa a VI-a. La școală învăța după vechile manuale și ofta tristă că al ei „nu e așa”. Citea lecțiile, alături de mine, și o consultam în privința sarcinilor didactice. Pe unele dintre ele chiar a ales să le facă și ar fi greu să descriu ce reacție a avut când și-a văzut proiectul, ca exemplu, în pagina 7. A fost primul meu critic și am încercat să țin cont de cât mai multe sugestii: teme creative, informația prezentată în așa fel încât să nu se plictisească, imagini mari și explicite.

Am spus odisee și golgotă, pentru că drumul de la momentul în care am deschis programa până la 16 iunie nu a fost unul ușor. Pentru a putea lua o decizie, am studiat programa și am început detalierea conținuturilor. Săream cu mult peste 200 de pagini, fără „paginile impuse”. Ne-am dat seama că e enorm, nimeni nu va accepta, văzând manualele de la ciclul primar, un manual atât de stufos. Am început să tăiem, am ajuns pe la 160. Ni se părea decent… și nu vedeam ce am mai putea condensa. Apoi a venit, așteptat prea mult (ca la noi!), caietul de sarcini, cu specificații, al Ministerului… și „sentința”: 108-120 de pagini, limita în care trebuia să ne încadrăm. Am plâns, la propriu, am zis că e imposibil, nu intră. Vreo 20 de pagini sunt fixe – introduceri de capitole, evaluări, organizatorice, nici gând să poți „scăpa”, ceea ce însemna circa 80 de pagini pentru conținut. Am trecut, așa cum îmi spune prietena mea, în zona „pesimistului de serviciu”, că manualul nu va fi coerent, că nu o să-mi placă ce iese, că… că… Colegul meu, Bogdan Teodorescu, cu foarte multă experiență la activ în alcătuirea manualelor, deși îmi împărtășea părerea, m-a lăsat să mă liniștesc, și mi-a vorbit spartan și rece. Iese! Și… a ieșit.

Recitind manualul, la final, îmi dau seama că, în condițiile noii programe și ale criteriilor impuse de evaluatori, am început o călătorie pe autostradă acum câteva mii de ani și am realizat-o cu viteza maximă, privind doar pe partea dreaptă, numai la anumite aspecte, în marea majoritate plăcute. Este totuși o istorie a oamenilor, și reprezintă un punct de plecare. Manualul, așa cum a fost alcătuit, reprezintă noul rol pe care profesorul trebuie să îl aibă în cadrul procesului de educație: acela de a mijloci contactul dintre elev și conținuturi, de a-l ajuta să înțeleagă, de a-l învăța să caute și să selecteze informațiile.

Poate că mai mult decât competențele generale enunțate în programă mergem spre competența-cheie de a învăța să înveți, utilă pe tot parcursul vieții. Nu am vrut să scriem un manual din care să memorezi. Am vrut să scriem un manual care să te provoace să gândești. E drept că ai nevoie de ancore și informații pentru a judeca corect. Dacă ar fi fost posibil, manualul ar fi fost o carte cu ferestre. Știți, pe care le deschizi și afli informații noi… Rămâne însă o carte de școală, cu rigorile ei, dar care sper să fie mult mai aproape de sufletul copiilor.

Un manual pentru profesori

Ultimii ani de specializare mi-au arătat că școala, așa cum mi-o imaginam eu când am pășit prima dată la catedră, este posibilă. În primii ani am colecționat nebunește fotografii și ilustrații, pentru a face orele „altfel”. Am desenat contururi de hărți și am tras la xerox (și acesta rar), pentru exerciții și fișe, ce acum par banale. Am fost însă uimită să găsesc, în deceniul 2 al secolului XIX, profesori de istorie care încă intră la clasă, dictează… și ies. Nu mi-a venit să cred că poți, în 2015, să predai, de exemplu, Arta în Orientul Antic, fără ilustrație; fără să citești câteva versuri din Epopeea lui Ghilgameș; fără să te duci cu un text despre piramide, fără să citești pasaje din Herodot. Manualul pe care l-am semnat este o provocare pentru profesori. Eu știu că ei sunt oameni care pot. Trebuie și să vrei să fii tu, altfel, la catedră. Sunt idealistă, dar schimbarea nu începe de la Minister și în mod sigur manualul singur nu o va produce. Schimbarea va începe atunci când fiecare dintre noi va accepta această provocare, de a crede în șansele schimbării, de a face lucrurile altfel.

N-am să spun că va fi ușor. Aproape nimic din ceea ce am făcut în Facultatea de Istorie nu m-a pregătit pentru această nouă abordare a istoriei. Însă atunci am învățat să învăț. Nu poți învăța pe altul până nu ești capabil să te înveți pe tine. Va fi greu, pentru mulți profesori, să renunțe la abordarea cu care eram obișuiți, dar cred că vor descoperi, împreună cu copiii, o nouă pasiune pentru istorie.

Manualul digital

Manualul digital a fost pentru mine gura de oxigen, supapa de siguranță. Pentru foarte multele manuale „digitale” acum pe piață la ciclul primar, conținutul este puțin diferit de manualul tipărit. Cercetări efectuate în rândul profesorilor, privind folosirea acestui manual, se situează sub 10%. Ele conțin ceva ilustrații, o animație…

În ceea ce ne privește, am profitat aici de caracteristica informației digitale: nu ocupă „pagini la tipar”. Am explicat pe larg temele condensate din lipsa spațiului, am adăugat imagini suplimentare, texte, am explicat cuvintele mai dificile, am adăugat schițe de hărți… Am realizat complementar cele două manuale, și le-am legat strâns între ele, cumva propunându-ne să-i obligăm să le folosească împreună.

Are totuși limitele lui, sau cel puțin eu le văd, căci proiectele digitale pe care le-am schițat eu sunt încă de domeniul fantasticului la capitolul „buget”. Însă sunt optimistă. Știu că viitorul merge în această direcție și poate la un moment dat va exista un proiect central al Ministerului, care să strângă resursele recomandate, pe teme, și să le pună la dispoziția profesorilor. Am văzut acest lucru pe site-uri din străinătate și am fost de-a dreptul impresionată de interesul pe care îl au pentru educație. Noi încă pășim timid în lumea digitală. Încă ne este frică să facem un manual online, cu linkuri active…

Istorie, clasa a V-a. Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu, împreună cu Editura ALLFA

Reiau titlul, iar dacă dați click pe el, veți fi direcționați pe pagina de prezentare a editurii. Aveți două linkuri, unul către manual, în format PDF, și către manualul digital. Cred că este prima dată în care voi aștepta comentariile și impresiile voastre, exprimate public sau privat, cum veți considera de cuviință.

Și este tot prima dată în care lansez rugămintea de a da share sau de a recomanda articolul mai ales prietenilor profesori de istorie. Îmi doresc ca alegerea lor, luna viitoare, să se facă în cunoștință de cauză. Indiferent care va fi manualul ales, feedback-ul lor (ce și-au dorit, dar manualul nu le-a oferit) este deosebit de important.

Învățământul românesc s-a schimbat. Vorbim de centrare pe elev, de introducere a evaluării în structura procesului de învățământ, pe care o cuprinde în relație cu predarea și învățarea. Evaluarea formativă însă înseamnă feedback, și este ceea ce îmi doresc să primesc din partea voastră.

În încheiere, mulțumesc tuturor celor care m-au susținut pe acest drum: domnului profesor Bogdan Teodorescu, familiei mele, care mi-a răbdat toate momentele de scufundare în proiect, prietenilor, care m-au încurajat în momentele în care mă cuprindea disperarea, profesorilor mei care mi-au răspuns atunci când am avut nevoie de un sfat, și echipei de la Editura ALL, care mi-a demonstrat că într-o lună se pot face minuni.

Concurs Erin Hunter – seria „Supraviețuitorii”

Dacă n-ați intrat încă în amorțeală, căci frigul de toamnă începe să pătrundă în oase, vă propun un concurs, care va avea însă scopul de a încălzi mințile… cu un exercițiu pe care copiii îl au la degetul mic.

Editura Galaxia Copiilor (Grupul editorial ALL) completează în această toamnă seriile romanelor pentru copii, semnate Erin Hunter, cu volume noi, așteptate de iubitorii personajelor animale, în rândul cărora s-au așezat și ai mei încă de la primul volum. Regatele descrise sunt pe gustul tuturor, dacă vă plac pisicile, câinii, sau urșii sălbatici.

