Semn de carte din fetru

Am pornit de la coadă spre cap… întâi am văzut unealta, apoi materialul, am căutat o idee și am asortat o tehnică și am ajuns la rezultat: un semn de carte, pe cât de simplu, pe atât de solicitant. Poate vi se pare un banal semn de carte, fără nimic extraordinar. Însă, pentru copii de 5-8 ani, sau chiar mai mici – de ce nu – poate fi o provocare lansată de părinți, căci e nevoie și de puțin ajutor.

Întâi de toate aveți nevoie de fetru. Când sunt necesare cantități mari, pentru mulți copii, prefer fetru cumpărat la metru, din magazinele de textile. Altfel, dacă lucrați cu unul singur, vă este suficient și un pachet cu petice asortate. Coșmarul lucrului cu fetru, dintotdeauna, a fost decuparea acestuia. Să tai drept nu a mai fost o problemă, când am început să folosesc ghilotina. Doar că am încercat să tai cu model… și aici au apărut problemele. Micuțele foarfeci decorative existente pe piață nu făceau față, materialul se destrăma inestetic. Am vrut o foarfecă de croitorie, cu zimți. Doar că atunci când am găsit, mi s-a părut cam scumpă, și am preferat să nu o iau.

Soluția acestei vechi probleme a fost rezolvată parțial, acum câțiva ani, de un trimmer ondulat. Doar că l-am scăpat, l-am spart, și am rămas iar în „pom” cu tăieturile mele de efect. Asta până în vara aceasta, când am descoperit trimmerul multifuncțional de la Daco. Nu doar că aveam din nou o soluție, dar e ca și cum mi-ai pus pe automat tot setul de foarfeci decorative! Gata cu chinul, alegi, răsucești, potrivești, apeși și problema e rezolvată.

Știam că urmează să sosească coletul, dar nu i-am spus nimic Irisucăi. Îmi pare rău că am ratat să filmez reacția ei când l-a scos din cutie, o încântare maximă presărată cu exclamații la fiecare model identificat. Apoi a trecut la „joacă”, a testat fiecare cuțit. Am descoperit cu mare plăcere că are și variantă de tăiere parțială pentru rupere, în același timp decorativă cât și practică.

La ce poate fi folosit trimmerul multifuncțional?

… Aproape la orice presupune să tai o coală A4, atât pe lățime, dar și pe lungime, și o coală A3 pe lățime. Dacă nu vă deranjează îndoitura, o puteți tăia și pe lungime. Puteți tăia margini felicitări, ori cartoane aplicate pe felicitări, benzi multifuncționale cu margini tăiate în orice model, și îl puteți folosi la orice proiect ce necesită o foarfecă decorativă în linie dreaptă. Și, dacă v-ați chinuit să realizați mici tablouri cu ramă decupată pentru decorurile din clasă, acum le puteți tăia rapid și mai ales drept. Carton (nu am încercat peste 160g/m3) și hârtie taie oricum. Merge și pe hârtie buretată (spumă), iar pe fetru aveți deja demonstrația. Menționez că este un fetru fără puf, mai subțire.

După ce am tăiat benzile de fetru, le-am găurit și apoi am strecurat panglica. Pentru un copil mic acest exercițiu de șnuruire ordonată nu este deloc ușor, și îl recomand printr-o singură foaie, sau lipiți cele două bucăți între ele. În funcție de modelul de perforare, puteți alege modelele de aranjare a șireturilor, sau altele mai simple. Pentru că părea cam golaș, i-am adăugat niște nasturi. Era prea ușor să îi lipesc (depinde de vârsta copilului ce alegeți), așa că am rugat-o pe Iris să-i coasă și să încheie proiectul.

Deși este recomandat de la 6 ani, sub supraveghere puteți lăsa copilul să experimenteze. Nu are acces la cuțit, să se rănească, însă este posibil să aibă o problemă în a gestiona corect forța de apăsare pe butonul de tăiere. Dacă nu apeși suficient, ai parte de o tăietură incompletă și inestetică, și este destul de greu să completezi. Însă cei mici sunt maniaci în a toca hârtia, așa că până se dezvoltă suficient latura artistică, poate învăța să stăpânească mai bine uneltele.

Tablou de primăvară – șnuruire și îndoire

De câteva cursuri îmi dau silința cu grupa mare de la opțional să ne însușim corect deprinderea de a șnurui. Ei bine, nici în a treia activitate, aproape consecutivă, nu pot spune „toți copiii au realizat obiectivul”. În proporție de 80% este realizat, 60% chiar impecabil, fără niciun fel de problemă… însă nu e 100%. Fiind mici, nu pot da nici sarcină separată, de recuperare, pentru cei care mai au de lucru… pentru că nu acceptă ei ideea să facă „altceva”. Așa că sarcina e dificilă.

