Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Simțeam nevoia să mă relaxez, să nu mă mai gândesc la nimic după prima săptămână de școală. A început tare bine, și s-a sfârșit tare prost, sub așteptările mele – nelegate însă de copii, și dându-mi ceva proiecte peste cap… așa că mi-am propus să mă tratez în altă dimensiune, a copilăriei, și am ales din raft o poveste suficient de lungă ca să-mi abată gândurile negre…

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine StadingPetronela Piure-de-Mere părea exact ceea ce căutam, și nu m-am înșelat. Povestea dă impresia unui roman pentru micii cititori, care se sperie de obicei când văd cărți groase, chiar dacă ilustrațiile mai îndulcesc din „șoc”. Însă fontul relativ mare și spațierea rândurilor încurajează lectura, iar de la primele pagini, povestea te prinde…

Personajele nu sunt multe, ci într-un număr suficient pentru ca povestea să poată fi ușor urmărită de copii, și îmbină simplu și cu un umor fin planul real al poveștii unei familii cu copii, cu dificultăți în urma disponibilizării tatălui, cu cel fantastic al vrăjitoarei Petronela, ce locuia în mărul din livadă, și avea grijă de pomi și de toate viețuitoarele de aici. Copiii – o fetiță și un băiețel, gemeni, sunt deosebit de isteți și curioși, pasionați de monștri și roboți, dar în același timp gata să creadă în magie la primul semn al acesteia. Nu le este greu să se infiltreze în lumea miniaturală a Petronelei, și să-i devină dragi, apoi prieteni buni, și, împreună, să lupte împotriva nedreptății din lumea reală, și să așeze lucrurile în ordine.

Am râs… și dacă lectura îți dă o stare de bine, cititul devine o plăcere. Dacă pe mine m-au amuzat dialogurile dintre frați, văzându-i pe-ai mei, ei doi împotriva celorlalți, stăpâni pe sine și încurajându-se reciproc la nevoie, pe copii cu siguranță că i-ar bine-dispune strategiile pe care cei doi le-au pus în aplicare. Iar dacă le mai plac și poveștile cu vrăji și vrăjitoare, atunci… Petronela Piure-de-Mere ar putea fi exact volumul de care aveți nevoie. În puteți găsi în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior, sau în alte librării online, Libris (transport gratuit la orice comandă), Elefant (transport gratuit la pick-up point), Librărie.net, Cărturești, eMag. Volumul are un aspect plăcut, copertă cartonată, lăcuită selectiv, iar la interior, ilustrații în creion pe file din hârtie groasă, nu file subțiri, ce se pot rupe ușor.

Petronela Piure-de-Mere, de Sabine Stading

Lea și Luis, premiați la concursul de prăjituri.
Familia Kurchenbrand, zgribulită în stația de autobuz, dar fericiți că au salvat găinile.
Locuitorii livezii – omuleții de măr, Lucius-rădașca și Petronela, în Salcia bătrână.
Lea și Luis, în prima vizită la Petronela – ora de magie.

Dar ce e mai fain e faptul că aventura nu se termină, ea continuă. Pentru cei care pot citi în germană, următoarele trei episoade sunt disponibile. Pentru ceilalți… urmează să așteptăm împreună traducerile.

 

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Printre cărțile pe care le-am ales acum ceva vreme pentru Iris este și „Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă”, de Li Lefebure si Margot Senden. Iris a citit-o repede, e genul de poveste pentru preșcolari și școlari mici pe care să o citească singuri, și să rămână și timp pentru discuții mai apoi… A venit la mine nelămurită, de ce am considerat eu potrivită o carte cu o poveste peste care ea a trecut demult, căci suntem deja la ultimii dințișori care pică…

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot SendenI-am povestit că primul nume pe lista mea pentru fetiță a fost Floriana. Doar că „democratic” s-a decis că nu e un nume potrivit, și regret și acum că am renunțat. Nu știu ce-am avut cu numele ăsta, dar mi-a plăcut. De-asta mi-a atras atenția cartea… apoi, mi se pare o poveste despre care mulți părinți ar trebui să afle mai devreme, căci abordează problema cu mai multă relaxare, punând accent pe temerile copiilor la primul dințișor, și pe dificultatea pe care aceștia o au în a vorbi despre ele.

Am trecut prin asta, mi-aduc aminte panica primilor dințișori scoși, cu Andrei la dentist, Iris – cu greu convinsă să-i scoată… Apoi parcă intrase în rutină să-i scot cu ața, și mai apoi mă anunțau ei că i-au scos, singuri… Am trecut prin explicarea normelor de igienă, comprese sterile, mâini spălate… Sunt amintiri. Și Zâna Măseluță este încă la fel de magică pentru noi, iar Iris numără cu disperare cele două șanse pe care le mai are să o întâlnească… I-am dat cu această ocazie să citească sfaturile de la finalul volumului – „Dormi, pentru că atunci va veni Zâna Măseluță”.