Seria „Supraviețuitorii” este dedicată lumii canine, din care oamenii au dispărut complet, și este și subiectul concursului nostru. Așadar, sunt pregătite cinci premii, fiecare conținând două volume, la alegere din această serie, și un tricou personalizat „Pisicile războinice”.

Cum puteți completa colecția, sau începe una, după caz:

Imaginați-vă că sunteți în fața unui raft cu cărți, și priviți cele trei volume de mai sus. În câteva rânduri, spuneți ce vă inspiră să le recomandați copilului. Obligatoriu căutați răspunsuri la următoarele întrebări, gândindu-vă la eroii prezentați mai sus:

Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce?

Puteți folosi, bine-nțeles, orice resursă disponibilă online, pentru a alcătui răspunsul, și chiar le puteți răsfoi. Copiii fac frecvent la școală acest exercițiu, și n-ar trebui să fie prea dificil.

Adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, cu numele real. Alături de răspunsul la provocarea de mai sus adăugaţi un număr de telefon de contact (nu va fi publicat, dar este obligatoriu).

Fiți creativi!

Concursul este destinat adulților, și nu copiilor, însă le puteți cere ajutorul dacă considerați necesar.

Cele cinci premii vor fi atribuite în cadrul editurii Galaxia Copiilor, și vor ține cont de calitatea și originalitatea exprimării. Tocmai pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea acestuia, și afișarea numărului/numelui de concurs.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 19-26 octombrie 2016, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 48h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie 72h pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 29-31 octombrie 2016.

Câștigătorii deciși de reprezentanții Editurii Galaxia Copiilor (parte a Grupului editorial ALL) sunt:

6. Scaunaşu Claudia Adriana

9. Nicolae Adrian

18. Raduta Ana-Maria Cristina

19. Cristina Ologeanu

27. Rosca Ana

Vă rog să adăugați un comentariu, folosind aceeași adresă de mail și număr de telefon folosit la înscriere, precum și cele două volume pe care le doriți din serie, (1/2, 2/3, 1/3), alături de adresa la care vor fi expediate premiile.

Felicitări!

Târgul de carte „Gaudeamus” (16-20 noiembrie 2016) va aduce surprize
și pentru fanii seriilor semnate de Erin Hunter.

Cartea în așteptare, la standul editurii ALL de la Gaudeamus

Una dintre inițiativele mele preferate la târgul de carte este (anul acesta a doua ediție) campania Cartea în așteptare, o campanie socială și culturală a Grupului editorial ALL. Așadar, la Târgul Internațional Gaudeamus 2015, cu sprijinul Rock FM, bookblog.ro, Revistei LZR și al Universității din București, elevii și studenții care vizitează expoziția vor avea parte de surprize.

348 de cărți au fost donate la Bookfest 2015 în cadrul primei ediții a campaniei Cartea în așteptare, și mai multe sper că-și vor găsi anul acesta destinatari. La această ediție, din partea Năzdrăvanilor, veți găsi la raft două recomandări: Fedelinii și Grammaton. Despre ultima am vorbit deja, aici, iar Fedelinii este o poveste cu zâne, cu mai puțin praf magic, dar cu mai mult realism într-o lume fantastică a viețuitoarelor care aparent nu cuvântă. Este de fapt povestea copilului care se simte diferit, care vrea să creeze, și care nu-și găsește locul într-o lume prea închisă în reguli. Este o poveste despre creativitate, despre imaginație și puterea de a-ți hotărî singur destinul, despre puterea de a înfrunta lumea în spiritul dreptății și al adevărului.

Cartea în așteptare este un proiect care încurajează lectura și cultivarea interesului pentru cărți în rândul tinerilor. Nu toți cei care vor să citească au bani de cărți. De aceea, Grupul editorial ALL le oferă cititorilor darnici prilejul de a-i ajuta pe elevi și studenți să descopere bucuria lecturii. Cei care vizitează standul ALL de la Gaudeamus pot cumpăra o carte care le place, plătind doar jumătate din preț, cu condiția să o lase la raftul special amenajat, în așteptarea cititorului potrivit.

