Ziua lecturii – acum zi națională

M-am bucurat foarte mult când am văzut prima dată comunicatul referitor la Ziua lecturii, la nivel național. Nu pentru că aveam nevoie de o zi în care să citim, ci pentru că, în sfârșit, după doi ani de restricții și reguli impuse, aveam voie să deschidem din nou școlile. Doar era directivă de sus, nu se mai punea problema că nu e permis.

Am țopăit de fericire, am sunat un prieten să văd ce se poate face și, cam cum dădeau liberalii legile în vremea lui Carol I (să fie pentru toată țara, dar în mod special la noi), Editura Paralela 45, care s-a oferit să citească cu noi în această săptămână, a venit în școală, dar și la mine la clasă.

Nu știu cum e pe la alții, dar la noi în clasă se discută despre cărți. Avem săptămânal o fișă de lectură adaptată vârstei, cu care încerc să îi provoc să citească mai mult. Sau măcar din cât e, să învețe puțin. Apoi, e biblioteca clasei. Așa vitregită de vremuri, tot se găsesc lucruri interesante de citit. Au descoperit seria Portalul Magic, rămasă moștenire de la seria precedentă, romanele grafice (Amuleta), senzație fac și cele câteva enciclopedii pentru copii sau numerele din revistele Terra și National Geographic România.

Mă bucur ori de câte ori pe la bibliotecă trece câte un copil care n-ar lucra ceva în plus nici picat cu ceară!

Ziua lecturii – chiar era necesară?

Sincer nu știu cât de necesară. Mi-a venit târziu ideea ca de ziua lecturii să aducem (definitiv) o carte la biblioteca clasei, căci altfel nu știu cum s-o cresc, cum să mai cumpăr cărți noi, căci au apărut în ultimul timp multe pentru cititori mici și sigur ar fi încântați să le răsfoiască.

M-a enervat însă din start ora fixă pentru citit. Cu ce scop? Păstrăm un moment de reculegere la nivel național, sau ce a vrut să fie asta? Oricum abordarea asta de partid, toți la raport, îmi aducea aminte de activitățile pionierești. Ai-n-ai chef, ai-n-ai cu ce, nu contează, bifezi activitatea. Poate anul viitor am mai multe idei, anul acesta am lăsat în pace ziua de marți, 15, ba chiar a zăcut într-o liniște de mormânt din acest punct de vedere. Doar le-am menționat copiilor că a doua zi vom avea vizitatori la clasă și le-am pregătit o fișă cu Portalul Magic, noua lor pasiune.

A doua zi de lectură

Am început ora cu „Căsuța din copac”, iar cei care au trecut de mult de primul volum al seriei abia au reușit să se abțină să nu le spună celorlalți cum continuă povestea. Am intrat în atmosfera cărților discutând despre entuziasmul debordant al lui Annie când găsește căsuța ticsită cu cărți. Nu era nici căsuța de turtă dulce care a dat-o pe spate pe Gretel, nici alte tipuri de tentații. Așadar, de ce e fetița atât de încântată că are teancuri de cărți? Îi place să citească, are ce să facă toată vacanța, află lucruri noi, îi place mirosul cărților, nu avea cu cine să se joace… cert e că ideile au curs.

După ce ne-am terminat treaba, au sosit și fetele de la editură. Ne-au povestit mai ales despre Gusti și jucăria lui deosebită, dar și despre alte apariții pentru ei, inclusiv despre Infojurnalele care detaliază aspectele științifice prezentate în Portalul Magic.

Și cum veni vorba de povestea unei cărți, drumul de la idee la tipar și ce e o editură, ai mei s-au simțit ca peștele în apă.

Anul acesta am „scris” deja a treia noastră cărticică, după toate regulile. Am scos frumușel colecția de cărticele din dulap și i-am privit cum leșinau de plăcere când erau lăudați, iar cărticelele lor și-au găsit loc pe masa de prezentare. Nici întrebarea Ce edituri cunoașteți? nu i-a surprins, au înșirat cam tot ce e de top la categoria „copii”, începând chiar cu musafirii noștri și terminând cu editura de la care ne-am achiziționat manualele.

Am avut parte și de un mic concurs, cu tragere la sorți, cine știa o poezie corect. S-au emoționat, s-au fâstâcit, am validat participări și am avut un câștigător. Am încheiat cu o lectură în lanț despre Peter Pan, apărută în seria de povești celebre pentru cei mici. Am murit și-am înviat de dragul lor când i-am văzut ce frumos citesc, marea majoritate corect și destul de mulți cu intonație. Credeam că vor avea emoții să citească în fața unor străini, dar cu text la prima vedere s-au descurcat extraordinar.

Ziua lecturii a venit și a trecut. Ce rămâne e ca, măcar cu ai mei, să insist și să nu renunț la speranța că într-o zi fiecare dintre ei va descoperi acea liniște specială dintre două coperți.

Când citești, faci lucrurile să se întâmple în capul tău, nu te zgâiești la un ecran unde alții fac lucrurile să se întâmple pentru tine…

Gusti și monștrii, de Jaume Copons

Au crescut copiii mei – cei de la școală – și i-am văzut că ajung să șteargă tabla până sus! Motiv pentru care și recomandările de lectură au început să fie un pic altfel, mai că ne străduim să ținem un jurnal (oftează adânc cu gândul la el)… E greu încă să le cer o hartă completă a textului la lectură, așa că am luat-o ușor și deocamdată scriu trei lucruri care le-au plăcut și trei care nu din ceea ce au citit.

