Gripa porcina se trateaza cu Domestos (2)

În seara asta pe tv am văzut noua reclamă la Domestos.

Şi, sincer, uite că ar trebui să i se recunoască oficial şi contribuţia fie-mii, ea şi-a dat seama mai devreme cum poate fi folosită soluţia miraculoasă. Gripa porcină se tratează cu Domestos. Păcat, mare păcat, că nu poate fi folosit şi la nivel înalt, pentru a spăla creierele mult prea îmbuibate cu microbii comisioanelor din partea marilor companii farmaceutice.

Dar vă invit să recitiţi aici vechiul subiect şi să vedeţi reclama.

Vine Mos Nicolae

O seară emoţionantă la noi în casă. Cred ca este primul an în care copiii au iniţiativă. Adică vor să lustruiască ghete, să-i scrie bilete de mulţumire, rugăminţi… iar eu sunt spectator.

Iată că soseşte şi întrebarea de baraj:

Iris – mami, dar dacă nu-i ajung ghetuţele să pună darurile? mai bine pun şi cizmele, şi pantofii, şi papucii… să aibă unde să le lase!

I-am explicat şi eu că nuieluşa poate fi destul de mare să se sprijine pe toate… dar e bine să fie modestă şi să lase o singură pereche.

A venit moşul şi la grădi, a lăsat în dulăpior câteva ciocolate şi o portocală.

Iris – uite moşul asta ne dă fructe. Ştie şi el ce avem voie! Dar de ce nu a pus mai multe?!

Un singur regret am. Probabil este unul dintre ultimii ani când cred atât de sincer în acest miracol al copilăriei. Iar eu încerc să savurez cât mai mult acest moment.

Tot despre Moş Nicolae…

Mos Niculae si miracolele politice

Copiii mei nu contenesc să mă uimească. Cum sunt ei ca nişte bureţei avizi, asimilează tot ceea ce aud în jur. :d

Ascultam cu… hai să-i spun atenţie, ca să nu spun dezgust deja, ultima confruntare politică a acestui tur doi al alegerilor prezidenţiale. Deja mă uit la ecran şi am impresia că văd o luptă între doi cocoşi, cu miza unui ciolan frumos aşezat în varful unui deal. Auzeam cum făceau teoria zilei de 6 decembrie 2009 şi a "însemnătăţii" sale istorice. Ce ne va aduce ziua de 6 decembrie? Ooo, ce întrebare retorică. Autor Băsescu, Geoană ciuleşte urechile.

Ce ne aduce Moş Niculae? îl întreb pe tati…
Un preşedinte!
Iris se apropie repede. Ce-i asta? O jucărie?
Ne apucă râsul pe amândoi. Da mami, o jucărie… nu ştim a cui, dar probabil ai dreptate…

Morala: Întotdeauna ai încredere în vorbele unui copil. Ascund atâta adevăr…

Ana. Sau cum a venit iarasi barza la noi

Complet off-topic, dar nu mă pot abţine, dedic acest subiect finuţei mele, Ana. Tocmai ce a venit pe lume, dupa ce a făcut hău-lupul cu noi trei săptămâni! Aşadar sunt fericita năşică a unei mici mogâldeţe, pe care o aştept de… mulţi ani!

Aseară am fost în vizită, s-o convingem să iasă din burtică. Irisuca mea, care la 4 ani nu are nici o noţiune despre "vine barza", stătea cu o oiţă de pluş lângă burtică, şi tot spunea… "hai Ana, ieşi afară să ne jucăm"… apoi venea plângând că Ana nu vrea să se joace cu ea. Sper să suporte încă 2 ani până se va putea juca cu ea…

Acum m-a auzit vorbind la telefon, i-am spus ca a scos-o doctorul pe Ana din burtică. A sărit din pat, să mergem s-o vedem. Greeeu am convins-o că nu ne primeşte la spital…

Nu-mi pare rău că nu i-am spus poveşti despre berze. La nivelul de informaţie pe care îl au acum copiii, mi s-ar părea stupid. Graţie enciclopediilor pentru copii, reproducerea nu mai are aşa mari secrete pentru ei. Noi am prins volumul din enciclopedia Disney, pentru copii, "Corpul uman". Am explicat rând pe rând fiecare sistem, fiecare aparat, şi, normal, pagina cu bebeluşi în uter nu puteam s-o rup.