Știam că cei mai mulți dintre ei nu vor avea probleme și vor termina foarte, foarte repede, așa că tabloul a avut sarcină dublă: cei care mai aveau de învățat urmau să rămână la prima etapă, cei care terminau în 10 minute, urmau să încerce altceva… Așadar, pentru activitatea de șnuruit, au avut marginea simplă a tabloului, urmând ca pe ultima latură să lege direct firele, pentru a realiza agățătoarea. Firul cu care am lucrat este un fel de șiret subțire, cu nylon pe interior. Pentru a nu se deșira, îi topesc capetele înainte de oră, când pregătesc materialele.

Pentru iarbă am folosit foarfeca de franjurat și a fost pregătită înainte. Copiii adoră unealta, însă am una singură, ei sunt mulți… așa că nu am de ales. Florile le-am realizat cu perforatorul decorativ și le-au lipit aproape instant. Au avut „cel mult șapte“, ca să facem și puțină matematică. Am observat că încă nu stăpânesc cum trebuie noțiunea, căci m-au întrebat cât înseamnă exact, așa că am deviat un pic și le-am explicat.

Pentru fluturi am folosit hârtie origami 10x10cm, pe care am printat modelul de AICI. Mi l-am pregătit singură, fix 10x10cm, și am pus hârtia origami în imprimantă. La setări am ales „dimensiunea reală/actual size“, nu „încadrează/fit to page“ și am modificat și dimensiunea colii din proprietăți, la 10x10cm (deși imprimanta nu a acceptat decât 10×12.7cm, dar nu a fost problemă). Rămâne o margine de 3mm unde nu se imprimă, dar nu e tragic, se intuiește modelul. Se decupează pe contur, apoi se îndoaie pe liniile deja trasate, în formă de evantai. Pentru a ușura munca, se pot trasa înainte liniile cu un pix și o riglă, pentru a se îndoi mai ușor. Se leagă la mijloc cu sârmă și se desfac aripile. Fluturașii pot fi folosiți pentru aproape orice decorațiune, ghirlande etc.

Mai jos aveți creațiile. În funcție de numărul de fluturi vă puteți da seama și care era nivelul de îndemânare. Am o singură fetiță cu care e nevoie de lucru suplimentar, însă e ambițioasă și își dorește să reușească. Șnuruirea a terminat-o greu, dar fără ajutorul meu. A înțeles tehnica, însă are nevoie de mai mult exercițiu. A încercat să realizeze fluturele evantai, dar dezvoltarea mânuței este insuficientă și nu a reușit. Cum însă voia neapărat fluturi, i-am desenat un model și am improvizat, neapărat cu antene. Ultimul este realizat acasă, de Iris, din materialele rămase.

Coșuleț de primăvară – activitate de șnuruire

Un coșuleț extrem de simplu de asamblat, folosind tehnica șnuruirii, este tema din această săptămână a năzdrăvanilor. Modelul propus de mine, ca decor, este orientativ, doar cel de asamblare este propus tuturor.

Pentru început, printați modelul pe carton. Modelul este disponibil aici și este pregătit pentru coală A4. Atenție la setări, optați pentru „actual size”, nu „fit”, pentru a nu micșora. Destul de probabil să aveți o imprimantă care lasă margine 5mm.

Decupați modelul pe linia continuă. Pentru interiorul mânerului folosiți un cutter, s-ar putea să vă fie mai ușor decât cu foarfeca. Am experimentat cutterele de decupaj cu copiii de la 4.5 ani, și s-au descurcat, fără incidente. Mai greu să nimerească nivelul de presiune optim pe instrument, dar au fost încântați de unealtă. Îndoiți apoi modelul pe linia punctată, trasând pentru aceasta linia cu ajutorul unei rigle și a unui pix care nu mai scrie. Îndoitura este în acest moment dreaptă și efectul deosebit.

Perforați cu ajutorul unui ac gros punctele marcate pe margine. Eu am folosit un perforator pentru această operațiune. Încă nu am găsit unul atât de mic (în diametru) precum mi-aș dori pentru astfel de proiecte, dar cel pe care îl am este utilizabil. Asamblați coșulețul folosind panglică sau șnur, ori chiar ac cu o ață mai groasă.

Ultima etapă o reprezintă decorarea, pe care fiecare o poate realiza după preferințe. Puteți folosi flori quilling, realizate prin franjurare, ori elemente decorative achiziționate, sau, dacă doriți, diverse elemente realizate din evantaie. Limitele nu există, iar creativitatea copiilor poate găsi aici spațiul necesar pentru relaxare, după realizarea destul de reglementată de reguli a proiectului până în acest punct.

Unelte folosite: cutter, perforator clește.

Edit:

Prima încercare. Am decis să răresc găurile, de teamă să nu rupă cartonul cu ele foarte apropiate. Am decis și că îmi trebuie alt clește, pentru găuri mai mici! (Aștept realocarea bugetară).