Gusti a ajuns pe lista mea de lectură ca recomandare într-un pachet mai cuprinzător și cum am decis ca celor de sezon, adică de Crăciun, să le acord atenție mai încolo, în ton cu Adventul, prin eliminare primele au fost deschise cele două volume ale lui Jaume Copons traduse în românește, Bun venit, domnule Condei! și Salvarea restaurantului Naulilus.

Toate bune și frumoase. Mă abțin să citesc coperta patru și să aflu despre ce e vorba, chiar dacă sunt doar păreri ale criticilor. Prefer să le las ultimele. Răsfoiesc un pic, mă prind repede că e undeva între text și bandă desenată, așadar pe gustul de azi al copiilor. Nu știu de ce (ba știu, dar nu vreau să accept), dar romanele grafice fac senzație din ce în ce mai mult, însă aventurile lui Gusti sunt altfel.

Cele trei lucruri care mi-au plăcut în „Gusti și monștrii“…

Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut senzația de păpușă matrioșca. Întâi, ai o poveste sub formă de jurnal, scris la persoana întâi de Gusti Pianola, un copil normal (a se înțelege dezordonat, amețit, iresponsabil, neglijent). Apoi, banda desenată care condimentează întâmplările povestite, reconstituind dialogurile dintre personaje. Și, în final, jurnalul de lectură recomandată pentru copii, cu titluri esențiale pentru cultura lor.

Apoi, am citit volumele chiar luni, înainte să-mi pregătesc lecțiile pentru a doua zi la școală. La dezvoltare personală aveam ca temă Igiena acasă și la școală. Erau și în manual două exemple așa da/așa nu referitor la cum trebuie să păstreze un copil ordine în cameră, însă imaginea din carte era cu mult mai bună. Ghinion, lăsasem volumul la atelier, dar noroc că este disponibilă imaginea în preview pe site-ul editurii și am putut s-o salvez pentru a doua zi. Altfel cred că făceam un mic ocol dimineață, cu noaptea în cap.

În pauza de dinaintea lecției, deschid imaginea. Înalț ochii spre tavan, mă rog să meargă proiectorul, căci în ultimul timp cam face figuri. Merge. Ei se uită… încep să răsfoiască apoi manualul, nimeresc lecția, dar, ce să vezi, nu găseau poza…

Doamna… la ce pagină e?

I-am mai certat nițel că mereu se grăbesc să afle totul înainte, n-au răbdare, și-am început să le povestesc despre cartea citită, despre cum doamna Pianola era complet nemulțumită de atitudinea fiului, a cărei cameră o admirăm, am cercetat împreună cam ce avea Gusti prin bârlog și pe unde ar trebui să stea fiecare lucrușor… i-am întrebat dacă văd ei cumva portofoliul lui, că are de predat un proiect și nu și-l găsește… 😀 S-a lăsat cu hohote de râs, că și ale lor sunt incomplete…

Ca o paranteză: Sigur are, Doamna, și gândaci, dacă are un sendviș de trei zile pe masă!

Ce nu le-am spus

Le-am ascuns faptul că îl ador pe Gusti pentru că citește în fiecare zi, chiar dacă el are un motiv foarte solid: numai așa își poate ține prietenii în viață, monstruleții de pluș, care sunt parteneri de joacă animați doar dacă le citești povești interesante. Cumva inventariază toate scenele remarcabile din lecturile pentru copii, de la Tom Sawyer la Comoara din insulă și la Charlie și Fabrica de ciocolată. Poți face o listă care să îți umple serile lungi de iarnă și să nu te simți nicicum singur.

Marea mea plăcere, în fiecare zi de școală „la școală“, este momentul în care vine câte unul să îmi ceară cheia de la bibliotecă. (Da, din nefericire, neavând o sală numai a noastră, stă încuiată, iar dimineața mai uit și eu să o descui). Azi lecția de la dezvoltare personală avea și o lungă listă de bifat referitor la organizarea clasei și, exceptând colțul verde, am fost încântați să le marcăm pe toate.

De bibliotecă… mă ocup eu, dar am stabilit că măcar se vor strădui să nu răvășească volumele și să le pună cât de cât la locul lor. Și când vor să împrumute ceva, îmi aduc dosarul să notez. Aștept momentul în care ei trec singuri și eu doar semnez.

Cât despre colțul verde, pentru că tot suntem la unitatea despre plante, am agreat că de la atâta online-fizic-online, plantele noastre ar muri de sete și de singurătate. Doamnaaaa, putem să ne luăm cactuși! Pfai, da, cum de nu mi-a trecut prin cap! Să vedem, i-am lăsat să-și pună ideile în practică. Eu aș vrea o mimoză, niște fasole pentru observarea ciclului complet și enorm de mult aș vrea să am din nou hamsteri (ca să devină colț viu, că hamsteri verzi n-am găsit)…

Revenind la Gusti, îl găsiți împreună cu prietenii în librăria Editurii Paralela 45, sau în alte librării online precum Libris, eMag, elefant, cărturești. Librărie.net, Delfin.