Aşa că am adaptat. Mami a avut în burtica două ouă. (A se vedea schema cu aparatul reproducător feminin… cele două ovare.) Ea şi fratele ei. Pentru că aşa mi-am dorit când eram mică. Apoi, când l-am cunoscut pe tatăl lor, mi-am dorit să înceapă să crească…

Andrei: Dar de ce n-ai vrut să crească amândouă odată? Să fim gemeni?
Mami: Pentru că nu aveam loc în cameră de două pătuţuri! (explicaţie validată) Şi n-am adăugat… că-s tare fericită că măcar atunci au fost ascultători 😀

Şi au pornit pe tubuleţ în jos (trebuia să explic tot, la ce foloseste…), apoi au căzut în cuib, numit uter, aşa cum îşi ţin şi păsările ouăle în cuib şi le clocesc, aşa au stat şi ei la mine. Acolo au stat până când au crescut suficient de mari (noroc cu pozele, au stat până le-au crescut mânuţele, picioarele, guriţa…), apoi am mers la spital. Doctorul a făcut o taietură, i-a scos, şi m-a cusut la loc.

Iris: Şi ce făceam eu toată ziua la tine în burtică? Şi unde era capul? şi cum stăteau mâinile? şi ce făceam cu picioarele? Şi vorbeai cu mine?
Mami: Este interogatoriul la care mă supune frecvent. Are o plăcere deosebită să-i povestesc despre ea, la mine în burtică. Nu stiu de ce, partea cu tăietura şi cusutul nu-i place… nu-i place, căci are impresia că a fost dureros. Dar i-am spus că o iubeam atât de mult încât n-am simţit nimic.

Partea cea mai grea a fost când a văzut filmul cu "Elefănţelul Dumbo". Nu pricepea şi pace de ce nu erau la mămica lor în burtică… Aşa că am decretat că numai în poveşti, îi aduce barza.

Cam aşa ne-am pregătit noi să înţelegem de unde vin copiii. Simplu, nu?

În încheiere, nu pot să mă abţin să nu râd când îmi aduc aminte feţele câtorva apropiaţi care au fost obligaţi de copii să asiste la o lectie de anatomie pe tema "Cum am venit eu pe lume". Erau foarte nedumeriţi, cum am putut să le povestesc… dar aveam oare de ales?

Sunt mandru de tara mea (2)

Am revenit, cu desenul pe aceeaşi temă patriotică. La fotografii am mai improvizat noi, numai că la desen nu ne-a mers.

Am scos de la naftalină un şablon cu harta României. Nici nu stiu câţi ani are, a fost al meu de când mă ştiu. Dar se pare că exact de asta avea Andrei nevoie! Era în extaz când l-a vazut. Bun, facem un scenariu cu copilul… harta, tricolor pe margine, doi copii în costume naţionale. Las copilul la măsuţa de lucru şi mă duc în bucătarie. Aud un stigăt mândru… GAAATTTAAA!!! Măi să fie, parcă era găina babei din Punguţa cu doi bani, după ce ouase mărgica… dau şi eu repede fuga, ca baba, să văd ce "ispravă" mi-a făcut… şi când colo… ce-mi văd ochii… copilul făcuse harta cu oraşele.

Orase din Romania

Şi îmi povestea foarte mândru că, după ce a făcut punctuleţele cu şablonul, le-a scris şi numele la fiecare! Şi uite, a greşit la Zalău, dar a şters cu guma şi a corectat. Şi, pentru orientare, a adăugat şi o busolă. Eu trag muuult aer în piept, şi încep teoria, cum că la concurs nu asta trebuie să facem. "Ba mie asa îmi place! Asta e ţara mea!" Ei aş, cum să-l trimit cu aşa ceva luni la gradiniţă?!

Aşa că am reluat procesul. Făcut harta. Asta îi place. Apoi tricolor, repede, cu carioca, că doar a mai făcut. Şi chinuie-te apoi mami să convingi copilul să deseneze costume naţionale. Am făcut research pe net, să vedem cum arată… şi… iacătă ce-a ieşit. Şi m-a ameninţat să fac bine să-mi placă, căci el altul nu mai face.

Costume nationale romanesti

Sunt mandru de tara mea!

Ha ha, din categoria "concursuri de grădiniţă", iaca avem unul a cărui temă ne-a dat pe spate… Pitic deştept, la care avem tradiţie de participare. Cum anul trecut am avut locul 3 pe grădiniţă, anul ăsta am zis să încercăm să ne prezentăm onorabil şi la celelalte probe. Cea de fotografie, şi cea de desen. La desen vom reveni cu un alt subiect, deocamdată variantele de fotografie.

Aşadar, tema concursului este "Sunt mândru că sunt român". Mi se pare normal, mai încearcă să le insufle ceva patriotism, numai că nu le merge. Cum văd copiii ceva tări occidentale, cum nu mai vor să se întoarcă. Mi-a fost tare greu să găsesc ceva idei pentru poze, şi muuult mai greu să-i explic copilului ce trebuie să facă. Pentru că nu l-am învăţat să fie mândru de ţara lui. L-am învăţat că fiecare ne naştem într-un popor, şi alegem dacă trăim cu acel popor sau cu altul. Nu ştii niciodată ce aduce viaţa, dacă emigrezi… n-aş vrea să plece cu inima îndoită. Sau să nu plece. Sunt de părere că patria este acolo unde şi ţie îţi este bine.

Mai jos am pus variantele "creative". Am incercat să scot o expresie, şi i-am spus copilului să-şi imagineze că ţine în braţe jucăria pe care i-a cerut-o lui Moş Crăciun. Aşa că, dacă vi se pare că ţine steagul cu prea multă pasiune, îşi imagina că este un Porche GTR1 Race Vision. Mi-e milă de bietul Moş Crăciun, unde găseste o maşină, fără să ştie cum arată…

Harta i-a plăcut. Hărţile sunt pasiunea lui, a inceput cu punctele cardinale, cu legendele, şi adoră să vadă cum poţi ajunge dintr-o localitate într-alta pe trasee diferite.

În încheiere, menţionez că steagul l-a cumpărat Andrei. Dacă ar fi după el, am avea un perete întreg plin cu steagurile ţărilor. Ca paranteză, harta de trafic cu steguleţe din dreapta este tot pasiunea lui, şi mulţumim cu această ocazie vizitatorilor din toată lumea, care îi îmbogăţesc lui Andrei colecţia de steguleţe. Şi Lilianei, în mod special, că şi-a stresat prietenii din Orientul Îndepărtat şi ne-a adus acele steguleţe rare!

Pentru că suntem tare nehotărâţi, vă invităm la vot. Care fotografie din cele de mai jos o preferaţi?

1. Andrei
2. Andrei
3. Andrei
4. Andrei
5. Andrei

17 nov. 2009

A trecut şi ziua de ieri. Să încep cu sfârşitul, am căzut moartă aseara, nu-mi amintesc decât că m-am întins în pat. Copilul era fericit, nimic nu mai conta.

După cum povesteam, ieri am chiulit de la grădi. Ca să fie spus, adoră să meargă la grădi, o iubeşte pe doamna şi e înnebunită după copii. Dar ieri a decretat că de ziua ei face ce vrea şi stă acasă. Am vaga impresie că a vrut să stea cu ochii pe mine, să fie sigură că pregătesc totul. Se apucase să facă şi inventarul, Inventar de protocol iar după-amiază a dormit lângă măsuţă, de teamă să n-o strâng… Somn de voie De pe la patru a început să se foiască. Nu mai avea răbdare, şi degeaba îi explicam, copiii sunt la gradi, nu au chiulit ca ea, şi vor veni aşa cum am stabilit, la 6…

Trebuie să recunosc că timpul a trecut foarte repede. Nici nu ştiu cum a zburat, am reuşit să facem căteva joculeţe. Întâi o baba oarba, La baba oarbaapoi "Deschide urechea bine",am colorat şi un panou de poze, Panou de pozeşi am trecut la veşnicul şi amuzantul joc cu scaunele muzicale. ScauneleŞi cum îi solicitasem destul, am trecut la masă. După aceea, copiii mi-au arătat că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi au încins un joc de-a bucătăria, creşa, că nu conta de-s băieţei sau fetiţe, s-au jucat cot la cot cu farfurii, oale, cratiţe, biberoane şi bebeluşi.

Am întrerupt iarăşi distracţia pentru tort, şi am terminat petrecerea în camping, la cort. Normal, nimeni nu voia să plece acasă. dar am promis că ne mai jucăm şi altă dată.

Morala… nu a fost nicidecum aşa greu cum m-am aşteptat. Copiii au fost minunaţi, cuminţi, şi dacă vă vine să credeţi, n-au dat nici măcar o frimitură pe jos. Nu s-a spart nimic, n-au venit vecinii să ne reclame. Şi a funcţionat de minune sistemul cu abţipilduri pe pahare. Nu şi le-au încurcat, fiecare ştia ce animăluţ are lipit. Am avut şi premii bombonele, la fiecare concurs, şi a mers de minune (dar nu cu toţi) premiul ciocolăţică pentru cine mănâncă tot.

Şi pot să spun acum… şi-altă dată, o s-o facem şi mai şi mai lată…

19:19, 17 nov. 2005

N-am să scriu astăzi nici despre desene, nici despre carioci. Astăzi este pentru mine o zi cu totul specială. Acum patru ani am trăit, pentru a doua oară în viaţă, acel moment unic în care îţi vezi prima dată copilul. Nu ştiu dacă poate descrie cineva în cuvinte ceea ce simţi în acele momente, dar am revăzut cu lacrimi în ochi primul nostru filmuleţ împreună, primele ei poze.

Căci astăzi prinţesa mea împlineste "patu" ani. În ultimele două săptămâni ne-a terorizat. Îi spusem demult că, după ce prietena ei împlineşte patru ani, vine ziua ei. Ei bine, a fost ziua respectiva. "Când vine ziua mea?" Aceeaşi întrebare, repetată până la nivelul maxim de întindere a nervilor. Am ajuns s-o ameninţăm că nu-i mai facem ziua dacă nu se potoleşte, dar cred că nivelul ei de adrenalină era peste limite.

Am hotărât s-o serbăm în weekend în familie. Bunici, unchi, mătuşi, naşi şi fini. Toţi cei apropiaţi. Am făcut instructajul de rigoare, cum să deschidă uşa, cum să spună "Poftiţi" şi "Mulţumesc", dar mi-am cam răcit gura de pomană. Cum deschidea uşa şi vedea punga de cadou se schimba toată, nu ştia cum să se uite mai repede înăuntru. Şi, spre marea ei bucurie, anul asta toată lumea i-a facut pe plac. Păpuşi şi prinţese. Frumoasa Adormită cu tot cu Prinţ, Ariel, şi o Barbie-Doctor, plus un set de accesorii pentru bebelusii ei.

În schimb am privit-o asa cum n-am privit-o niciodată când a suflat lumânările. Încerca să stea dreaptă şi să zâmbească, dar era transfigurată toată. I se înmuiau picioarele, şi nu mai ştia ce să facă cu mâinile. Privea fascinată lumânările şi numai avea răbdare să terminăm de cântat. Murmura nerăbdătoare versurile, şi accentua "Ilis să tlăiască…Ilis". Şi eu eram de acord cu ea. Iris, micuţa mea prinţesă.

Ieri a venit de la grădi împreună cu prietena ei. Şi a redevenit ea. Nu mai contenea să se laude, cu ce-a primit, şi cum funcţionează fiecare. Normal, cu crizele de rigoare, că nu împarte jucăriile. Dar diseară avem petrecere cu copii. Am încercat să stau de vorbă serios cu ea. M-am abţinut cu greu să nu mă bufnească râsul. Căci, la auzul cuvintelor "acum vorbim serios", a luat o poziţie de drepţi şi cu o mutriţă atât de marcată, parcă aş fi cântat imnul naţional. Am ajuns împreună la concluzia că îi va lăsa pe copii cu toate jucăriile ei. Şi nu va plânge, nu se va certa cu ei, pentru că sunt invitaţii ei. Nu că aş crede că o să şi funcţioneze, dar am ameninţat-o că anulez petrecerea dacă nu se poartă frumos.