Și dacă eu am folosit cartea pentru a-mi susține ideea, mi-a întors și ea replica… la interior există inserată rețeta mult-lăudatelor fursecuri din poveste, și mi-a dat temă pentru acasă… vrea ea să vadă de ce îi plăceau Florianei așa de mult (doar că mi-e teamă că, dacă gătesc eu, n-are nicio șansă în a descoperi secretul…)

Volumul arată minunat, cu copertă cartonată, poate fi personalizat, și e un cadou ce-l puteți oferi cu încredere oricărui pitic de grădiniță, pe cale de a-și pierde dințișorii. În plus, poate afla și cum trebuie confecționată cutia pentru dințișor, pentru ca, în miez de noapte, Zâna să nu-l caute isterică prin pat, căci n-a rămas, cumințel, sub pernă…

Zâna Floriana și dințișorul care se mișcă, de Li Lefebure si Margot Senden

Volumul îl găsiți la editura Univers Enciclopedic Junior, sau în librăriile online, elefant, eMag, Libris, Librărie.net

 

In mijlocul naturii. Descoperă anotimpurile, Susanne Riha, Univers Enciclopedic

În mijlocul naturii, de Susanne Riha

Dragostea de cărți se cultivă de la vârste mici, odată cu dragostea de oameni și animale. Dacă n-ai învățat-o devreme, cu greu sau deloc o vei mai învăța mai târziu. E drept că există și excepții, copii pentru care părinții s-au străduit, dar pur și simplu materialul nu era compatibil cu cărțile. Însă pentru alți foarte mulți copii, a nu avea cărți în preajmă e un handicap ce cu greu poate fi recuperat. Sunt copii care au maldăre de jucării, dar cărțile sunt undeva, puse sus, că „le rup”. Da, știu senzația, am simțit că-mi rupe mie sufletul când a făcut praf „Albă ca Zăpada”, însă am sacrificat-o pe ea ca să salvez altele, mai târziu. Cu timpul a început să aibă grijă de ele, să nu le mâzgălească, să le coloreze doar pe cele de colorat.

In mijlocul naturii. Descoperă anotimpurile, Susanne Riha, Univers EnciclopedicBiblioteca de acasă a fost importantă, și este în continuare. Însă un rol fantastic l-a avut cea de la grădiniță, unde fiecare aducea, definitiv, sau doar pentru o săptămână, o carte, poveste sau enciclopedie, pentru a o arăta colegilor, și a o discuta cu toată lumea. Mi-am propus ca în clasa mea să dau colțului de lectură importanța pe care trebuie să o aibă, și, pe lângă contribuțiile copiilor și părinților, voi avea și eu partea mea. A fost unul din motivele hotărâtoare pentru care am ales „În mijlocul naturii. Descoperă cele patru anotimpuri”, de Susanne Riha. Cei mici, care încă nu știu să citească, vor descoperi secretele cu ajutorul părinților (și pentru mulți dintre aceștia vor fi secrete descoperite împreună cu cei mici!). Cei mari vor avea plăcerea să buchisească singuri texte scurte, informative, cu informațiile esențiale despre vietățile din jurul nostru, plante sau animale.

Copiii au nevoie de aceste texte informative, nu doar de literatura pentru copii. Trebuie să se obișnuiască cu ele, să filtreze informația, să rețină esențialul. Altfel, când vor începe orele de științe, apoi istorie, geografie și celelalte, vor avea o mare problemă în a asimila datele. Se vor crampona în memoratul de paragrafe întregi, fără sens și fără utilitate, pe care le vor uita instant. Lucrul cu texte informative permite structurarea noțiunilor, alcătuirea de clase, criterii, ce le va permite ulterior folosirea rapidă și la obiect a acestora. Abia atunci putem spune că „a învățat ceva”.

Ce putem învăța În mijlocul naturii ? În primul rând se consolidează, dacă nu se formează acum, noțiunile generale despre curgerea timpului. Este un volum ce poate fi folosit ușor în etapa calendarului naturii, iar printre sutele de imagini cu „copacul anotimpurilor” ce circulă pe net, coperta volumului mi se pare foarte reușită, cu zăpada așternută și frunzele care cad. În interior, urmează pagini duble dedicate fiecărei luni a anului, grupate pa anotimpuri și cu coduri corespunzătoare de culoare. Informațiile despre plante și animale sunt prezentate pe imagini asemănătoare dioramelor de la muzeul Antipa, în care surprinzi un instantaneu de natură, apoi analizezi cine e prezent, cu ce se ocupă, ce culoare are, și oferi un minim de informație despre fiecare.