PS. Am găsit în volumul al doilea o scenă fabuloasă la pagina 92. Penelopa gătește și are la fel de mult talent ca mine. Cerând o părere avizată despre rezultatul efortului, acesta este întunecat. Vă las să ghiciți de ce. 😀

Mia și Bruno – o provocare despre cunoaștere

Educația pentru sănătate se învârte în jurul cozii de multă vreme, cel puțin în România. Toată lumea e de acord că trebuie să existe, că „cineva“ trebuie să o facă, dar când vine momentul în viața unui copil, parcă nu e nici timpul, și nici nu se găsește persoana potrivită să o facă.

Școala nu a venit nici ea cu o soluție viabilă. Ici-colo scot capul câteva opționale timide, care discută vag și în linii mari despre schimbările pe care copiii le percep analizându-și corpul, dar în majoritatea cazurilor nimeni nu discută despre acestea. Părinții, mai ales cei care se mândresc că au doar școala vieții și s-au descurcat cu ea de minune, sunt incapabili să îi pregătească pe cei mici pentru o viață sănătoasă.

Dar măcar pentru cei suficienți de înțelepți să își recunoască limitele,

există soluții nenumărate, precum sunt și cărțile traduse la Editura Paralela 45: Mia crește și Bruno crește.

Prima reacție a fost de a sancționa prezentarea separată, pentru fete și pentru băieți, parcă vedeam lecțiile susținute la școală despre utilizarea tampoanelor când doar accesul fetelor era permis. Apoi mi-am dat seama că cele două volume nu pot merge decât împreună, indiferent de ordinea în care le citești, pentru că Mia și Bruno sunt frați și, inevitabil, observă diferențele dintre ei.

Cred că e și prima dată când remarc cărți pentru copii scrise de un medic, ceea ce validează conținutul științific prezentat în lucrare. Totuși, Monica Peitx, pediatru, are și suficient umor în relatare pentru a face lectura pe placul copiilor. În plus, a beneficiat de un ilustrator care a înțeles mesajul cărții și l-a transpus pe hârtie prietenos, pentru a fi acceptat cu ușurință de adolescenții care tocmai trec prin toate aceste schimbări și care sunt extrem de pretențioși și irascibili când cineva încearcă să treacă de cochilia lor atotcunoscătoare și să îi învețe ceva în plus.

Monica Peitx: Mia crește – Bruno crește. Volumele sunt disponibile pe site-ul Editurii Paralela 45, unde pot fi și răsfoite (Mia și Bruno), sau în alte librării, precum eMag, elefant, Libris, Cărturești, Delfin, Librarie.net, BooksDepository

Am încercat să las prezentarea acestor două volume pe seama adolescenților mei și reacțiile au fost, normal, diametral opuse. Andrei mi-a zis că am întârziat cu câțiva ani cu cărțile, nu are ce să mai învețe din ele și m-a trimis elegant la plimbare, chiar dacă am insistat că am nevoie de opinia lui pentru alți cititori.

Iris, ca orice femeie în devenire, e mai greu de pornit la vorbă, dar apoi cu greu o oprești. Vă las în compania ei:

Mia și Bruno sunt două personaje foarte catchy. Mia este sora mai mare, dar tachinările prezentate în Bruno crește sunt valabile în orice relație frățească sănătoasă, chiar dacă sora mai mică se înalță mai repede decât fratele ei, apoi, ceva timp mai târziu, se trezește cu o arătare de 1,86 m în cameră.

Cei doi frați au mai mult rolul să calmeze toată ceata lui Papuc de adolescenți: este normal să crești brusc de la o anumită vârstă, sau să nu te mai înalți de la alta, și tot pachetul de schimbări care vine cu pubertatea. Mia și Bruno ar trebui citite amândouă prima dată pe la 9/10 ani. Din păcate, pe vremea mea, nu prea existau astfel de cărți. Personal, am avut mai toate informațiile de care am avut nevoie din „folclor“, de pe la colega din stânga, dreapta, uneori de pe internet și de la mama. Nu știu sigur dacă m-ar fi ajutat cu ceva cei doi frați, dar rău nu mi-ar fi prins, cu siguranță.

De ce?

Este întrebarea de care se tem părinții, profesorii și mai toată lumea: să te întrebe un copil de ce….? sau cum…? Pentru majoritatea este o sentință, iar dacă dai și un răspuns incomplet sau care trezește alte întrebări, nu mai scapi. Pentru acei părinți care se tem să răspundă la interminabile întrebări de ce? care au legătură cu pubertatea, Mia și Bruno sunt salvarea lor.

Cărțile nu doar îți servesc totul pe tavă, îți și explică ce, cum și de ce se întâmplă anumite lucruri cu corpul tău, informațiile de care ai nevoie ca să înțelegi că nu broaștele râioase sunt cauzele coșurilor (nu este nicio glumă, este realitatea în care zac azi unii copii 😀 ). Totul este explicat într-o manieră simplă, cu ilustrații pe înțelesul oricui.

Două pagini SF pentru copiii români

Paginile 14-15 din Mia crește îți dezvăluie o lume inexistentă, cel puțin la noi, doar suntem mai speciali decât oamenii din alte părți ale lumii. Se prezintă frumos un aspect foarte important pentru adolescenți: dușurile. Bineînțeles, nu toată lumea pare să conștientizeze că dușul nu este o opțiune, ci o nevoie, pentru a nu mă mai muta în capătul opus al autobuzului. De deodorante nici nu mai vorbim (oricum fără duș efectul lor nu se observă, înrăutățește situația în unele cazuri). Ne întoarcem la aspectul cu adevărat SF: dușurile de la sala de sport. Două întrebări: care dușuri? Și care sală de sport?

