Clopoțel – decorațiune de Crăciun

Decorațiunile de Crăciun din sfoară bobinată în cele mai diverse chipuri nu sunt o noutate. Anul acesta pentru mine noutatea a fost să văd că se găsesc totuși oameni care să aprecieze un glob, de exemplu, făcut prin această tehnică, și să dea 50 lei pe el, ca să-l ofere profesorilor cadou… Așa că anunț de-acum, dacă vă place ceva, dați un semn, și pe lângă un preț de bun simț, adăugați cât vă lasă sufletul. Eu deja mă gândesc că, dacă astea sunt prețurile pe piață, apăi pot s-o scald lejer cu cadourile pentru toată cancelaria, la un preț mai mult decât convenabil :D…

Aveam pe birou un ghem de sfoară, primit de la DACOart, și mă uit la el de vreo două săptămâni și mai bine. Enervată de cele de mai sus, am zis să văd cât timp îmi ia să confecționez o decorațiune de genul acesta. Bile mari de polistiren nu mai erau prin casă, așa că am ales un pahar de plastic. L-am uns cu silipici (nu tot odată, treptat) și am început să bobinez sfoara. Mai dificil e sus, când trebuie să schimbi planul de lucru, de la vertical la orizontal, și bobinatul se transformă în spiralare. Dar cu răbdare vă descurcați. Și silipiciul e de mare ajutor!

Odată terminată partea brută, a urmat cea dificilă… cu ce să-l decorez. Am decis să folosesc dantelă autoadezivă, apoi nasturi de lemn (Daco AD186), și pietricele autoadezive. Pentru că nu-mi plăcea deloc cum arăta cu încă o bandă de dantelă sus, și pe deasupra era și un clopoțel de Crăciun, i-am pus o panglică albastră, și i-am adăugat o fundiță. Ultimul accesoriu a fost prins pe interior, am legat doi zurgălăi mari (Daco AD080), și doi mai mici, din setul de accesorii pentru Crăciun. Agățătoarea este prinsă cu ajutorul unei croșete, dinspre interior spre exterior.

În caz că poza nu este relevantă, iată ce lipsește:

Ornament pentru bradul de Crăciun: clopoțel.

A video posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Dec 18, 2016 at 7:36am PST

Pinguini si foci – Accesorii mignone – Editura Casa

Iarna aceasta a fost pentru mine şi pentru Iris o perioadă în care ne-am simţit minunat lucrând împreună. Însă perioada de lucru a debutat cu un studiu atent al colecţiei Idei creative, de la editura Casa, şi selectarea mai multor proiecte. Printre cele alese au fost şi pinguinii şi focile din numărul 92 al colecţiei, Accesorii mignone din pastă polimer. Nu au intrat însă în maratonul de iarnă, din mai multe motive, cel mai puternic dintre ele fiind acela că se încadrau mai mult la proiecte de iarnă, puteau fi prezentate şi în ianuarie, nu neapărat în seria de Crăciun. Însă, combinat cu numărul 99 – Modelarea plastilinei, am ajuns la alte rezultate.

În primul rând, pasta polimer (fimo) nu este chiar deloc un material ieftin, şi, dacă nu lucrezi constant cu el, dai cam banii degeaba. M-am gândit să iau doar roşu, şi să fac crabii. E încă în plan, pentru la vară. Dar cum voiam acum pinguinii, am ales plastilina uşoară. Mai sunt aici pe blog câteva articole despre acest material, cu proprietatea lui minunată că se usucă la aer fără a-şi modifica forma şi culoarea. Accesorii de bijuterii mai aveam câteva, aşa că ne-am apucat de joacă. Iris a început cu foca, a continuat cu omul de zăpadă, căsuţa, timp în care eu aveam ceva de împărţit cu pinguinii şi bufniţele. La final am lucrat amândouă la pitici, am împărţit piesele şi am realizat machetele.

Plastilina uşoară am luat-o de la librărie (Amos), şi nu ne-am dat seama că am luat alb fosforescent. Ne-am dat seama seara, când nu ştiam de ce luminează omul de zăpadă 🙂 . Altfel nimic nu se observă în timpul zilei.

Ambele volume menţionate mai sus se bazează pe aceleaşi tehnici de modelaj. Aveţi nevoie de răbdare şi exerciţiu pentru a relua explicaţiile, astfel încât rezultatul să fie unul satisfăcător. E drept că cele două materiale nu se compară, fimo este mai dens, se lucrează mai precis, dar pentru cei mici, şi mai ales pentru început, plastilina este ok. În ceea ce priveşte combinarea culorilor şi obţinerea celor secundare/terţiare, şi plastilina se comportă la fel. Puteţi cumpăra doar culorile de bază, şi să obţineţi apoi pe cele derivate. Vă recomand să luaţi în plus un alb, iar pentru proiectele care necesită o culoare dominantă, şi pe aceea (cum a fost în cazul nostru verde).

