Sireturi colorate – model cu floare

Tema de săptămâna aceasta, pentru năzdrăvani, presupune realizarea unei decoraţiuni de primăvară, de preferat o floare sau un fluture, folosind banalele şireturi de la pungile de cadouri. În cutia mea cu „de toate”, şireturile acestea nu lipsesc, căci pot avea o utilizare foarte variată, şi, dacă în general pungile de cadouri au sfârşit pe foc la bunica, şireturile s-au strâns răbdătoare.

Aşa că săptămâna aceasta le-am cerut copiilor să le utilizeze. Pentru cei mai în vârstă, măcar 30+, tehnica folosită este extrem de aproape de cea a macrameurilor, adică: pe un desen iniţial, realizat pe pânză sau carton, se coase şiretul, în funcţie de culoarea dorită. La macrameuri se cosea cu o aţă contrastantă, aici se coase cu aceeaşi culoare, pentru a nu se observa, căci modelul va rămâne fixat pe suport. Există o mulţime de modele pentru a „umple” decoraţiunile, astăzi am lăsat varianta simplă.

floare_siret_colorat

Decoraţiunile de acest gen pot fi folosite cu succes la felicitări, cel puţin aceasta a fost impresia Irisucăi când a văzut creaţia. Merg foarte uşor realizate baloane sau cutii de cadouri cu fundiţe.

Spor la lucru!

Atelierul virtual

Set creativ: zane din spuma

set creativ zane Daco

Am încercat în timp să îmi dezvăţ copiii de obiceiul de a sări la uşă când descui cu întrebarea „ce mi-ai adus”. Ei bine, ieri am avut un drum de făcut, la depozit, pentru că am rămas la şcoală fără acuarele, iar acum, în prag de „şcoală altfel”, aveam musai nevoie de refill. Cum din depozit nu pot ieşi decât cu un efort supra-omenesc de a nu mă uita în jur, de data aceasta am lăsat să se lipească de mine doar două seturi creative, unul cu zâne, unul cu flori. Intru în casă… şi Iris comentează mai mult retoric: ne-ai luat tempera… şi chiar n-ai mai luat tu nimic-nimic??

Ţopăia fericită când a văzut seturile, s-a dus la birou şi în vreo 30 minute a venit să-mi arate opera. Noroc că am fost pe fază cu aparatul, să le fotografiez şi înainte de montaj. Nu a apucat să termine buchetul, însă azi am folosit piesele din set pentru a completa decorul pentru zâne.

„Mami, cea cu rochiţă galbenă este mai dificilă decât cealaltă. Dar se fac destul de uşor dacă eşti atent.”

Mie personal îmi plac seturile de genul acesta, mai ales pentru copii mai mici. Contează îndemânarea, dexteritatea, capacitatea de a urmări un model. În plus, sunt extrem de uşoare şi ar putea fi transportate cu uşurinţă de un mic Iepuraş de Paşti. Bonus veţi avea o oră de linişte după ce ciocniţi ouăle. Setul este disponibil aici.

set creativ zane Daco

Felicitare de primavara cu fereastra deschisa

fereastra-interior

Felicitarea aceasta a început ca un proiect simplu, care s-a complicat pe măsură ce am început să lucrez la el. Întâi mi-am dorit o variantă de felicitare cu fereastă, „dincolo” de care să fie un peisaj de primăvară. Am îndoit pe jumătate un carton A4, am desenat fereastra, am decupat-o, apoi am început să vreau mai mult.

Interiorul „casei” este realizat cu şerveţele. O idee pe care am găsit-o la Alina mi-a dat o altă variantă de a folosi şerveţelele pentru decor, mai ales că lacul special pentru tehnica şerveţelului nu prea merge pe hârtie (îl absoarbe prea repede). Aşadar, pe un suport de hârtie sacrificabil, se aşează cartonul de bază. Peste el se întinde foarte bine o folie alimentară transparentă, se aşază şerveţelul, iar peste toate – o hârtie de copt. Se calcă cu fierul încins până când se lipeşte şerveţelul, apoi se înlătură marginile inestetice. Mi-a fost frică să nu se lipească folia de fier, dar hârtia de copt este suficientă pentru protecţie.