Tainele codrului sălbatic – Tonke Dragt

M-am delectat weekendul trecut cu continuarea poveștii lui Tiuri, văzută, dar mai ales citită toamna trecută. Încep cu o paranteză, dacă nu ați văzut articolul precedent, dedicat primului volum – Scrisoare pentru rege, poate nu ar fi rău să îl citiți acum, înainte de rândurile de mai jos.

Rămăsesem cu o impresie plăcută după prima lectură și oarecum cu dorința de a vedea cum continuă povestea. Măcar nu rămânea nimeni atârnat deasupra prăpastiei cu sfoara pârâind încet, așa că nu ardea atât de tare să aflu ce se întâmplă. Însă debutul celui de-al doilea volum este ca cerul senin pe care se adună norii la orizont. Ceva nu se potrivește în puzzle-ul poveștii, mereu ridici masa să cauți o piesă lipsă și nu o vezi. Cel puțin în primele capitole.

Autoarea nu ne dezamăgește nici de această dată, țese povestea cu calități cinematografice și detalii cromatice atât de plăcute, încât după lectură am impresia că am văzut deja filmul. Sper să nu le vină vreo idee să îl pună în scenă, căci sunt sigură că i-ar strica tot farmecul, neputând să se detașeze de atmosfera a-la-robin-hood.

Pe scurt:

Tiuri a mai crescut un pic, are acum 17 ani și începe să adapteze lumii cavalerilor, cu cerințele și pericolele ei. Deși este foarte tânăr, faptele sale de arme i-au adus respectul cavalerilor mai în vârstă și este tratat ca un egal. Astfel ajunge din nou în fața pericolului cu care nu ezită să se ia la trântă. Și de data aceasta, prietenia se dovedește atributul salvator, dar cheia deznodământului atârnă liniștit de recunoștința pe care i-o poartă personajele întâlnite în volumul anterior.

Încrederea pe care i-o arată lui Marius, nebunul rătăcitor din Codru, îl poartă pe Tiuri pe cărări neumblate de cunoscuți. Piak îi rămâne și acum alături, ca scutier, chiar dacă mai toată acțiunea volumului îi ține în planuri diferite. Însă legătura aproape frățească stabilită în timp ce duceau scrisoarea regelui îi salvează și de această dată.

Ca orice poveste cu adolescenți, nu ducem lipsă de domnițe frumoase și curajoase, gata să încalce orice reguli ca să îl salveze pe cel dorit aproape. Și nu au cum să nu apară și rivalele perfide, care însă într-o lume a cavalerilor nu au cum să iasă învingătoare. Finalul readuce la masă toate personajele îndrăgite, cu un plus de celebritate, ba chiar cu planuri romantice de viitor.

Răsfoind biografia autoarei olandeze, acum în vârstă de 90 de ani (n:1930), înclin să cred că este (cel puțin până acum) finalul aventurilor lui Tiuri, așadar puteți citi liniștiți cele două volume, nu veți rămâne legați de poveste.

Dacă nu o aveți pe prima, până la data de 28 mai 2021 beneficiați pe site-ul editurii Paralela 45 de o reducere specială la achiziționarea pachetului, dar dacă aveți deja primul volum, puteți vedea și celelalte oferte online la Libris, Cărturești, Delfin, eMag, Cel, Cartepedia, Humanitas.

Concurs de Crăciun cu Podkin O Ureche

Demult, dar nu foarte demult, un iepuraș a dovedit că are mai mult curaj decât s-ar aștepta cineva din partea lui. A avut nevoie de-o singură clipă să învețe responsabilitatea și să-și asume deciziile și peripețiile sale sunt acum subiectul a trei volume de poveste în ramă. Cea mai frumoasă parte a narațiunii e că știi de la început că „se termină bine“, căci cel care povestește evenimentele este însuși eroul. Din nămeți, în fapt de seară, a apărut la Editura Paralela 45 cel de-al treilea volum din seria „Saga celor trei tărâmuri“, iar tu ai acum ocazia să citești nemaiauzitele întâmplări ale lui Podkin O Ureche. V-aș spune de ce nu are o ureche, dar stric farmecul primului volum, în caz că nu l-ați citit deja.

Provocarea Editurii Paralela 45 este următoarea:

Descrie în cel puțin 300 de cuvinte o întâmplare ce are ca personaj principal un iepuraș ce tocmai acum își pierde urechea.

Podkin O Ureche Editura Paralela 45

Concursul se încheie joi, 17 decembrie 2020, ora 21:00, iar sâmbătă vor fi anunțați, tot în acest articol, cei doi câștigători ai celor două premiilor oferite de Editura Paralela 45, constând fiecare în cele trei volume apărute din seria Saga celor trei tărâmuri.

Pentru a participa, adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, folosind numele real. În textul comentariului, pe lângă răspunsul la provocarea de mai sus, adăugați un număr de telefon de contact.

Premiile vor fi atribuite de către Editura Paralela 45. Se va ține cont de originalitatea întâmplării povestite și calitatea exprimării în limba română scrisă.
Înscrierea în concurs va fi confirmată după înregistrarea comentariului, printr-un mesaj în acest sens la adresa de mail folosită la adăugarea lui, dar va deveni public abia la încheierea concursului.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume“ să folosiți numele real complet (premiul va fi expediat doar acestei persoane) şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfășura între 10-17 decembrie 2020, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în 72h de la încheierea concursului și vor avea la dispoziţie 24h pentru a revendica premiile, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător şi incluzând în mesaj numărul de telefon solicitat mai sus (nu va fi vizibil publicului, dar este obligatoriu, nu va fi salvat în nicio bază de date și nu va fi păstrat după încheierea concursului și validarea câștigătorilor). La expirarea termenului, pentru premiul nerevendicat va fi desemnat alt câştigător. În cazul în care este epuizată lista de participanți, premiul se anulează. Premiile vor fi expediate de Editura Paralela 45 la adresele indicate de câștigători, pe teritoriul României.

Comentariile care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condițiile solicitate (nume real complet, răspunsul la provocare, numărul de telefon, IP unic) și nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină la încheierea concursului. Verificarea IP-ului unic se va face după încheierea concursului, pentru stabilirea listei finale de participanți.

Câștigătorii nu vor fi anunțați personal, vă rog să accesați pagina concursului în ziua de 19 decembrie 2020. Dacă vă este de ajutor, puteți seta pe telefon un „reminder“ pentru această dată.

Prin participarea la acest concurs confirmați că aveți vârsta împlinită de 18 ani. În cazul în care participanții sunt minori, înscrierea se realizează de părinți, folosind numele adultului, nu al copilului.

_________________________________________________

Edit, 19 decembrie 2020, ora 13:00:

Decizia de a atribui premiile a fost una foarte dificilă, fiecare poveste fiind unică și specială. Felicitări tuturor celor care au acceptat provocarea!

Premiile vor merge la:

Nr. 1 Neamțu Lăcrămioara
Nr. 11. Madalina Neacsu

Câștigătorii au la dispoziție 24 de ore pentru a revendica premiul printr-un comentariu la articol care cuprinde: Numele, aceeași adresă de mail folosită în concurs, numărul de telefon de la înscriere și adresa la care va fi expediat premiul.

Nerevendicarea premiului până la data de 20 decembrie 2020 – ora 13:00 implică anularea acestuia și acordarea lui următorului clasat.

O viață sănătoasă – sfaturi pe hârtie pentru copii

O viață sănătoasă, Editura Paralela 45

M-am gândit mult cum să abordez „O viață sănătoasă“ în contextul cotidian actual. Până la urmă, ne antrenăm zi de zi să trăim cu pericolul și în același timp rămânem vigilenți în ceea ce înseamnă respectarea regulilor care să ne mențină în siguranță. Totuși, nu putem uita că o viață sănătoasă nu înseamnă doar să reușim să nu ne îmbolnăvim acum, ci trebuie să avem grijă de noi și pe termen lung, iar sedentarismul și consumul nesănătos de ecrane nu cred că sunt pe această linie.

Aveam cartea pe masă la atelier când am primit vizita unei prietene de 10 ani. Obișnuită să răsfoiască pe-acolo tot ce dorește și să împrumute, o văd că îi sar ochii pe volumul de un verde viu, contrastant cu albul mesei. Mi-o dai, te rog? Am amânat un pic, căci nu o terminasem eu. A mai trecut o lună și m-a întrebat dacă am terminat-o, căci n-a uitat, ea chiar vrea să o citească. Bun, dacă o vrei atât de mult, atunci ți-o dau, cu o condiție, să completezi un mic „jurnal de lectură“. Pentru clasa a patra nu mi s-a părut foarte complicat ce i-am cerut, așadar am vrut să selecteze următoarele:

5 lucruri pe care le faci: fac duș, mă spăl pe dinți, mă spăl pe mâini, mă ung cu cremă de soare când e nevoie, fac sport.
5 lucruri pe care nu le faci: nu mănânc puțin din fiecare tip de aliment, nu iau cinci mese pe zi, nu mănânc fructe, nu beau shake-uri, nu am o postură bună.
5 lucruri pe care îți propui să le faci: să refolosesc lucruri, să scap de stres, să mă hidratez mai mult, să meditez, să am o digestie bună.
Ai recomanda cartea? De ce? Da, pentru că îți explică pe rând și ușor lucruri despre o viață sănătoasă.
A fost cum te-ai așteptat? Da, pentru că eram sigură că or să fie explicate multe lucruri și chiar așa a fost.

Trecând peste impresiile personale ale copilului, care, în mesaj, mi-a spus că a terminat-o foarte repede (a luat-o vineri, sâmbătă deja îmi scria), cred că volumul poate fi un argument al părinților care se simt neluați în seamă. De multe ori spui și repeți lucrurile importante de câteva ori și ai impresia că îi intră copilului pe o ureche și îi iese pe cealaltă. Chiar dacă trăim în epoca digitală, să folosești argumentul „am citit într-o carte“ rămâne o validare a informației, mai ales acum când nu mai știi ce e adevărat și ce e fake-news pe internet. Și, în plus, citită chiar de el, este un pas spre a-l lăsa pe el singur să rumege și să decidă ce este în interesul său, să aibă senzația aceea de putere că își decide viitorul și depinde doar de el cât de repede conștientizează importanța fiecărei acțiuni. Somnul, alimentația, sportul, igiena, alergiile, relațiile cu prietenii, toate acestea contribuie la propria stare de bine și, implicit, la gradul tău de fericire.

Pentru profesori, poate fi sursă de inspirație și de imagini pentru organizarea lecțiilor de cultură civică și dezvoltare personală din această arie.

Volumul este disponibil la Editura Paralela 45, unde poate fi și răsfoit pentru câteva pagini aici, dar și la eMag Libris Elefant Cărturești Cartepedia Librăria Delfin librarie.net .

Scrisoarea pentru rege – Tonke Dragt

Primăvara toată petrecută acasă a avut ca efect și lichidarea, pas cu pas, a tot ceea ce putea fi devorat pe Netflix. Pe canalele de TV clasice nu cred că am deschis, pur și simplu nu mai rezist să aud mereu aceleași știri repetate la infinit, cu aceleași tonuri catastrofice. Și reclamele! După vreo doi ani și mai bine „fără TV“ nu mai suport calupurile publicitare absolut deloc.

Printre serialele care au umplut timpul a fost la un moment dat și Scrisoare pentru rege. Cam tras de păr, nu m-a încântat cine știe ce. Îmi place să citesc însă o carte atunci când ea a precedat filmul și nu invers, așa că am privit cu o oarecare șansă volumul poposit pe noptieră. Recomandarea venise cu „lasă filmul, e mult pe lângă, cartea e faină“. Și, ca să îmi urmez sfatul pe care atâția ani i l-am dat lui Iris – mai bine citești cartea – am pus mâna pe ea.

Povestea e cu totul altceva. Aventura nu mai este una de grup, ilogică, mesajul nu mai e descifrat înainte de final și totul întors de-a valma. Personajele se delimitează clar, suspansul e unul construit încet, nu cinematografic și romanțat până la grețoșenie. Mi-a plăcut mai mult tensiunea polițienească, tonurile de detectiv, dincolo de aventura cavalerească în genul romanelor de capă și spadă de odinioară. Nu spun că se va ridica vreodată la înălțimea duelurilor lui Dumas, însă concura onorabil pentru atenție.

Cum filmul l-am văzut împreună cu Iris, aștept acum să o citească și ea, să am cu cine să dezbat. Sau, dacă ați citit-o, poate mă ajutați să punem la punct niște impresii. Aș recomanda-o liniștit începând cu clasa a patra, nu este o lectură dificilă, chiar dacă cele 432 de pagini ale cărții ar putea părea descurajante. Nici adolescenții nu sunt de ignorat, în fond Tiuri, eroul, abia dacă are 16 ani și înfruntă cu curaj și inteligență provocări ce nouă ne par din altă lume, prețuind până la sacrificiul de sine onoarea, cuvântul dat și prietenia, valori rare în zilele noastre.

Cum se apropie sărbătorile, sigur îi puteți găsi un loc în ghetuțe sau sub cetini, ora doar ce s-a schimbat și serile încep să se anunțe lungi. Cartea este disponibilă în librăria online a Editurii Paralela 45, unde puteți și să o răsfoiți, dar și la Libris, Cărturesti, eMag, Cel, Cartepedia, Librăria Humanitas, Librăria Delfin.

Casa vie. O introducere în științele vieții pe înțelesul copiilor – Editura Paralela 45

De când Iris a început să scrie singură, împărțim „munca“ la site dacă timpul nu ne e prieten. Aveam de ales între Casa vie și Scrisoare pentru rege și, răsfoindu-le, am decis să o ia ea pe prima, fiind pasionată de biologie. Am citit prezentarea și îmi dau seama că e deja pe un drum pe care nu am cum să o mai ajung din urmă, căci pasiunea îi dă aripi, iar cu mine vorbește limbi străine… Nu îi place să scriu o introducere la articolele ei, însă simțeam nevoia să spun că sunt atât de mândră de ea că știe ce vrea și acționează în consecință. La 15 ani nu aveam curajul ei.

Casa vie. O introducere în științele vieții pe înțelesul copiilor. Volumul este disponibil în librăria online a Editurii Paralela 45 (unde o puteți și răsfoi – sunt disponibile nouă pagini) sau în alte librării, precum: Librarie.net, Elefant, Libris, eMag, Cartepedia, Cel.ro, Carturesti.

Casa vie e în primul rând o carte, dar nu doar atât. Întâi de toate, este o lucrare pentru toate vârstele, căci nu cred că toți știți exact ce și cum „se întâmplă“ într-o celulă. Probabil autorii (Egor Egorov și Iuri Neciporenko) au recomandat-o pentru o anumită vârstă deoarece „oamenii mari“ nu mai sunt destul de nerăbdători să afle! Pe ultima copertă a cărții e menționată vârsta de 8 ani, dar atâta timp cât poți înțelege că celula este ceva foarte mic pe care nu-l poți vedea și studia cu ochiul liber, cartea este perfectă pentru un curios!

Casa vie explică pentru oricine, indiferent de cât de pasionat de biologie este, cum funcționează o celulă. Nu sunt folosiți termeni complicați, apar foarte multe comparații ca: lizozomii sunt „gunoierii celulei“, moleculele de ubicuitină sunt „etichete negre“ și așa mai departe. Dacă ar fi folosiți acei termeni științifici, ar deveni o carte perfectă pentru elevii de liceu, dar cei mici sigur nu ar mai înțelege nimic.

Volumul este structurat pe capitole, după alcătuirea și funcționalitatea unei celule. La început se face o prezentare a „personajelor“, iar la final este adăugat un dicționar în care ți se explică toți termenii științifici. Până acolo cartea a fost amuzantă, dar după aceea a început să mă doară puțin capul…

Prezentarea subiectului seamănă cu o bandă desenată în care acțiunea principală este războiul dintre organitele care nu au ce căuta în celulă și apărătorii acesteia. Printre desene sunt introduse și fotografii reale, foarte utile pentru a înțelege procesele.

Ce mi-a plăcut?

În primul rând mi-au atras atenția imaginile și felul în care ți se explică totul într-un mod simplu. Desenele din carte le-am folosit destul de mult, mai ales pentru a mă pregăti pentru un test la biologie. În plus, eram destul de convinsă că nu are cum să-mi placă această ramură a biologiei, numită citologie, căci eu sunt mai mult fan al anatomiei, dar această carte mi-a schimbat părerea. Toată biologia se pare că are aceeași logică și toată e frumoasă – până acum cel puțin.

Ce am învățat?

Nu știu dacă voi știați diferența dintre bacterii și viruși, eu nu o înțelesesem pe deplin până acum. Sau ce sunt proteazomii, la ce folosesc… Multe din fenomenele care au loc în celulă sunt mult mai bine prezentate decât în manualul oferit elevior de către dragul minister al educației (cum ar fi exictoza, facogitoza etc). Ca exemplu, mai jos am inserat două poze, una din manualul meu și una din carte.

Autorii m-au ajutat să înțeleg ce legătură este între reticul endoplasmatic, aparatul Golgi și lizozomii, ceea ce s-a dovedit a fi foarte util pentru recentul test la biologie unde am avut de scris chiar despre aceste legături. Câțiva colegi mi-au spus că ei nici pe internet nu au găsit, păcat că nu aveau și ei cartea.

Cine ar trebui să citească?

Toți. Dar mai ales cei care susțin următoarelele: „Vaccinul o să-mi omoare copilul!“ „Putem supraviețui unui virus cu un ceiuț!“ „Copii au fost aduși de barză!“ În legătură cu prima afirmație… am auzit-o de foarte multe ori, de prea multe chiar. Cartea aceasta cred că ar putea să-i facă să priceapă ce face de fapt un vaccin.

În concluzie: Casa vie propune un alt tip de învățare, de care avem mare nevoie, mai ales acum când sunt atâtea dezbateri despre virusul cov2, dacă există sau nu, iar unii nu realizează cât de existent este.

Vă urez o zi frumoasă în continuare și o lectură plăcută!

Aplicația Mate 2000+, o altă perspectivă asupra învățării

Deja a trecut jumătate de an de când tot gândim și regândim sistemul de învățământ, o mulțime de de idei, dar soluții… cam deloc. Ceea ce multă lume a realizat deja este că se poate face învățământ online, însă e nevoie de resurse construite în acest scop, căci adaptările și cârpelile nu prea merg. Cea mai discutată variantă a fost aceea în care se înregistrează toate, dar toate lecțiile, pentru toate clasele, astfel orice copil având acces la conținuturi în acea mult lăudată și așteptată bibliotecă virtuală. Propuneri au fost numeroase, constituirea de echipe de profesori pe discipline, mai multe cadre didactice care să înregistreze același conținut, astfel încât copiii să aleagă stilul de profesor care li se potrivește mai bine sau cu care rezonează eficient. Însă toate acestea înseamnă o investiție de resurse care… „nu sunt“. Voință poate că ar fi. În acest context, profesorul de la clasă ar deveni un facilitator în învățare, ar urmări etapele de consolidare, poate am ajunge și la evaluări standardizate… și cine știe ce ne mai rezervă viitorul!

Însă ideea de a oferi copiilor acces la conținuturi online a fost integrată colecției de culegeri din seria Mate 2000+ de la Editura Paralela 45. Dacă ați ajuns la gimnaziu, e aproape imposibil să nu fi luat contact cu variantele acesteia. Am terminat anul acesta clasa a opta pentru a doua oară și cărțile acestea mă vor urmări multă vreme… căci le-au mâncat pe pâine ambii copii.

Culegerile sunt organizate pe nivel de studiu, nu doar cronologic, ci și ca nivel de învățare: inițiere, standard, consolidare. În plus, în această vară au primit și un accesoriu care, cred eu, pentru copiii mai puțin norocoși cu un profesor calificat la clasă, va fi mană cerească: aplicația MATE 2000+, destinată învățării individuale sau în sistem online și care pune la dispoziția elevilor în circa cinci minute conținuturile esențiale legate de un anumit subiect.

Culegerile achiziționate în această toamnă au imprimat un cod QR pe coperta doi a volumului tipărit cu ajutorul căruia, odată ce aplicația a fost instalată în sistem Android sau IOS, elevul poate relua, de câte ori simte nevoia, conținutul lecției pentru a rezolva exercițiile. Codul face accesibile toate lecțiile pentru culegerea din care a fost preluat. Ținând cont că ultimele reglementări interzic înregistrarea profesorilor care susțin activități la distanță, acestea se dovedesc încă o dată utile celor care au nevoie de mai mult timp pentru a parcurge o lecție nouă.

Primele meniuri accesibile la deschiderea aplicației, ca profesor.