Le-am decorat cu flori realizate din panglici încrețite. N-au ieșit mereu… Ca idee, am prins florile pe o bucățică mică de carton, cu ajutorul căreia le-am și lipit pe coș. Varianta să le coasem direct era nefuncțională, pentru că trebuia făcută înaintea asamblării coșului… și nu puteam estima corect de cât timp va avea nevoie fiecare.

A doua încercare, varianta de preșcolar.

Proiectul a fost puțin diferit. Le-am decupat eu, parțial, doar liniile drepte, pentru a putea perfora cartonul. Ei au decupat mânerul, și pe interior, și pe exterior. Au șnuruit lateralele, și le-a luat aproape jumătate de oră, la unii chiar mai mult. Pentru decor am ales ceva simplu, știam că nu vor avea timp de altceva, așadar i-am lăsat să lipească, fiecare după timpul avut la dispoziție. E. a decis ca broscuța lui să stea înăuntru, nelipită… mi-a zis că are alte planuri pentru ea! Iar dacă vă întrebați cum am împărțit broaște și ratoni fără ceartă… ei bine, pe ghicite, în ordinea în care terminau de șnuruit. Luam în fiecare mână câte un raton și o broscuță, și alegeau… Regula este regulă. Am stabilit-o de la început, au fost de acord cu ea, și… iată ce-a ieșit.

Coșulețe de toamnă – șnuruire

Azi la grădi am continuat temele de toamnă, cu fructe, și i-am provocat la un joc cu șnurul. Poate pare ușor, însă nu e deloc. Șnurulețul folosit de mine este unul subțire, dar tare, căci are un fir de nylon pe interior. (Oricum i-am înnodat capătul, ca să nu se deșire). Găurelele, deși păreau mari, nu s-au lăsat așa ușor înșirate. Totuși, pentru vârsta lor (4, 5, 6 ani) s-au descurcat bine. Atât de bine că, în momentul în care am văzut ce viteză au căpătat la înșirat, mă apucase panica. Dacă terminau mult prea repede, trebuia să improvizez ceva pentru restul orei…

Așadar, dintr-o coală de carton a4, îndoită pe jumătate, am decupat un coșuleț. Apoi, cu perforatorul de documente (îmi doresc unul mic, bulină, eventual o bulină mai mică, dar nu găsesc 🙁 ), am dat, mai mult din ochi, găurile de pe margine. Le-am tăiat un fir lung cam de două lungimi de braț, și a ajuns aproape la fix. În primele 20 de minute terminasem și de explicat proiectul, și ce anume vreau să-i văd făcând, și cu un exces de zel fantastic au început să șnuruiască cu o viteză ce întrecea limbile ceasului. Calculasem să dureze un pic mai mult… însă, deși au mai ratat, și-au fost nevoiți să descoasă (au înșirat sau au festonat), au recuperat destul de bine întârzierea. De furcă au dat nodurile, și fundițele, mi-au spus că nu știu, și nici nu-și leagă șireturile. Aici am răsuflat ușurată, mi-am zis că, dacă termină prea repede, facem fundițe până sună clopoțelul.

Au trecut apoi la fructe. Le-am printat doar contururile. Ei le-au colorat, și am urmărit să coloreze în același sens, să țină corect creionul. Mai e de muncă. Nu am respectat neapărat limita, pentru că urma să decupăm, dar am încercat ca, după ce au colorat, să uniformizăm culoarea cu o bucățică de hârtie. Tehnica seamănă cu frotajul, însă n-am idee dacă se numește tot așa. Eu am învățat-o când eram mică de la un unchi, tot profesor, care mi-a adus cadou o impresionantă carte de colorat. Am și acum în minte acel koala pe care el m-a învățat să colorez: fără să apăs, fără să las linii, și apoi să frec bine, cu o bucățică de hârtie, spațiul acoperit cu creionul.

A urmat decupajul. Deși nu se descurcă rău, foarfeca nu e ținută corect. Au încă nevoie de multă practică, altfel multe proiecte drăguțe nu vor avea prea multe șanse de reușită. Fiecare a colorat și decupat câte un fruct, pe rând, până la finalul orei. Din fericire strugurele, lăsat ultimul, a ridicat destule probleme, pentru ca timpul câștigat la început să fie risipit pe final. Eu m-aș fi declarat mulțumită și cu două fructe decupate, dar mă bucur că au reușit să le decupeze pe toate trei.

Fructele au fost puse apoi în coșuleț, doar la „poză” au stat afară. Ce nu am reușit în schimb să-i conving a fost să decorăm coșulețul ca „împletitură de nuiele”. Ei au vrut să le deseneze, pe motiv că sunt mai vesele așa, și i-am lăsat să dea frâu liber imaginației… moment în care am avut parte de o poveste SF. Desenul abstract este universul, bulina cu trei cerculețe este Pământul, sus este o rachetă, ceea ce pare soarele este o galaxie nouă, planeta cu trei cercuri concentrice este Uranus, iar jos este… un surfer galactic!