Sincer, nu stiu cum va ieşi petrecerea. Eu sper să mă descurc (am menţionat că sunt singură cu 6 copii?!). Şi mai ales, sper ca ei să se distreze… Revin mâine cu poze şi povestiri.




Familia mea…

La 6 ani este destul de greu să te hotărăşti ce anume să desenezi. O temă aparent simplă, "Familia mea". 1, 2, 3, 4 membri de bază. Un cerculeţ, ochişori, repede mânuţe, multiplici de patru ori, scrii repede pe cine reprezintă şi gata Familia.

Ei bine, nu a fost aşa. Toată săptămâna am tot încercat. Poate-poate iese ceva demn de concurs, capabil să intre în competiţie. În cele din urmă a ales o variantă, dar mie mi s-au părut extrem de interesante şi celelalte, pe lângă cea aleasă.

Varianta 1. Familia mea în metrou. Inspiraţie… zilnică, deoarece merge de 4 ani cu metroul dimineata la gradi. Ştie toate magistralele, în funcţiune sau în conctrucţie, şi din lipsă de magistrale le-a învăţat pe cele din Paris. Doar de-asta exista ratp.fr, să aibă copilul unde să se joace… "L"-urile acelea întoarse sunt scaunele de la metrou. Iar vagonul este înclinat pentru că trenul a frânat prea tare şi s-a ridicat de pe şine. Aveţi şi indicator, următoarea staţie este IOLIN. Căci un alt desen preferat al lui (uite nu găsesc nici unul acum) este să-şi construiască propriile lui magistrale…

Familia mea in metrou

Familia mea in metrou

Varianta 2. Tati are un MAN, şi probabil lucrează la Altex. Mami are un Smart. Iris are un Peugeot 807 şi Andrei are Porche GTR1 Race Vision. Numele maşinilor sunt puse de Andrei, pe mine dacă mă întrebaţi nici nu sunt sigură ca recunosc Peugeout-ul ăla pe stradă, deşi îs sofer. Ce mi-a plăcut foarte mult e că a ţinut să specifice că suntem în Anglia. Să nu va faceţi cumva idei, doar în imaginaţia lui avem fiecare maşina lui…

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Varianta 3. Toată familia a coborât din maşină la aer. Tati se relaxează. Cred că e la noi în faţa blocului… iar acolo este maşina lui Andrei de curse, a se vedea modelul mai sus.

Familia mea la aer

Familia mea la aer

Varianta 4. Familia lui Andrei este în autobuzul 814. Copiii de pe trotuar fac parte dintr-o echipă de fotbal, aşteaptă autobuzul în staţie. Şi după trafic, cred că e în Bucureşti.

Cu autobuzul

Cu autobuzul

Varianta . Familia mea la tenis. Asta nu am idee de unde a scos-o. Nu-mi place tenisul, nu jucăm tenis, doar Andrei pe Wii se joacă. Şi ne-a pus şi în echipe, iar mingea e la tati.

Familia mea la tenis

Gripa porcina se trateaza cu Domestos

Dădeam azi la baie cu domestos în toaleta… Iris: <mami, ce faci acolo?> uite dau cu dezinfectant, să se curete şi să miroasă frumos. <aaaa, ca la gradi, să nu facă microbi şi să nu se îmbolnăvească!> [na.toaleta]

Mda, cam asta reţine un copil de 4 ani care e dat zilnic pe mâini cu dezinfectant. Păcat că nu-i pune să facă şi gargară cu apă sărată la fiecare două ore, pentru mai multă siguranţă, căci mă îndoiesc că tifoanele odinioară umezite cu spirt şi puse pe clanţe mai sunt de vreun folos…

Am şi versiunea de 6 ani. Îşi pune la gură o batistă albă, şi vine să mă sperie… buhuhu… vine gripa! <cine vine???> Gripa!! <unde ai auzit tu aşa ceva?> la gradi, umblă doamnele îngrijitoare cu măşti, că au gripă, şi să nu ne dea şi nouă…

Sper doar ca toată nebunia asta să treacă, până nu traumatizăm copiii.

Vezi continuarea…