Pentru „draperii” am folosit tot şerveţele. Le-am pliat şi le-am găurit cu perforatorul normal de hârtie, apoi le-am înşirat pe o bandă de carton. Nu prea mi-a ieşit nodul, nici nu stau ca în poze, aliniate frumos… e loc de mai bine aici. Mătase nu aveam deloc, aşa că m-am mulţumit cu ce am avut la dispoziţie.

Fereastra a fost iniţial decupată simplu, apoi am folosit o foaie de calc pe post de sticlă. Rezultatul însă nu a fost deloc estetic, aşa că am tăiat benzi de hârtie de cca 1cm (rama avea 5mm), le-am îndoit, şi am întărit cu ea ferestrele. Am procedat la fel şi cu rama încastrată în perete, atât pe interior, cât şi pe exterior.

Mai amuzant a fost să realizez exteriorul casei. Baza este un dreptunghi gri, proporţional cu fereastra. Am decupat apoi pietrele, forme diferite, şi le-am „zidit”. Peretele iniţial aş fi vrut să aibă o singură culoare. Dar am ajuns zidar pe hârtie, şi am adaugat cărămidă cu cărămidă. Am tăiat benzi de hârtie late de 1cm, portocalii, apoi le-am tocat cam la 1,5 cm fiecare bucăţică. Ca orice zidar, la capăt de rând, tăiam cărămida astfel încât să se potrivească. Iris a fost impresionată de tehnică şi răbdare şi a pus şi ea vreo două rânduri de cărămizi.

Odată casa terminată, ne-am putut ocupa de câmpia ce se vedea pe fereastră. Iris voia să punem şi nişte copii, încântaţi de „descoperire”. Am avut nevoie pentru iarbă de trei nuanţe de verde. Tăiate ondulat, suprapuse, dau adâncime peisajului. Pentru elementele mici am folosit din plin perforatoarele decorative. Copăcelul din prim-plan este decupat manual, cel din depărtare este realizat cu un perforator Daco. Floricelele din copaci sunt realizate cu un perforator de margine, au 3-5mm diametru. Lalelele sunt perforate de două ori, odată verzi, odată roşii. De la cele roşii se taie cupa şi se lipeşte peste cea verde. Ar mai fi fost loc de ceva fluturi, păsări, dar mi s-a părut că aş încărca prea mult şi am renunţat.

fereastra-exterior

A rămas pervazul. Am tăiat un dreptunghi dintr-un carton mai gros. Am îndoit cam 1cm pe latura lungă, şi l-am lipit chiar sub fereastră. Am decupat apoi două feţe pentru ghiveci, o floricică, şi le-am lipit astfel încât să fie vizibile din ambele părţi.

Pentru tăiat am folosit foarte mult un trimmer, mai ales pentru benzile de hârtie, apoi foarfeca pentru decupaje mai pretenţioase. Cel mai mult m-au ajutat perforatoarele decorative. Dacă vă tentează, şi mai ales aveţi copii, puteţi să le explicaţi cum să confecţioneze această mini-machetă (nu prea îi mai pot spune felicitare), şi să participaţi la concursul în desfăşurare.

Casuta pentru pasarele din carton – proiect de decupaj

Acum ceva vreme am pus pe lista de „idei de primăvară” o căsuţă pentru păsărele. Mi se pare mult mai amuzant să construieşti ceva cu mânuţele tale şi, cum încă nu avem vârsta să o realizăm din lemn, vom face o machetă din carton. Modelul pentru print (pe care îl găsiţi aici) are trei pagini, puteţi printa pe trei cartoane de culori diferite pereţii verticali pentagonali, acoperişul, şi ceilalţi trei pereţi, apoi puteţi decora căsuţa după inspiraţie, folosind desene colorate (le realizaţi înainte de a decupa modelul) sau aplicaţii diverse.

Ultima pagină a modelului reprezintă un ghid de asamblare, unde se lipesc toate aripioarele. Regula la astfel de proiecte este simplă: pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Aveţi nevoie de un pix şi o riglă. După ce aţi decupat, trasaţi cu pixul şi rigla toate liniile punctate, apăsând pe carton. Veţi crea un „şanţ” de îndoire, şi veţi obţine muchii drepte.

Începeţi asamblarea cu peretele din spate (cel fără fereastră rotundă), căci pentru a închide apoi căsuţa aveţi nevoie să utilizaţi fereastra pentru a lipi urechile pe interior.

casuta pentru pasarele

Dacă nu aveţi imprimantă, şi doriţi să construiţi manual o astfel de căsuţă, aveţi nevoie de o trusă de geometrie (riglă, echer, raportor, compas). Începeţi prin a desena pentagonul de bază, urmărind ca laturile dinspre vârf să fie mai lungi. Puteţi urmări orientativ modelul pentru print, şi chiar să măsuraţi direct pe monitor unghiurile necesare. Modelul care ilustrează acest articol este unul realizat manual, de când imprimanta mea e pe tărâmuri mai bune şi nu se mai lasă folosită. Pentru acoperiş am decupat dintr-un carton auriu, reciclat de la un tort. Dacă consideraţi util, pot pregăti un tutorial video despre cum confecţionăm manual o astfel de căsuţă. Îmi puteţi lăsa mesaj la acest articol.

Proiectul a fost pregătit pentru tema săptămânală a năzdrăvanilor, unde veţi găsi în curând mai multe modele de căsuţe realizate de copii.

Atelierul de creaţie

Crini origami – idei creative nr. 75 – editura Casa

Crini origami, Editura Casa

Dintre apariţiile de vară de la editura Casa face parte şi Crini origami, numărul 75 al colecţiei Idei creative, lucrare ce vine să completeze numărul 48, Flori origami. Despre acest număr am vorbit deja, şi găsiţi detalii aici. Numărul dedicat crinilor porneşte de la o altă formă fixă decât numărul precedent, asemănătoare cu cea a cocorilor.

Ca materiale necesare aveţi nevoie de hârtie origami de 10 şi 15 cm, eu am avut doar de 10 şi nu am putut testa toate modelele. În schimb după câteva flori realizate am reuşit să memorez paşii necesari. Floricelele pot fi simple, cu petale ascuţite, sau rotunjite. Rezultatele pot fi flori independente, dar şi globuri decorative. Îmi plac foarte mult florile realizate din hârtie de împachetat, cu diverse modele imprimate, dar la fel de interesante sunt şi cele realizate din hârtie de calc, delicate prin transparenţă.

Recunosc că nu am răbdarea necesară pentru a realiza un glob. Ar fi însă o variantă pentru o şesătoare, în care fiecare participant să pregătească 1-2 elemente şi să fie asamblat globul. O idee de final a volumului este folosirea unei instalaţii cu leduri, intruduse ca pistil de floare, şi strânsă sub formă de glob. Poate de Crăciun, cine ştie, vom lucra şi un astfel de ansamblu.

Crini origami, Editura Casa

Sunt prezentate 14 modele, iar primele 10 pagini sunt dedicate paşilor de urmat în realizarea florilor.

Crini origami, Editura Casa

Cartea este disponibilă în librăria editurii Casa, sau în librăriile online: elefant, libris, librarie, emag

Alte carti din colectia Idei Creative


crini

Tablou cu flori din hartie de briose

Mai avem, calendaristic, două săptămâni de primăvară, aşa că încerc să profit din plin de temele de sezon. Aveam planificat un tablou cu flori, deşi nu eram foarte sigură cum anume îl voi realiza, dar înainte de Paşti am rezolvat problema, când am găsit prin magazin hârtii colorate pentru brioşe (şi vopsea de ouă pentru colorat orezul pentru colaje:) )

Estimasem ca durată de lucru pentru tablou cca 20 min, dar copiii au reuşit să ajungă la 40, chiar la 50. Motivul m-a amuzat… au stat pe gânduri foarte, dar foarte mult timp, cum să aşeze florile. Nu le-am dus un tablou gata pregătit, le-am arătat doar cum anume se confecţionează o floricică… şi i-am lăsat să decidă. Se pare că a lua o decizie, singurei, este extrem de dificil. Le-au sucit mai ceva decât la alba-neagra… mereu disperaţi dacă e bine. Eu îi întrebam dacă lor le place, da, atunci continuă, lipeste-le… da’ e bine!? Văzând ei până la urmă că nu o scot la capat cu mine, le-au lipit. Aşa avem flori de grădină, pe straturi, bucheţele, şi rezultate variate la tablouri. şi fluturii au ridicat mari probleme. Câţi fluturi punem?! Răspunsul – câţi vreţi – a adus iarăşi rezultate diferite. Dacă nu e obligatoriu, atunci nu vreau deloc! sau Eu fac paradisul fluturilor, îi lipesc pe toţi de pe masă!

Pentru codiţe şi frunze am folosit hârtie de orez. Merge şi hârtie creponată, dar am vrut să le mai dau şi alte materiale, să vadă cum sunt. E mai moale şi mai fină! Au răsucit, au tăiat, şi iată ce-a ieşit:

flori de primavara din hartie de briose

Spor la lucru!

Buburuza, exercitiu de decupaj

IMG_0926

Între proiectele care mie îmi sunt tare dragi se găseşte şi cel pe care l-am dezvoltat pornind de la o idee propusă de Editura Casa, în numărul 38 al coleţiei Idei creative: Figurine din hârtie, modele de primăvară şi de Paşti – Buburuza. Anul trecut cam pe vremea aceasta o testam la grădiniţă, cu copiii, căci intenţionam să o folosim ca material de lucru la atelierul de decupaj organizat de editură în cadrul târgului de carte BookFest. Anul acesta am folosit-o din nou în cadrul cursului, un pic temătoare, căci ştiam ce probleme am avut anul trecut.

Copiii, şi o spun cu cea mai mare tristeţe, nu ştiu să decupeze!

Ei nu primesc foarfecă acasă. Am copii la grădi care mi-au spus că nu au voie să facă mizerie acasă, şi ar toca bucuroşi o oră hârtie la grădi, numai pentru a avea satisfacţia de a se acoperi cu bucăţele de hârtie. Nu voi uita nici reacţia unei doamne, când am prezentat public proiectul „Talente de Năzdrăvani” : Adică eu să o las pe fiica mea să taie hârtie şi să lipească prin casă? şi curat cine face!? I-aş fi spus că eu, numai să o lase…

Anul trecut la atelierul de la târg am avut doi copii, cam 6-8 ani, veniţi împreună cu mămica lor. La un moment dat o văd că decupa ea supărată. O întreb ce s-a întâmplat, dacă au obosit. Nu… nu-mi vine să cred… habar nu au să decupeze, şi strică tot proiectul! N-au învăţat nimic la grădiniţă… Da, din păcate, cred că suntem o generaţie de părinţi care s-a obişnuit să primească copiii învăţaţi acasă… dar nici nu îi lăsăm să greșească! Aş fi întrebat câte colaje din reviste au făcut acasă. Câte legume au decupat din pliantele publicitare… câte „camere” au decorat, câte perdele au tăiat… dar am tăcut.

Nu ştiu cum vă încurajaţi copiii să decupeze. Ai mei au fost la început frustraţi de nereuşită. Foarfecile de „copii”, safe, cu vârfurile rotunjite, nu sunt extraordinare pe finisaje și tăieturi fine. Aşa că am trecut limita impusă de paranoia din ultima perioadă şi le-am dat o forfecuţă ascuţită, din trusa de manechiură. Și, de câţiva ani, decupajul a devenit o plăcere, căci forfecuţa e numai bună pentru degetele lor mici, este uşoară, subţire, precisă, tot ce ai nevoie ca, cu puţină atenţie, să îţi atingi scopul. Le folosesc pe cele mari doar când au decupaje în linie, foarte lungi, şi unde ar fi plictisitor cu cea mică. În general ţin pe masa de lucru trei dimensiuni de foarfeci, şi le folosesc alternativ.

IMG_0924

Revenind la scopul acestui articol, am primit numeroase cereri pentru modelul cu buburuză, după ce mi-am lăudat copiii de la grădiniţă, şi am cerut acordul Editurii Casa pentru a face public materialul.