Proiectele propuse sunt: căsuţele piticilor – asemănătoare cu cele ale ştumfilor, ciupercuţe şi buştean din pădure, oiţe, bufniţe de diferite forme şi culori, crabi, melci, stele de mare, meduze, broaşte ţestoase, căluţi de mare, gângănii diverse, elefănţei şi furnicari, legume şi fructe (lecţie foarte utilă pentru cei mici!), sortimente de îngheţată, prăjituri şi torturi, păsărele, pinguini şi foci.

Cartea o găsiţi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online: Librarie.net, AdevarulShop, Libris (transport gratuit la orice comanda), eMag, BestKids, elefant.ro, KidsMagicStore.

Martisoare crosetate – fluturi si flori

Anul trecut am primit un mărţişor… un fluture croşetat. Atât de mult mi-a plăcut, că l-am pus de-o parte… Însă fluturele a avut un sfârşit „tragic”, căci l-am demontat, să văd cum a fost făcut, şi a fost nevoie să-i deşir antenele ca să-l pot desface. Noroc că i-am făcut poză înainte. Am reuşit, cu chiu cu vai, să reproduc fluturele într-o variantă albastră, dar cum n-am avut fir degrade, nu a ieşit la fel de simpatic. Apoi, dacă tot am dat în febra croşetatului, am ajuns şi la nr. 77 al colecţiei Idei creative, Accesorii croşetate, şi-am mai găsit şi pe-aici câteva modele faine de flori, care ar merge foarte bine ca mărţişoare, mai ales variantele de broşe. Tot aşa mi-am amintit de două agrafe, tot mărţişoare la origine, şi tot croşetate, din cutia cu accesorii a Irisucăi.

În timp ce mi-am dat silinţa să răzbesc un mohair negru şi să improvizez o floare, Iris a decis s-o transforme tot în agrafă decorată. Pentru ea, normal, deşi eu aş fi vrut să fie un mărţişor. Până una-alta, deşi planul meu de „mărţişoare croşetate” era ceva mai amblu, s-a redus drastic şi s-a oprit. Mi-am ieşit din mână, croşeta pe care am cumpătat-o este simplă, subţire, fără mâner, nu m-am obişnuit deloc cu ea, şi am renunţaţ. Dar dacă croşetatul este un hobby relaxant pe care să-l încercaţi din când în când, cartea de la editura Casa este un început interesant. Primele pagini sunt dedicate tehnicilor de lucru. Dacă am învăţat să croşetez după ureche, furând tehnica precum un descânt, legenda necesită puţin studiu, până înţelegi ce ai de făcut. Odată trecut pasul acesta, modelul se urmăreşte cu uşurinţă, şi rezultatul nu se lasă mult aşteptat. Mai greu e cu materialul de lucru potrivit, la capitolul acesta stau ceva mai slăbuţ.

Modelele sunt accesibile, mai ales pentru fetiţe, mereu dornice să-şi confecţioneze câteceva. Cinci modele de flori, folosite ca broşe, elastice de păr, sau agrafe, două modele de cordeluţe, un colier, trei modele de brăţări, cu exemple de îmbinare a croşetatului cu înşirarea mărgelelor, şi rezultate originale. Cât timp am lucrat, Iris s-a uitat. Sper să se descurce în cele din urmă şi cu această tehnică. Mă întreba cum am învăţat eu… nu-mi amintesc când am croşetat eu prima dată, căci mama lucra de când mă ştiam macrameuri. Ştiu însă cum am ţinut primul meu atelier, pe scara blocului unde locuiam, cu înca 4-5 fete. Le-am învăţat să facă garofiţele acelea pe care le prindea bunica de cheile de la şifonier. Nu ştiu dacă voi face acum, vreodată, un atelier de croşetat, deocamdată am satisfacţia copilelor de la afterschool, care se descurcă binişor spre bine la cusut pe etamină.

Revenind la mărţişoare, dacă doriţi să încercaţi modelele propuse în carte, o găsiţi în librăria editurii Casa, sau în librăriile online elefant, libris, librarie . Pentru fluture, daţi click pe imaginea din dreapta, aveţi modelul desfăcut, pentru a putea număra picioruşele necesare. Ideea principală este ca rezultatul să aibă 8 petale, care la îndoire să se suprapună şi să realizeze, două câte două, aripioarele fluturaşului.

Spor la lucru şi o primăvară frumoasă!

Alte recomandări: Stelute crosetate | Atelierul de creaţie

Edit – bufnita crosetata, martisor: