felicitare washitape

Felicitare aniversară, realizată manual

De când am făcut ceva investiții în materiale pentru art&craft, altele decât cele pe care le foloseam de obicei, (dar nu încă ajunse la nivelul de scrapbooking), Iris e mai mult decât încântată să lucreze. Dacă ar putea, ar face numai așa ceva, în ciuda replicii reci și tăioase a bunicii – „Cu ce te ajută asta în viață?”. (În traducere, bagă, copile, numai română și matematică, în loc să fii un tot armonios la final, o să fii un obelisc cu două fețe și atât.)

felicitare washitapeIeri și-a terminat temele la matematică – nu că nu le-ar face, dar din a doua zi de școală… totuși… – și abia aștepta să coloreze. Felicitarea trebuie să ajungă la un iubitor de lectură, așa că am ales un raft amuzant cu cărți. Văzând-o cu ce pasiune colorează, mă gândesc să investesc în niște creioane mai de calitate, cu un rezultat pe măsură. Se făcuse târziu, așa că nu ne-am complicat cu quilling sau ale tehnici. Am folosit perforatorul de margine pentru partea albă de carton, pe care am lipit-o cu bandă dublu-adezivă volumetrică (habar n-am dacă așa îi spune, însă e din spumă groasă, cca 1mm, și lipește elementul cumva la distanță de suport, dând volum creației). Am adăugat apoi washi tape (Daco, AD209 și AD210), și între, dantelă adezivă. Peste am prins două elemente din setul de etichete, dar am mai decupat pasărea, eliminând conturul, să se vadă mai bine. Setul conține și niște fluturași superbi, dar pe aceia i-am consumat primii…

Tabloul colorat l-am lipit tot cu bandă dublu-adezivă, dar subțire. Este descoperirea verii, nu am folosit-o în proiecte până acum, și se comportă minunat. Nu deformează materialul, ca lipiciul, și oferă rezistență. Va urma în curând un proiect la care a fost „ingredient de bază”, și voi mai povesti despre ea. Nu se lucrează foarte greu, dar copiii mai mici nu cred că s-ar descurca prea ușor.

Voi ce preferați, când aveți de transmis / primit un „La mulți ani”? Ceva cumpărat sau realizat manual?

bratari abeslang lemn

Brățară din abeslanguri

Am primit de curând o cutie promoțională cu abeslanguri din lemn (apăsătoare pentru limbă), cele cu care la cabinet este apăsată limba să se uite doctorul în gât. Știam demult de ele, și de mulțimea de idei de craft care se poate pune în practică cu ajutorul lor, însă cea cu brățările nu-mi dădea pace…

Așadar, dacă nu aveți altă sursă pentru ele, cu siguranță veți merge toamna aceasta la doctor pentru adeverința de sport; profitați de ocazie. Dacă se uită în gât cu un astfel de instrument, cereți să-l păstrați. Ce puteți face cu el: ajungeți acasă și îl lăsați o zi la înmuiat, în apă. A doua zi îl scoateți și îl îndoiți încet. Fibrele îmbibate sunt elastice, dar nu excesiv. Îndoiți până aproape obțineți un inel, apoi căutați un pahar pe dimensiunea acestuia și introduceți inelul. Așezați-l să stea drept… și așteptați până a doua zi, să se usuce. Când îl veți scoate se va mai deschide puțin, dar va rămâne ca o brățară.

Din acest moment puteți decora în orice mod: pictură, desen cu carioca (atenție, s-ar putea ca desenul să se împrăștie pe suprafața poroasă), tehnica șervețelului, colaj. Eu am ales pentru ele tehnica bobinajului. Mai pe înțeles, așezare ordonată a firelor de ață. Nu este simplu (n-am mai văzut copiii făcând ghem…), și să le așezi una lângă cealaltă, în ordine, strâns, să nu se desfacă, nu e deloc floare la ureche. Puteți însă încerca. Dacă e vorba de copii mai mici, puteți adăuga pe fața exterioară o bandă dublu-adezivă, care să nu lase firul să „fugă”. Tehnica solicită atenția, coordonarea, precizia, și mai ales răbdarea.

bratari abeslang lemn

Pentru copii recomand să se folosească un singur fir, mai gros dacă se poate, și pentru spectaculozitate, poate aveți la îndemână fir degrade. Eu am îmbinat și două culori diferite, însă nu recomand cu copii mici.

Ca să închideți brățara, realizați două orificii cu un obiect ascuțit (preferabil când lemnul este ud, ca să nu crape, și nu forțați!), și treceți prin el un șnur pe care îl puteți lega apoi să nu o pierdeți de pe mână. Este un proiect ce necesită pregătire, așa că, dacă vinerea doriți să-l realizați la clasă, e bine să vă apucați de marți, căci cele două etape care îl preced durează amândouă câte 24h.

bratari lemn

Abeslangurile le puteți găsi la depozitele de materiale medicale. Sunt pachete foarte mari, însă dacă le aveți, idei se găsesc și nu cred că vă vor prisosi. Dacă doriți mai puține, în curând veți găsi pe DacoMag.ro un set de 36 de bucăți („Bețe late”, cod AD208), la aceleași dimensiuni. Nu le-am testat, dar puțin probabil să nu se poată modela în același mod.

zane daco

Decorațiuni cu zâne pentru pentru pereți

Setul cu zâne de la Daco mi-a oferit, în lucrul cu copiii, cele mai mari surprize. Mai am încă câteva seturi, și Iris a plecat în vacanță cu ele, hotărâtă să le lucreze cu verișoara ei…

Dar nici prin cap nu mi-a trecut că zânele vor ajunge să fie decorațiuni pentru perete! Mustăcesc, acum când scriu, căci mă gândesc la bunica, persoană cu mania pereților intacți. Doamne ferește să apară pe ei o pată (nu vreți să știți cu câtă grijă trebuia să pocnim țânțarii bine ghiftuiți…), căci izbucnea. În momentul în care am deschis pozele de la bunici m-am amuzat copios, căci Iris îmi povestește cum că Ami n-a vrut să lipească zânele pe foaie, și cum nu erau și cu baza autocolantă, le-au dat cu lipici cu silicon și le-au lipit pe perete (să-i explic bunicii că se vor da jos cu tot cu var?!)… Cred că, dacă avea la îndemână mai multe materiale, decorul ar fi fost impresionant. Au dibuit prin oraș la un butic și setul de floricele din spumă, și am înțeles că nu le-au lipit pe toate, căci păstrează și pentru camera ei.

zane daco

Se pare că „norocul” bunicii a atârnat de gradul de aprovizionare a magazinului din oraș, care nu avea prea multe din materialele cu care Iris era deja familiarizată. În schimb își face planuri pentru următoarea vacanță, și ce vor mai pune la cale, ele, fetele, pentru a-i da bunicii de lucru suficient pentru perioada în care ele nu sunt acolo. Cu siguranță buni are de zugravit, căci Alice, supărată că ei nu i s-a dat nimic de lipit pe motiv că e prea mică, a folosit creioanele și cariocile pentru un tablou în stil „mâzgălit”…

dactilopictura minioni

Dactilopictură – minioni pe degete

Acum ceva vreme am căutat cu Iris un proiect fain cu pompieri, să facem o felicitare. N-am mai apucat, însă ideea de atunci am avut surpriza s-o văd adaptată… A venit Iris de la bunici cu un colaj ce îmbină mai multe tehnici, și extrem de încântată de realizare. E drept că, dacă l-ar fi adus și în stare mai bună, ar fi ieșit și poza pe măsură….

Așadar, pentru început, îți pictezi palma cu tempera, podul palmei cu albastru, degetele cu galben, și o imprimi pe o coală de hârtie. Pentru că acuarelele de la bunici nu erau extraordinare, amprenta inițială a fost repictată, pe contur, să se „vadă bine”. După uscare, se folosesc ochi mobili, orice dimensiune și combinație, pentru a ilustra cât mai bine familia de minioni.

dactilopictura minioni

Bine-nțeles că proiectul a fost realizat la dublu, și de verișoara ei. Iris, un pic cam necăjită, că nu a respectat indicațiile, și că a ieșit mai mult varianta negativă a minionilor. Ce faci, mami, când copiii mici nu respectă indicațiile? Aici este o problemă, sunt profesori care vor ca lucrurile să iasă întocmai ca modelul, și profesori care lasă copilul să decidă. Personal fac parte din a doua. Apreciez că a putut să-și facă amprenta mâinii, căci obiectivul meu era tehnica. Copilul trebuie să aibă libertate de decizie, chiar dacă nu-și dă seama care este limita. Nu e nimic tragic că a schimbat culoarea… Iris în schimb recunoaște că este o diferență mare între „a ști să faci” și „a ști să-i înveți pe alții să facă”, și aici sunt foarte mândră de ea. Sunt adulți care încă n-au conștientizat această limită.