Spuneam mai devreme că este utilă la orice vârstă. Științele naturii nu au fost pasiunea mea, și nici în familie nu am avut încurajări în acest sens. Dar când au început să apară primele „de ce-uri” ale copiilor, le-am simțit lipsa. Ce copac e acela, cine face fructele ca ghemotoacele ori aripioarele de libelulă, ce floare e asta…? Vă sună cunoscut?

in_mijlocul_naturii_riha_univers_enciclopedic_2

Pe lângă temele generale dedicate fiecărei luni, se adaugă:

  • Arborele cu frunze căzătoare pe parcursul anului (imaginea de pe copertă, completată cu explicații despre modul de creștere, hrănire și înmulțire al plantelor.)
  • Circuitul apei în natură
  • Păsările călătoare
  • Hibernarea și repausul de iarnă

În plus, lucru pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut în alte enciclopedii, există rubrica „Ocrotim natura” pe fiecare pagină, în care se dau sfaturi utile – cum ar fi utilizarea mușuroaielor de cârtiță pentru ghivecele cu flori, sau specii ce trebuie protejate deoarece sunt pe cale de dispariție.

Volumul îl puteți achiziționa direct din librăria editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi primele pagini), sau din librăriile online eMag, Libris, librarie.net. Am fost curioasă cine este autoarea, ce lucrări a mai publicat, și am descoperit cu mare plăcere că are o întreagă serie de lucrări pentru copii pe tema științelor naturii, ceea ce explică și diversitatea informațiilor din enciclopedia pe care eu am răsfoit-o în traducere din limba germană.

Lectură plăcută!

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Mica Vrăjitoare, de Otfried PreusslerDacă ați mers în ultimul timp într-o librărie, și ați încercat să alegeți un cadou, munca nu este foarte grea. Oricum pe sărbătorit îl cunoașteți parțial, bifați evenimentul și datoria, și mergeți mai departe. Când însă trebuie să alegi ceva pentru propriul copil, care are pitici bine așezați în materie de lectură, munca devine dificilă. Cam aici eram eu când am „pariat” pe Mica vrăjitoare. Nu știam cartea, deși a mai fost publicată la noi în 1981.

Teoretic nu aveam cum să pierd. Visează la 10 ani să capete puteri magice, de la Moș Crăciun (încă) cere puterea pământului, a apei, a focului și a aerului. Adoră să citească orice are un strop de magie, pentru că… magia face lucrurile să fie frumoase! Și, dacă își primește puterile, are o listă lungă cu lucruri de făcut pentru a schimba lumea în care trăim. Păcat că nu ne dăm seama ce facem… dar când un copil de 10 ani spune că orașul e în regulă, locuitorii au o mare problemă – ar trebui să schimbăm ceva!

Am ajuns acasă încântată de alegere, și i-am dat-o. A devorat-o pur și simplu, apoi a început să mă toace mărunt, mărunt, că trebuie musai să o citesc, că ea nu se poate abține prea mult să nu comenteze. Avem o înțelegere a noastră, când și eu vreau să citesc cartea, nu spune nimic dacă o citește prima. De ce era atât de încântată? Pentru că povestea are un umor fin, imposibil de ratat… exact acel ingredient care lipsește, după părerea mea, din textele manualelor de română pentru copii. Sunt o generație care are nevoie să se simtă bine când citește… și trebuie să acceptăm.

Dar, la rândul meu, am savurat fiecare rând din carte. Are, printre rânduri, ceva magic, ce ajunge direct pe lungimea de undă a unui copil, ceva ce consider că numai o persoană cu o experiență îndelungată în lucrul cu cei mici poate realiza. Am simțit, fără să-mi dau seama, o latură educațională, pe care Iris din fericire nu a sesizat-o, dar a asimilat-o. Niciun copil nu e încântat să descopere că povestea tocmai savurată e o lecție…

Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

Dar nimic nu s-a comparat cu zâmbetul meu larg, de la finalul volumului, când am descoperit scrisoarea autorului către cititori. Un zâmbet de satisfacție, că instinctul nu m-a înșelat. Autorul este învățător. N-am să vă spun ce cred eu despre carte, ci doar am să adaug, cum am început să fac în ultimul timp, cele cinci lucruri care i-au plăcut Irisucăi, cumva cinci motive pentru care ea ar recomanda cartea:

  • Mica Vrăjitoare nu se dă bătută, e ambițioasă și hotărâtă.
  • Sunt foarte multe animale în poveste.
  • Problemele se rezolvă cu puțină magie.
  • Mica Vrăjitoare îi ajută pe copii și este prietena lor, și îi pedepsește pe cei răi.
  • Mi-a plăcut foarte mult finalul, nu m-am așteptat la așa rezolvare!

Nu mi-a plăcut că Mica Vrăjitoare a fost pedepsită prea aspru. Și cam atât despre punctele „negative”.

