Sperietoare de ciori din hârtie

A început școala și, odată cu ea, parcă ne-am mai relaxat. Încercăm să nu ne gândim la pericolele care ne pândesc, ascunse. Eu încerc să iau lucrurile așa cum sunt, să nu îmi mai propun să schimb acolo unde nu există dorință de schimbare. Și, atât cât pot, în cercul meu mic să fac lucrurile pe placul meu și al celor din jur.

Orele de arte și abilități vor rămâne pentru mine orele de suflet, chiar dacă arareori reușesc să duc la capăt ce îmi propun. Anul acesta am schimbat strategia. Am strecurat în planificare, nevăzute, momente de relaxare, să alternez cerințele programei cu proiecte mai amuzate, mai provocatoare. Cumva, acele „săptămâni independente” de care mă loveam în planificarea de la grădiniță.

Și săptămâna aceasta a fost una dintre ele.

Nu am pus în orar orele de avap împreună, vinerea, amândouă. Dacă ar fi așa, orarul de vineri ar cuprinde limba română, sport, două ore de arte… Totuși, prea ușor! Dacă nu e matematică, sunt științe, joacă și provocare.

Ca o paranteză, azi am trăit un miracol. Fără să spun eu ceva, fără să fac vreo observație, era o liniște incredibilă în pauză… Se așezaseră singuri, mâncau, nimeni nu se plimba. M-am speriat. Sunteți bine? Ați pățit ceva? E cea mai liniștită pauză pe care am văzut-o! Am aflat secretul. Doamna, muzica ne-a făcut așa! O, Doamne, dacă știam eu că Elton John are efectul acesta… Doamna, să lăsați muzica asta și la arte! Sir John, tnks!

Sperietorile de ciori

Sperietorile sunt recomandate pe Red Ted Art ca proiect pentru copii mici. Poate la ei acolo, la noi nu e chiar atât de ușor, ținând cont că e origami îmbinat cu alte tehnici. Însă cu acest proiect am început altă strategie. Vreau să îi determin să privească întâi obiectul finit și să înceapă să analizeze singuri procesul de realizare, apoi să pregătească materialele.

Așadar, le-am dat pe G-Classroom lista cu materiale și indicații, pornind de la tubul de carton. Chiar m-am gândit să îi învăț cum să coloreze hârtia cu ceai; mi-a părut rău că unii au ales soluția simplă, să printeze pe ambele fețe o coală crem și nu au încercat procesul de fabricație. Uneori, drumul e mai important decât finalul, dar lucrul acesta e greu de înțeles.

Apoi, le-am arătat la școală imaginea și am discutat despre ea, la ce folosește fiecare lucru de pe listă și și-au făcut o idee ce e cu adevărat necesar.

Și a venit ziua de lucru

Am făcut întâi, demonstrativ, un coif dintr-o coală mare, A4, cum aveau și ei. Ce să vezi, era prea mare pentru tubul de hârtie. Ce facem? Ce propuneri aveți?

Hai să o rupem pe jumătate, doamna!

Am rupt-o, am făcut din nou coiful, care s-a potrivit de data aceasta perfect. Așa au procedat și ei cu hârtiile pregătite și primul realizat a fost coiful. Și a urmat provocarea: cum să faci creația ta să semene cât mai bine cu modelul, iar când nu poți, ce soluție găsești?

Așezi, muți, dai jos, încerci iar, până când te declari mulțumit de rezultat. Și e important și cu ce lipești. Dacă e doar hârtie, lipici solid. Dacă sunt și alte materiale – plastic pentru ochi, ață pentru păr, mai sigur este silipiciul.

O zi au stat la școală, să se usuce pentru ședința foto. Dar abia așteptau să se laude cu ele acasă!

Semn de carte din hârtie

1 septembrie azi, ziua în care, oficial, am revenit la școală, ca profesor. Sau, în traducerea liberă a tuturor celor din afara școlii, ziua aia în care profesorii iau banii degeaba și nu se duc la muncă. Deh, e la modă să spui așa! Oare chiar, de ce sunt plătiți profesorii până pe 14, că doar nu „muncesc“, ba chiar 8 ore pe zi, să își merite leafa!

Mi-am început dimineața mai lejer, așa, precum corporatiștii, pe la 9.30, nu cum va fi peste două săptămâni, de la 6. M-am apucat să fac un pic inventarul materialelor și să pun în practică o idee de cadou pentru copii. Habar n-am dacă ne vom vedea toți sau pe rând sau nu ne vedem deloc, dar eu le pregătesc ceva: un semn de carte cu o urare personalizată, scrisă de mână, un banal „Succes în clasa întâi, Gigeluș!“. Nu am ales întâmplător o rachetă, deși le puteam personaliza mult mai repede cu orice altceva din colecția de perforatoare decorative, am vrut ca mesajul ascuns să fie „Sky is the limit“ pentru tot ceea ce urmează să se întâmple de acum înainte, atât cu noi toți, dar și cu învățarea, ca proces individual.

Cum ziceam, m-am apucat de treabă, până pe la 12 eram gata cu semnele în varianta origami de bază și formele geometrice necesare. Lăsasem ultimele hublourile, eram aproape convinsă că am un perforator de dimensiunea aceasta și când am văzut că e prea mic, un atac de panică amenința la orizont. Era exclus să decupez atâtea cerculețe. Mi-am amintit însă de punga cu confetti și până la urmă m-am declarat mulțumită de ce a ieșit, reflexiile chiar dau un farmec aparte.

Cele două ore de „școală online“, cu toți colegii în conferință, despicând în 5, în 7, în fără număr firul organizării începutului de an, l-am petrecut cu urechile și coada ochiului la laptop și mâinile potrivind și lipind. Pe la 3 eram gata cu toate. Normal, m-am apucat să mă laud cu ele și mi-am dat seama că ar trebui să completez poza cu ceva animație. Dar deja nu vedeam decât triunghiuri, pur și simplu nu am mai avut chef de încă o rachetă și pentru filmul de mai jos am folosit altceva. Pentru că este un proiect simplu, ușor de realizat de copii, m-am chinuit să pun camera între ochi și mâini, să vezi exact cum manevrez.

Aveți nevoie de un pătrat, îndoit pe diagonală, apoi de elemente decorative sau orice altceva doriți. Pe net, dacă dați căutare cu „paper bookmark“ descoperiți o mulțime de variante creative pentru a-i încuraja pe copii să facă orice altceva.

Dacă îl decorați cu elemente plane (să nu iasă în relief precum castelul meu), îl puteți folosi și la caiete pe post de colțar, să nu răsucească colțurile paginii cu antebrațul. Țin minte că aveam când eram mică, părinții mei erau obsedați de cum arată „tema“ mea (și nu era niciodată impecabilă), iar colțurile îndoite erau parcă marca autorului.

La final, pentru că eram la atelier și trepiedul pentru filmat era acasă, am improvizat pentru telefon un suport, apropo de ce se află „în spatele“ obiectivului când te străduiești să realizezi, pentru elevi, un material util:

Cu ocazia aceasta urez elevilor și tuturor celor care în acest an vor sta la catedră mult succes! Să avem un an școlar în care să dovedim că merităm respect din partea părinților și apreciere din partea decidenților!

Atelier de origami gratuit la Târgul de carte Gaudeamus

Undeva la începutul toamnei, când frunzele abia începeau să pălească, am primit propunerea de la Editura Casa pentru organizarea atelierului de la Gaudeamus. Am primit cartea electronic, pe telefon. Eram la cursuri și am răsfoit repede. Cel mai mult mi-a plăcut coronița pe care deja am realizat-o , însă la noi piața de art&craft e slăbuță la chestii mai profunde și hârtie origami cu două fețe colorate diferit e încă ceva străin. Nu pot să descriu convorbirile telefonice cu câteva magazine de profil când am explicat ce caut…

Așa că am renunțat la proiect și am ales unul pe care îl puteam realiza. Când am răsfoit cartea, am procedat în stilul meu. M-am uitat la poze. Am destulă experiență să pot intui etapele și gradul de dificultate doar analizând imaginea și am hotărât: facem bradul! Brad a rămas, am comandat hârtie colorată (hârtie glasată, top de o singură culoare – nu există), a sosit coletul ambalat impecabil, m-am apucat de tăiat… Câteva dintre dimensiunile pătrățelelor necesare le știam pe dinafară, de când testasem proiectul. Însă restul nu. Rog copilul să deschidă cartea și să mi le spună. Caută la brad! Caută, nu găsește. Îl pun să mai caute o dată. Tot nu găsește. Îl pun să ruleze încep paginile, îi spun stop… Și se enervează (pe drept): Care brad?? Ăsta e un cactus!

A fost momentul în care am început să râd… e ca la planșele acelea despre percepție, depinde unde focalizezi ca să vezi un anumit lucru. Eu am căutat proiecte de iarnă și am văzut brad. Deși am citit instrucțiunile, titlul nu l-am văzut. Tot brad era.

Așa că joi, de la ora 18 vă aștept la Gaudeamus să construim un cacto-brăduț la ghiveci și să dăm startul pregătirilor de sărbători. Aș fi vrut să ne vedem sâmbăta, ca de obicei, însă anul acesta târgul s-a suprapus cu unul dintre cele două cele mai importante evenimente din viața mea, așa că nu s-a putut altfel.

Înscrierile cele mai rapide – prin sms, la 0722-955-103, menționați doar numele și vârsta copilului.