Când am instalat aplicația pe telefon pentru a vedea și eu despre ce e vorba, am chemat-o pe Iris, proaspăt trecută prin coșmarul evaluării naționale, să își dea cu părerea. I-a plăcut ce a văzut și cu o umbră de regret mi-a spus că pentru ea e „prea târziu“. Însă nu cred că și pentru cei încă la gimnaziu. Am utilizat aplicația cu un cont de profesor și am avut astfel acces la toate clasele. După ce am răsfoit și am ascultat câteva lecții – nu sunt doar scrise, ci și audio – mi-am dat seama că aplicația ar putea rezolva și alte probleme. Am observat că, în învățământul primar, multe colege debutante aleg să susțină examenul de definitivat la specialitatea „educatori“, deoarece la acest nivel nu se dă matematică. Nu spun că examenul este unul ușor, dar înainte de a da bir cu fugiții, dacă tot ai ales să fii învățător, poate îți încerci puterile cu provocările programei ce include de fapt mult mai puține conținuturi decât e nevoit un copil de clasa a opta să parcurgă pentru admiterea la liceu. Recomand oricum cu căldură volumul pentru clasa a cincea, am văzut că există acum în programa nouă un capitol dedicat metodelor de rezolvare a problemelor, aritmetic, nu prin ecuații, așa că puteți achiziționa culegerea.

Din cuprins

Mă gândesc că poate nu ar fi rău ca și pentru ciclul primar să avem parte de asemenea aplicații. Așa ar fi mai puține plângeri ale părinților că nu știu cum să explice copiilor anumite conținuturi ratate la școală și… o ocazie de „a doua șansă“ pentru cei care în anii lor de școală primară au ratat lecțiile despre ortograme (cel puțin).

Culegerile Mate 2000+ sunt disponibile în librăria online a Editurii Paralela 45, pe nivelul Inițiere, Standard și Consolidare, iar pe site-ul editurii le puteți și răsfoi.

Captură de ecran din două lecții, primul cadru dintr-o lecție de clasa a cincea și un altul dintr-una de geometrie.

Le puteți găsi și în alte librării, precum eMag elefant Libris Librarie.net LibrariaDelfin Cărturești , dar nu uitați să verificați că achiziționați ediția din 2020, altfel nu veți avea codul de acces la aplicație.

Mica vrăjitoare – Proba focului, Lane Kaaberbol

Mica vrăjitoare – Proba focului, Sângele Viridianei, de Lane Kaaberbol

Ieșeam din carantina forțată când am terminat de citit primul volum din „Mica vrăjioare“. Trecuse deja o lungă perioadă în care televizorul a fost un bun prieten, dar deja nici pe netflix nu prea mai găseseam nimic ca lumea de omorât timpul. Atunci m-am întâlnit cu Clara, eroina volumului, și pentru câteva ore m-am rupt de realitate și m-am lăsat dusă departe, între pagini. Povestea se împletește undeva între cea a Lyrei și daimonului ei, Oksa Pollock și Harry Potter, eroi pe care, dacă nu îi cunoașteți, vă recomand să îi întâlniți la ceas de seară sau în weekend. Poveștile sunt fiecare în sine speciale, dar povestea Clarei are firul ei propriu și original.

Dacă cele pe care le-am menționat sunt lecturi pentru copii mai mari, Mica vrăjitoare este însă o poveste pentru cititori de vârstă mai mică. Ceva mai simplă ca structură, poate fi abordată cu succes de la clasa a doua sau a treia, în funcție de nivelul de citire al copilului. Ca idee, pentru a determina dacă o carte este sau nu recomandată unui copil, pe lângă marcajele editurii, acesta trebuie să poată parcurge cuvintele integral, nu pe silabe, iar de pe o pagină să nu selecteze mai mult de 5-7 cuvinte necunoscute. Dacă media aceasta este mai mare, înseamnă că volumul depășește puterea sa de înțelegere și trebuie musai asistat, astfel încât să nu treacă peste noțiunile neînțelese.

Ce mi-a plăcut însă cel mai mult este construirea personajului mai aproape de dilemele și încercările unui adolescent normal decât către personajul cu puteri supranaturale, pe care și noi le descoperim împreună cu ea. Teama, curiozitatea cu care își explorează noile puteri sunt controlate împreună cu cel care citește. Sufletul ei pereche – ciudata pisică uriașă, cu ochi galbeni și arzători – îi va fi sprijin când trebuie să o înfrunte pe cumplita Chimera, vrăjitoarea exilată. Însă întâi de toate, trebuie să meargă la școala vrăjitoarelor pentru a învăța să-și stăpânească noile puteri. Și… în ton cu pandemia căreia și noi ne străduim să îi facem față, și Clara are parte de homeschooling, mătușa ei fiindu-i îndrumător pe acest drum nou plin de magie al vieții ei.

Am lăsat-o pe Clara la sfârșitul primului volum, după o încercare teribilă în care a demonstrat că adevărul, mai presus de toate, este cel care învinge. Probele pe care a trebuit să le treacă aminteau cumva de cele folosite în Evul Mediu în vânătoarea de vrăjitoare a Inchiziției, însă de data aceasta nu a fost singură. Victorioasă în fața tribunalului vrăjitoresc, rămâne acum să aflu în volumul doi, în pregătire la editura Paralela 45, cum evoluează conflictul, căci primele întâlniri dintre cele două personaje nu au fost deloc în favoarea Clarei.

Volumele sunt disponibile în librăria online a Editurii Paralela 45, unde puteți și răsfoi sumarul, dar și la Libris, Librarie.net, Diverta, Librăria Delfin, eMag (easybox), Carturesti, BookCity . Volumul doi este pregătit să apară în această toamnă, așadar, dacă deveniți nerăbdători, nu veți avea prea mult de așteptat.

Talente de Năzdrăvani

Category Archives: Editura Paralela 45