Există însă câteva condiţii, pe care sper să le respectaţi. Materialul este oferit gratuit, cu condiţia ca acesta să nu fie modificat, să nu fie înlăturată sigla editurii sau marca Talente de Năzdrăvani. Este o exercitare a dreptului de autor şi o recunoaştere a muncii mele în pregătirea materialului, pe care vă rog să nu le ignoraţi. Puteţi recomanda materialul prietenilor, colegilor, dând „share” acestui articol, dar nu difuzaţi materialul public, şi aici mă gândesc la portaluri de genul didactic.ro, scribd, unde se pot uploada materialele. Mi-am găsit materialele pe-acolo, şi nu m-am simtit bine, ca să nu spun mai mult.

În încheiere, puteţi salva materialul dând click aici. Este foarte potrivit pentru lucrul cu grupuri mari de copii.

Spor la lucru!

Fluture din evantai

Un proiect întârziat, dar pe care am promis să-l prezint, este acest fluture-evantai cu care Iris a venit acasă foarte mândră, în săptămâna altfel. Ar fi arătat foarte bine ca decoraţiune în clasă, alături de ceilalţi… dar a vrut să-l păstreze.

Dacă doriţi să faceţi unul, luaţi o coală de hârtie, şi îndoiţi-o pe jumătate. Decupaţi acum conturul unei aripi de fluture, având grijă ca îndoitura să fie corpul fluturelui. Decupaţi cât mai puţin din muchiile de sus şi de jos. Desfaceţi şi transformaţi hârtia în evantai, pornind preferabil din mijloc. După ce aţi terminat, folosiţi un fir de sârmă pluşată pentru a lega fluturele şi a realiza antenele.

Ca timp de lucru estimez în jur de jumătate de oră. Alaturi am scanat fluturele desfasurat, pentru orientare la decupaj.

Sper că vă place!

fluture-evantai

Puisor cusut pe etamina

Simplu de cusut şi pentru un copil fără prea multă experienţă, puişorul pe etamină are nevoie de cel mult două ore dedicate. Am cusut cu Iris, ea puişorul, eu un iepuraş, şi de data aceasta am fost foarte mândră de ea, pentru că a înţeles cum să urmeze modelul, cum să numere cruciuliţele.

Aveţi nevoie de aţă colorată, ac, şi o bucată mică de etamină. şi multă răbdare, să le explicaţi celor mici cum să realizeze cruciuliţele.

puisor-etamina

Albinute din ghivece de ceramica

Un proiect care mie mi-a plăcut enorm este cel al abinuţelor confecţionate din ghivece mici de ceramică. L-am folosit la atelierul de primăvară, şi copiii au fost atunci încântaţi.

Materiale necesare:

  • sârmă pluşată. Am folosit o variantă neagră şi mai subţire pentru antene şi picioruşe, şi una crem şi mai pufoasă pentru mâini. Albinele au trei perechi de picioare, dar varianta noastră umanizată a pierdut o pereche pe scara evoluţiei.
  • bilă de papier-mache pentru cap. Se pictează jumătate cu tempera neagră. Merge folosită şi bilă de polistiren, însă mi-a plăcut mai mult cum aderă tempera pe varianta de hârtie, pe polistiren e mai greu.
  • ghiveci ceramic. Se pictează integral cu galben, iar după uscare se pictează dungile cu negru.
  • opţional, găletuşă în miniatură din tablă.
  • ochi mobili
  • beţişor de bambus
  • aripioare din evantai de hârtie

Corpuri de albinute

Pe beţisor introduceţi ghiveciul. Dacă gaura acestuia este prea mare, folositi bucăţele de carton pe dinăuntru pentru a-l fixa la 2-3 cm de vârf. Adăugaţi mâinile şi picioarele, răsucind sârma pluşată corespunzătoare o dată sau de două ori, strâns, pe beţişor. Puteţi pune un guleraş, eu am folosit floricele din spumă eva, apoi înfigeţi şi decoraţi capul.

Puteţi folosi albinuţa ca decoraţiune pentru ghiveci, sau pe o machetă de primăvară.

dsc_0564

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

* Acest articol este o recomandare pentru tema saptamanii, detaliata aici.
** Alte sugestii: albinuta din ou de polistiren, albinuta din ou cu surprize.