Lalele și alte flori origami – Idei creative nr. 130

Colecția Idei creative de la editura Casa se îmbogățește în această toamnă cu încă un număr, 130: Lalele și alte flori origami. Chiar dacă nu este sezonul și după titlu volumul s-ar fi potrivit mult mai bine cu primăvara, am găsit cu ușurință două idei care pot fi folosite de Crăciun: o coroniță și un brăduț. Pe lângă acestea, din cuprins mai fac parte:

Floarea-soarelui
Lalea
Coroniţă de primăvară
Grădina de flori
Brăţară
Felicitare de ziua mamei
Felicitare cu frunze 3D
Figurină cu surpriză
Coroană
Ornament cu lalea
Floare sau coroniţă din petale cu două laturi
Ghiveci de flori (poşetă, calendar de Advent)
Îngeraş 3D
Cactus
Lalea îngustă
Ornament pentru uşă
Jocuri cu lalele origami

Relativ simplu de realizat, proiectele pornesc de la două forme de bază obținute din pătrat. Acestea se multiplică și se asamblează în proiectele finale. Pentru jocul de dimensiuni, pătratele au laturi diferite.

Însă volumul nu este lipsit de provocări… așa cum aveam să constat în momentul în care am încercat să realizez unul din proiecte. Aruncasem un ochi, mi s-a părut foarte simplu, aveam un pachet de hârtie origami, m-am apucat de lucru. Am constatat că nu mă ajută, trebuie să folosesc hârtie glasată, căci pătratele utilizate în carte au două fețe colorate diferit. Mi-a fost ușor să tai cu ghilotina pătrate perfecte și pe dimensiunile indicate, verzi și roșii.

Surpriza a venit în momentul în care am citit cu mai multă atenție indicațiile de confecționare a coroniței. Aveam nevoie de hârtie cu două fețe, roșie și verde! Cum așa ceva încă n-am văzut în comerț (pe unde am întrebat se uitau la mine ca la urs!), iar imprimantă color nu am ca să scot câteva coli, mi-a venit ideea să îndoi împreună două coli de culori diferite din pachetul de origami, bazându-mă pe faptul că sunt mai subțiri decât colile normale. Am îndoit pe diagonală, am pus un pic de lipici pe îndoitură, le-a prins între ele ca să nu fugă și am continuat îndoiturile. Cam grosuțe împreună, dar măcar am rezolvat problema celor două fețe diferite. Ce a ieșit puteți vedea mai jos. Coronița este realizată din pătrățele cu latura de 5cm, pentru că am vrut să fac o felicitare. Și așa ies destul de mari (suportul este A5 îndoit), însă nu cred că aș fi reușit să le fac mai mici de atât, îndoind câte două.

Pentru brăduț urmează să caut hârtie glasată, dar din păcate nu am văzut topuri doar cu o singură culoare. Cercetările de pe net mi-au dat ideea colilor de împachetat cadouri, simple, o față colorată – una albă, pe care le-aș putea tăia pe dimensiunile necesare. Cum este gata, revin și cu acesta, căci va fi subiectului atelierului pe care îl voi susține în această toamnă la Gaudeamus împreună cu editura Casa..

Volumul este disponibil până la târgul de carte Gaudeamus pentru precomandă în librăria online a editurii Casa.

Alte imagini din volum:

Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii – editura Teora

De la editura Teora am multe din colecțiile practice pentru copii, și cele din seria „Cum să desenez” le-am folosit intensiv la grădiniță, mai ales când voiam să decorăm repede cu un desen reușit. Au rămas cele mai folosite și acasă, ori de câte ori copiii aveau de desenat „ceva”, găseau cu siguranță un model. De aceea am decis să adaug raftului de activități practice și Învață să faci animăluțe din hârtie. Origami pentru copii. Am încercat în mai multe rânduri să introduc origami printre activitățile copiilor, însă succesul unei astfel de activități nu poate fi garantat.

Ca o paranteză, nașul meu cel mic avea la grădiniță opțional de origami, și venea acasă cu niște creații de mă minunam eu. Secretul „succesului” era că profesorul le făcea de fapt jucării, iar copiii erau încântați. Am testat „rețeta” cu nepoata mea. Nu știu cum s-a făcut, dar ne-am întâlnit în parc chiar în ziua în care aveam rucsacul plin cu cărți și, după ce am răsfoit mai multe, a vrut să-i fac animale. Așa că am executat, la comandă, câteva. Ea stătea cu cartea, ca la restaurant, și dădea comanda… le-am făcut atunci din hârtie albă, și ea le-a colorat cum a vrut, apoi au devenit jucării. Încercarea de a lucra cu ea se lovea de lipsa răbdării și exercițiului, normal pentru 5 ani.