Dăruieşte bucuria lecturii @Gaudeamus!

Alege o carte care îţi place din standul ALL @Gaudeamus.
Plăteşte jumătate din preţul de stand la casă.
Las-o în raftul Cartea în aşteptare special amenajat în standul ALL.

La finalul Târgului, cărțile rămase în raftul Cartea în așteptare vor fi donate bibliotecii Colegiului Național “Gheorghe Lazăr” din București.

Grammaton. Turnul inteleptilor - Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli editura ALL

Grammaton. Turnul înțelepților – Johanna Trommer, Meryem Natalie Akdenizli – editura ALL

Avantajul de a scrie cu și pentru copii este acela de a trăi ancorat în lumea lor, o lume mult mai frumoasă decât cea a adulților, în lumea magică a copilăriei lucrurile se întâmplă atunci când ți le dorești cel mai mult, unde Moș Crăciun nu întârzie la întâlnire, și zâna măseluță nu se rătăcește pe drum…

Acum ceva vreme editura ALL a avut o promoție foarte frumoasă – 70% reducere – ocazie cu care am mai completat colecția de povești. Am început încet-încet să le cunoaștem și pe cele „de copii mai mari”, pe măsură ce gustul pentru lectură al copiilor a evoluat. Grammaton mi-a atras un pic atenția cu rezumatul, însă acesta este departe de ceea de oferă cu adevărat povestea dintre cele două coperte. Știu că nu trebuie să judeci un om după haine, așa cum nu trebuie să judeci o carte după copertă. Însă este păcat că azi o poveste atât de frumoasă se poate pierde pentru că nu poate atrage suficient atenția asupra ei.

Nu știu dacă să vă fac rezumatul, aș strica cred tot farmecul. Însă am să încerc să găsesc câteva motive pentru care cartea merită să „cadă” în mâinile celor mici, încă la primii pași nesiguri în această lume a lecturii.

În primul rând, le tot vorbim copiilor despre lumea magică de dincolo de cărți, în care poți păși doar citind. Povestea noastră exact despre această lume – numită Grammaton – vorbește, o lume care „trăiește” datorită copiilor din lumea umană care citesc. Însă pericolul care amenință această lume este iminent: copiii din ziua de azi nu mai citesc atât de mult, iar energia atât de vitală locuitorilor Grammatonului este pe sfârșite. Fiecare dintre cititori are așadar o „datorie” de a ține în viață magia, citind constant. Îmi place enorm de mult replica celebră din „Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește nimic. Exact același lucru se întâmplă și cu copiii. Nu va face niciodată un lucru pentru că îi ceri sau îi impui. Spune-i o poveste, și se va auto-motiva. Vorbește-i despre literele nefericite care suferă într-o lume dincolo de noi, pentru că el nu citește, și e posibil ca magia să se întâmple.

Apoi, poate că nu vă veți da seama, însă lumea „scrisului” are o mulțime de atribute cu care intrăm inconștient în contact. Ce este un „font”, ce sunt „serifele”, toate capătă în această lume o imagine aparte, amuzantă și captivantă deopotrivă. Însă mai presus de acestea mi se pare minunat spusă povestea descoperirii scrisului de către omenire, și cum i-a marcat aceasta evoluția din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de la cuneiforme și hieroglife, până la cele mai artistice litere caligrafice. De asemenea, un punct crucial în evoluția și dezvoltarea Grammatonului l-a marcat apariția tiparului la mijlocul secolului al XV-lea. O cantitate impresionantă de „energie” a început atunci să sosească din lumea oamenilor, care au început să citească pe scară largă, lucru care a făcut să prospere această ciudată și magică lume a literelor vii.

Cum va reuși Tinka – fetița de 13 ani – să dea din nou viață izvorului de energie, cum o vor ajuta prietenii mai vechi, sau cei noi pe care și-i face pe măsură ce aventura ei prinde contur, cum va salva ea Grammatonul de anarhie, dându-i viață, acestea rămâne să le descoperiți singuri, în volumul apărut la editura ALL.

Cartea o găsiți la editura ALL, eMag , Libris (transport gratuit la orice comandă), AdevarulShop, Books-Express, elefant (punct de livrare gratuită în București), librarie.net.