Eu mai adaug că volumul este pregătit într-un format grafic deosebit, cu file groase, copertă cartonată, potrivit pentru a face o surpriză unui copil. O puteți găsi în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior, unde puteți și răsfoi primele pagini, dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Tafiti și călătoria la capătul lumii – Julia Boehme, Julia Ginsbach

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic JuniorMă conving pe măsură ce trece timpul că lecturile copiilor din ziua de azi sunt cu totul altceva decât erau lecturile pe vremea noastră. Nu pentru că nu ar fi la fel de atrăgătoare, sau pentru că poveștile „noastre” i-ar depăși, dar ei pur și simplu nu mai sunt atrași de realitatea de odinioară. În vârtejul schimbărilor actuale, când ziua de mâine nu mai poate fi nicicum anticipată, imaginația lor se proiectează spre viitor, SF, și alte povești asemănătoare.

Însă, indiferent care ar fi subiectul cu care îi tentăm să stea câteva ore cu o carte în mână – și nu cu un joc video -, trebuie ca acesta să îndeplinească câteva condiții… Una ar fi aceea să fie palpitant. A doua, să fie un text literar, nu un text informativ, deși enciclopediile pentru copii nu sunt deloc de neglijat. A treia, să aibă ce învăța din acea poveste, chiar dacă la prima vedere nu este o lecție deschisă de morală. Sigur nu le plac! Și să nu uităm: să fie și amuzant!

Tafiti și călătoria la capătul lumii, de J. Boehme și J. Ginsbach, corespunde acestor criterii. Un text de mici dimensiuni, potrivit cititorilor începători, tipărit ca atare, cu font mare și spațiu între rânduri, pentru a fi urmărit ușor, este recomandabil mai ales la clasa I și a IIa. Un argument în plus pentru segmentul de vârstă ales este harta de la final, care include „traseul” micuței manguste, copiilor fiindu-le greu să-și imagineze la această vârstă deplasarea în spațiu a personajelor. Volumul este amuzant, plăcut ilustrat, ar trebui să țină ocupat un copil 1-2 ore, în funcție de viteza de citire. Eu am citit-o în cca 15 min. Personajele sunt familiare, Regele Leu fiind un lung metraj pe placul copiilor, iar morala este legată de toleranță, prietenie, acceptarea tuturor celorlalți în funcție de calitățile lor, nu de „culoarea pielii” sau ideile preconcepute despre aceștia. Este o poveste despre limitele impuse de ceilalți și dorința personală de cunoaștere și de depășire a acestora. Am lăsat-o pe Iris să scrie câteva rânduri despre volum, și am constatat cu plăcere că a remarcat toate aceste lucruri:

Nu credeam că un leu poate fi păcălit cu o prăjitură de o suricată! Sau… că un porc poate picta cu urechile! Nu credeam nici că un porc de tufiș poate fi rudă cu un porc spinos sau că o suricată poate fi prietenă cu un porc! Toate acestea până când am citit povestea lui Tafiti. Tafiti este o suricată căreia i se spusese că dincolo de dealul înalt de lângă casă este sfârșitul lumii, dar el nu credea asta. Așa că pornește într-o călătorie să vadă ce e dincolo de deal. În drum spre deal și-a făcut trei prieteni: Ciuf, Pix și Pax, și, bine-nțeles că mai dă și de necazuri.

Tafiti - calatoria jurul lumii - Univers Enciclopedic Junior

Ce mi-a plăcut în poveste:

  • Animalele vorbesc.
  • E amuzantă.
  • Este o poveste cu acțiune.
  • Sunt foarte multe personaje.
  • Are final frumos și mai sunt și continuări.

Volumul următor, Tafiti și Ciuf, purcelul zburător, chiar se pregătește să iasă din tipar, dar aventurile continuă, cu Tafiti și puiul de elefant și Tafiti și comoara stră-stră-stră-stră-străbunicului, și le așteptăm cu nerăbdare și pe celelalte.

Volumul este potrivit și ca poveste de seară pentru preșcolari, dar și pentru a primi un loc pe rafturile bibliotecii din clasă la școlarii mici. Scopul este să îi transformăm din ascultători de lectură în cititori. Are suficiente motive pentru a-i atrage pe copii, și a deschide o nouă fereastră, spre o nouă aventură. Și din punct de vedere „fizic” volumul este pregătit să facă față acestor cerințe, având hârtie groasă la interior, copertă cartonată și lăcuită selectiv, pentru a capta atenția. Nu judecăm cărțile după copertă, dar apreciem întotdeauna o copertă potrivită conținutului, și mai ales pe gustul micilor cititori.

Volumul este disponibil în librăria online a editurii Univers Enciclopedic Junior (unde puteți răsfoi virtual câteva pagini din volum), dar și în alte librării online: elefant (transport gratuit în punctele de ridicare din listă), libris (transport gratuit la orice comandă), eMag.