De menționat că la grădiniță, origami se execută cu o îndoire la grupa mică, două-trei la mijlocie, trei sau mai multe la grupa mare, în funcție de experiență. E normal ca tehnica să nu fie deloc spectaculoasă la un număr atât de mic de îndoituri, dar vă provoc să lăsați copilul complet singur să vedeți câte îndoituri poate executa corect. Ai mei la grădi nici diagonala nu o nimeresc. Gândiți-vă că la grupa mică trebuie să înțeleagă întâi regula pătratului, ușor de confundat acum cu dreptunghiul, care se introduce abia la grupa mare. Apoi, nu poți să-i spui „îndoim pe diagonală”, că nu știe ce-i aia. Și nici „vârfurile opuse” nu e o noțiune ușoară! Va trebui să vadă și să facă…

N-am lucrat cu copii atât de mici, eu accept la curs doar de la grupa mare și clasele primare, tocmai pentru că merg pe consolidare de deprinderi, și programa mea nu include și etapa inițială de formare a acestora. Și chiar și în acest caz, origami mi-a dat cele mai mari bătăi de cap!

Volumul de la Teora include 20 de modele, unele simple, care se pot realiza la 5 ani, altele pentru școlarii mici, și chiar pentru cei de gimnaziu, căci nu sunt deloc ușoare. La început sunt incluse două pagini cu tipurile standard de îndoituri – munte, vale, cute etc. – , ca apoi fiecare model să fie detaliat. Cu exerciții și un adult alături, copilul poate învăța relativ ușor, și își va confecționa singur jucării pe care le va prețui cu siguranță mai mult decât pe cele cumpărate.

Origami se mai lovește și de altă dificultate, aceea a materialelor. Acum se găsește pe piață hârtie origami în diferite dimensiuni, scapi de calvarul pregătirii pătratului, care trebuia să iasă exact, altfel ratai proiectul din prima fază. Însă sunt destule proiecte care solicită hârtie cu două fețe diferite. Cu hârtie glasată am rezolvat relativ problema, cum este pinguinul, maimuța sau ursul, dar am folosit ghilotina să tai pătrat perfect. Însă la papagal, unde trebuia galben cu verde, nu aveam nicio șansă… poate doar să colorăm manual și apoi să realizăm proiectul. Mai jos aveți „reușitele” mele. Origami nu este punctul meu forte, și nu am avut nici răbdarea de a realiza toate cele 20 de modele.

Cartea o găsiți în librăria editurii Teora (cu reducere), sau în librăriile online librărie.net, Cărturești, Libris, elefant.

Ouă pe suport origami

Miercuri m-am gândit să le dau copiilor o temă mult mai simplă decât de obicei. Încă nu am uitat cum au reacționat vacanța trecută, când alți copii stăteau acasă, dar ei, pentru că părinții lucrau, veneau la grădiniță, și, culmea!, mai aveau și activități… Așa că, preventiv, am ales ceva ce știam că le va face plăcere: joaca cu perforatoarele decorative.

Pentru că trebuia totuși să ne încadrăm și la „teme pascale”, un ou pe suport origami, simplu, mi s-a părut mai mult decât suficient. Suportul se realizează foarte ușor, însă pentru mai multă siguranță am preferat să-l pregătesc imprimat. Aveți AICI modelul. Se decupează întâi pătratul mare, ca orice pătrat origami. La această fază a demonstrației, Edi mi-a luat-o înainte: „e un pătrat de origami!” Se îndoaie pătratul pe diagonală (liniuțele punctate), apoi se decupează pe linia continuă pătratul mic. Mai urmează două îndoituri, pe liniile punctate, în sens invers primeia, și suportul este gata.

Se poate lipi pe el orice, putând fi chiar ramă foto, ori începutul unui peisaj. Pliat, intră în plic, și poate fi folosit ca felicitare. Cum nu sunt foarte mulțumită de modul în care s-au descurcat, voi mai repeta, doar să mai treacă puțin timp. Au decupat apoi ouă (le aveți pe pagina a doua a modelului printabil). Eu am preferat să le duc spumă eva pentru ouă, să facem ceva „deosebit” cu proiectul. Din acest punct, am preferat să las lucrurile să decurgă liber, fără să mai dau indicații. Cum în jocul lor liber nu e bine să te bagi să faci reguli, am stat pe margine, cu indicații stresante din categoria „atenție la lipici”.

Era simplu să duc un model gata decorat. Rezultatele ar fi fost „perfecte”, însă nu asta îmi doresc. De fiecare dată când sunt tentată să o fac, mă gândesc la compunerile identice, pentru că toți încearcă să facă după model. Așadar, acolo unde se poate, îi las pe ei să aleagă. Și dacă lor le place, de ce nu? E foarte greu să-i dezvăț de raportarea la părerea mea, dar sunt pe drumul cel bun.