dactilopictura_minioni

Pentru copiii mici, proiectele de pictură fără pensulă sunt cele mai distractive. Orice ar face, lăsați-i să încerce!

minioni clema rufe

Minioni din clemă de rufe

Unul din proiectele-surpriză cu care Iris a venit de la bunici a fost minionul din clemă de rufe (din lemn, pe plastic nu se poate picta). Nu prea le am eu cu ciudățeniile astea, și nu am insistat pe proiecte cu minioni, însă la capitolul „idei de confecționare” a unuia, internetul e plin, și copiii în delir.

Aveți nevoie de: o clemă de rufe din lemn, acuarele (mami, acuarelele de la buni erau proaste, se întindeau, trebuia tempera, dar n-am avut!), pensule groase, pentru galben și albastru, și foarte subțire pentru negru (altfel nu iese gura), ochi mobili – după preferințe, unul mare, sau alții mai mici, depinde ce personaj doriți să realizați.

Proiectul, în cea mai simplă formă, poate fi realizat de copii de toate vârstele, mai ales dacă le plac personajele. În imagini, mai jos, sunt cei realizați de Amalia și Iris, singurele, căci buni e complet lipsită de talent la astfel de proiecte și nu avea cum să le ajute (doar să le streseze, că dau cu acuarele pe fața de masă…)

minioni clema rufe

O singură problemă mai am eu de rezolvat… În timp, toate proiectele realizate de mine și-au găsit un destinatar: ori pe la grădiniță, ori pe la prietenele mele educatoare și învățătoare, chiar am păstrat foarte puține. Însă Iris e foarte atașată de ale ei, vrea să le păstrăm, nu se desparte de ele și pace… Iar eu… nu am soluții… căci spațiu pentru muzeu, free, în afară de cel virtual, nu prea am cum să-i pun la dispoziție…

 

 

vierme margele

Viermișor – înșirare de mărgele

Săptămâna trecută Iris a stat la bunici, împreună cu verișoara ei mai mică – grupa mare la grădiniță. A decis ea că nimic nu va fi mai distractiv decât să „facă” ele ceva, în fiecare zi. A plecat de-acasă cu destule materiale, dar îmi povestea la telefon că a descoperit în oraș o „sursă” de aprovizionare, și că a convins-o pe bunica să le mai cumpere câteva. Mie mi-a adus acasă trei proiecte, pe care le voi prezenta începând de azi. Sunt, cred, primele la care nu am niciun amestec, realizate în totalitate de copii (a doua poză este realizată de ei).

Pentru „viermișorul” de azi (chiar nu am nici cea mai mică idee ce altă denumire să-i dau!) a folosit mărgele mari, un fir de sârmă plușată, ochi mobili și confetti. A fost deosebit de atentă la ceea ce i-am spus eu că trebuie să facă copiii mici: să înșire, să lipească la contur… și îmi prezenta foarte mândră de ea cum a înșirat foarte repede, iar ochii mobili au fost deliciul proiectelor. Cea mai mare dificultate a fost întâmpinată în „apărarea creațiilor”, căci fetele nu au inclus-o în proiectele lor și pe Alice, cea mai mică, de 1 anișor și jumătate… pe motiv că piesele sunt recomandate peste trei ani, că le înghite, și că venea și distrugea tot.

vierme margele

Am avut fantastica inspirație de a-i da copilului aparatul foto în vacanță, căci telefonul ei aproape că nu mai pornește, ce să mai facă poze cu el… și a „documentat” vizita, încercând să fotografieze fiecare creație. Trebuie să investesc ceva timp în lecții de „basic-photo”, căci, deși a avut grijă să aibă decor uniform, sunt cam mișcate… am reușit să recuperez însă a doua creație, a Amaliei:

vierme margele

Proiectele de acest gen, cu înșirare de mărgele, se pot realiza de la grupa mică, sau chiar mai puțin, dacă copilul colaborează. Se folosesc mărgele invers proporționale cu vârsta, iar pentru cei mici, se înșiră pe sârmă, urmând ca spre grupa mare/clasa pregătitoare să se înșire pe șiret sau ață, ori mărgele fine, cu acul.

Spor la lucru!

Adaconi, Hateg

Album foto decorat

Uneori ce-și face omul cu mâna lui… se cheamă, normal, lucru manual. Ei bine, căutând o idee faină pentru a ilustra „altfel” articolul despre vizita la Hațeg, am imprimat două dintre fotografiile realizate acolo pentru a face o pagină de album cu materiale – cum s-ar putea altfel?! – tot de la Daco.

Atât mi-a trebuit. Momentul în care i-am arătat Irisucăi ce vreau să facem a fost decisiv. Parcă am băgat-o în priză. „Distracția” mea a fost aceea de a lipi trei dintre făgurele (autocolantele hexagonale de la colțuri) și benzile decorative galbene… în rest mi-a dat voie să fac arhitectura paginii, dar de lipit – a lipit ea. A, da, și mi-a dat voie se decupez o siglă de pe unul din ambalaje.

Ce mi-a plăcut e că, deși aveam suficiente variante din spumă și fetru pentru decor, mi-a zis că ar merge ceva mai „finuț”. Adică, cu alte cuvinte, deși m-am ținut departe de scrapbooking, ochișorii ei acolo sar… și am de rezolvat acum alte probleme: prima, vrea să facem câte-o pagină de acest fel pentru fiecare eveniment fain din viața noastră. Ceea ce – teoretic – nu e un lucru rău.  A doua, vrea mai multe materiale, ceea ce practic înseamnă investiții, și, ooo, Doamne, un drum pe care n-am vrut s-o apuc până acum. Dar cine sunt eu s-o opresc pe ea?! A treia, vrea o cameră pentru lucru, cu dulăpioare, sertărașe, cutiuțe… și aici am oprit-o, chiar visează deocamdată cu ochii deschiși.

Cert e că și-a luat foarte în serios rolul de membru al echipei, iar eu mă simt minunat lucrând cot la cot cu ea. O văd ambițioasă, dornică să învețe, și mă întreb uneori cum de am crescut așa un copil minunat. Are uneori niște idei… de trebuie să mă așez jos, să o privesc, și să-mi țin inima să nu plesnească de mândrie: e fetița mea!

Adaconi, Hateg

Am folosit: Bandă adezivă imprimată – AD209, diamante AD011, fluturi AD112, cleme cu fluturi AD107, frunze AD024, făgurele AB013, flori fetru AD025 și AD027. (Pentru identificare introduceti codul pe DACOmag.ro)

Atelier DACO - sub apa

Lume marină, pe și sub apă

Vizita la sediul Adaconi de la Hațeg a avut sâmbătă, ca eveniment central, atelierul, și aici am putut să ne „jucăm” cu cele mai noi produse din colecția DACO. Intră aici și seturile de accesorii creative, dar și uneltele noi. A fost destul de dificil să mă gândesc ce anume să lucrez, și ideile se înlănțuiau, apăreau și dispăreau pe măsură ce mai deschideam un coșuleț…

Proiectul a început să se țeasă de la setul de Luminători (cod AD095), cu norișori, stele, soare, lună. Norișorii mi-au plăcut cel mai mult, și prima tentație a fost să fac, în sfârșit, colajul cu norișori și curcubeu… dar parcă era prea simplu, și, cum musai voiam nori… trebuia peisaj. Dar mi-au plăcut mult și peștii din setul de Sub apă (cod AD121), și de aici s-a decis: facem tablou în secțiune… când să unesc cele două cartoane, mi-am dat seama că pot să fac tablou 3D. Era însă nevoie, ca să realizez „cutia” pentru acvariu, de îndoire rapidă, pe unghi. Așadar, s-au făcut utile plăcile de biguire, (cod PB002 și PB001), atât cea mică, cât și cea mare. Cu cea mică am îndoit la 45 de grade două cartoane tăiate A5 cu trimmerul (TR04), și le-am lipit de cele două de bază, pe post de contraforți.

Atelier DACO - sub apa

„Luciul apei”, suspendat, este realizat tot din carton, pe care l-am lipit de fața verticală cu bandă dublu-adezivă buretată (BA318), pe care, pentru valuri, am lipit carton ondulat (cod AD028). Am început cu lumea „de deasupra”, am decupat repede niște munți, un vulcan, am lipit norișorii… culmea, în timp ce dezlipeam tacticos folia de pe ele, mi-am dat seama că, deși mă „joc” cu seturile DACO de ani buni, de fapt de fiecare dată i-am lăsat pe copii la această etapă… și e atât de amuzant și relaxant…

Am decorat insula cu palmieri din setul Caraibe (cod AD116), dar tot aici mai sunt corăbii, timone, ancore și lunete. Am ales să pun doar trei corăbii, și m-am gândit la cele trei cu care Cristofor Columb a plecat spre America: Santa Maria (singura care s-a și întors), Pinta și Nina.

Sub apă nebunia a continuat. Algele sunt realizate tot din carton ondulat. Aș fi trecut pe quilling, dar a fost momentul în care i-am înțeles pe copii ce simt în momentul în care îi anunț că mai au 10 minute până „se sună”, și acel disperat încă puțin, doamna… Așa că algele s-au făcut repede, peștii atașați cu autocolant. Balena mi-a plăcut enorm, am jupuit folia doar pe mijlocul ei și am lipit-o pe muchie. Am mai pus Floricele (cod AD018) pe alge, diamante mari (cod AD184), și am strecurat și un monstru marin din setul de Marțieni (cod AD194). Am improvizat repede un cufăr, pierdut în adâncuri, umplut cu confetti și orice altceva sclipea pe masă, stelele de mare sunt din setul cu norișori.

Atelier DACO - sub apa

Cât timp eu îmi făceam de cap cu peisajul, Iris era alături, lucrând, de la zero, o corabie. Mi-a plăcut enorm cum a decupat, și cum, trăgând oleacă cu ochiul – deși ea zice că eu m-am uitat prima dată la ea, nu ea la mine (știu că nu m-am uitat!), am mers cam pe aceleași seturi și idei. Ea a terminat mai repede, a decis să pună pe corabie pirați, vânători de balene (săgețile roșii vânează peștele), și pe insulă o comoară.

Atelier DACO - sub apa

Dacă am transformat sau nu joaca în artă, așa cum este și sloganul DACO – rămâne se judecați voi. Însă noi ne-am distrat de minune!

În curând, când va fi gata noul site DACOmag.ro, voi completa articolul și cu linkuri către produse.

 

 

scoica cu perla din evantai hartie

Scoică cu perlă din evantai

Căutând o idee pentru vară, pentru cusut, am ajuns la ideea unei scoici. Doar că în timp ce căutam un model pentru a putea realiza grafica necesară, scoica a început să prindă contur în mintea mai mult ca evantai, nu ca proiect cusut. L-am început ca pe o joacă cu evantaie, să văd ce „iese”. Și am ajuns la ceea ce vedeți mai jos…

scoica cu perla din evantai hartie

Aveți nevoie de un disc din hârtie, cât mai mare. Eu l-am desenat cu ajutorul unei farfurii pe o coală de hârtie glasată. Am ales una argintie, pentru a simula sideful aflat înăuntru. Partea mai grea a fost să pliez în cute mici și uniforme, și poate că ar fi mai util pentru copii să fie un disc din hârtie dictando, să traseze cu un pix gol liniile, apoi să îndoaie mai ușor. Sau să traseze pur și simplu linii paralele, la distanță de 5-7mm, ca ghidaje pentru îndoire.

Următoarea etapă a fost să tai centrul. În funcție de cât de mulțumiți sunteți de dimensiune, puteți să mai tăiați sau nu câte o bucată. Întrepătrundeți cele două evantaie obținute, și perforați toate hârtiile folosind un ac gros. Pentru operațiuni de acest gen, eu folosesc un ac de quilling cu două capete, unul fiind perforator.

Am prins apoi cu o sârmă, pentru a permite celor două părți să se miște și scoica să se poată „deschide”. Finalul este simplu, se caută o mărgică mare, și se vopsește cu argintiu, sau se îmbracă în staniol, la nevoie.

Am confecționat cu copiii de-a lungul timpului diverse acvarii, și scoica astfel confecționată ar putea fi un element de decor.

scoica cu perla din evantai hartie

Spor la lucru!

zmeie din hartie

Zmeie din hârtie – decorațiuni în miniatură

Toamna aceasta le-am dat ca temă copiilor care participă la programul de aici de pe site să confecționeze un zmeu, în miniatură, pentru a decora ghivecele cu flori din c(l)asă. Tema le-a fost pe plac și, chiar dacă eu m-am gândit la zmeul clasic, ei s-au dus cu gândul mai departe. Ce au creat ei puteți vedea aici.

Am fost destul de necăjită că nu am reușit să fac și eu tot atunci proiectul, Iris a ratat tema, așa că acum, când ne-am mai eliberat olecuță, am zis să trecem la treabă. Numai că ideea mă rodea atât de tare, încât am hotărât să o realizez și la grădiniță, cu copiii.

zmeie din hartie

Aveam de ales între două variante: aceea de a le da elementele gata tipărite, și aceea de a le confecționa singuri. Pentru prima variantă se printează acest document astfel:

  • pagina 1 – pe hârtie albă, normală, câte un element pentru fiecare copil.
  • pagina 2 și 3 – pe hârtie colorată, fiecare copil primind câte două elemente din fiecare tip (calculele privind necesarul le face fiecare în parte, în funcție de numărul de copii).
  • Pentru cei care doresc să confecționeze un singur zmeu, vă recomand să printați prima pagină, iar unul dintre romburi să-l tăiați în patru, și să folosiți părțile obținute ca șabloane pentru a trasa triunghiuri pe hârtii colorate. Sau desenați un romb, cu diagonala mare de 13cm și diagonala mică de 9, care se intersectează la 4,5 cm de vârf. Dacă nu știți să desenați un romb, revin cu un filmuleț.

Etape de lucru:

  • se decupează rombul alb, care va reprezenta suportul zmeului. Se taie pătratele și dreptunghiurile pe diagonala desenată, și se combină culorile pentru o față. Ideal este ca cele două pătrate/dreptunghiuri pe care le primește fiecare copil să fie de culori diferite.
  • Se lipesc triunghiurile obținute pe fiecare dintre cele patru părți ale rombului, alegând prin suprapunere elementul corect, în așa fel încât să nu se vadă suportul alb.
  • Se întoarce modelul, și se ia un băț lung de frigăruie care se lipește cu o bucată de hârtie, în poziția în care va sta zmeul. Se confecționează din fâșii subțiri de hârtie (resturi rămase de la decupaj) trei ciucurași pentru colțurile laterale și „vârful” zmeului, și se lipesc.
  • Se taie o bucată de sfoară – coada zmeului, se lipește la colțul opus vârfului, de o formă mai alungită.
  • Se lipesc peste aceste elemente ultimele patru triunghiuri decupate inițial.
  • Se decupează din hârtie fundițe colorată pentru coadă, care se leagă cu nod pe sfoara deja prinsă sau se lipesc folosind o altă bucățică de hârtie, sfoara fiind prinsă între cele două.

A doua variantă este un pic mai complicată, pentru că copiii nu primesc pătratele și dreptunghiurile, ci își desenează singuri triunghiuri, având la dispoziție unele identice confecționate separat din acetofan. Eu am reciclat un ecuson plastifiat. Am decupat forma rombului de pe prima pagină, am tăiat-o apoi în 4. Fiecare copil a desenat pe hârtie colorată triunghiul și l-a decupat. Am urmărit aici odată economia de material, prin reciclarea cartoanelor rămase de la alte proiecte, dar și economia în pagină. Bănuiesc că ați văzut că, dacă are la dispoziție o pagină A4 și are nevoie de un cerc, îl decupează din mijloc. Îmi doresc foarte mult să-i obișnuiesc să consume materialul organizat, începând din margine, cu cât mai puține pierderi. Este, de fapt, un alt mod de a gândi, de a evita risipa de orice fel, mod care în zilele noastre lipsește cu desăvârșire (a se vedea reciclarea, banii bugetari cheltuiți aiurea, mâncarea aruncată etc.)

Proiectul poate fi adaptat pentru orice vârstă, pentru cei mici, care nu pot decupa, le pregătiți elementele doar pentru asamblare, fiind decupate de adulți, poate chiar din hârtie glasată autocolantă, pentru a simplifica etapele. Nouă ne-a luat cca 40 minute, în a doua variantă, cu elementele desenate.