Frederick, de Leo Lionni

Acum ceva vreme a apărut la editura Humanitas Jurnalul unui hamster, prima poveste despre șoricei din biblioteca mea, sau cum să vezi lumea prin ochii de mărgele ai unui rozător. Văd că pasiunea pentru animăluțele din familie continuă cu Frederick, de Leo Lionni, după ce, de același autor, a mai fost tradusă încă o poveste cu șoricei. Am căutat un pic și am văzut că are, netraduse încă la noi, o sumedenie de cărți recomandate copiilor preșcolari, cu șoricei (cred că are și el acasă!), dar nu numai.

Cea apărută la editura Humanitas este recomandată de la 3 ani. Puține personaje, un subiect simplu, fără o intrigă complicată, ușor de urmărit la vârste fragede, este tocmai potrivită pentru povestea de seară. Ilustrația volumului nu este nici ea copleșitoare, redă esențialul și susține povestea, chiar dacă nu este în stilul clasic Disney cu care suntem obișnuiți.

Dacă până aici Frederick a fost ok, recunosc că povestea m-a șocat un pic. La prima vedere, pare o reluare cu alte vietăți a clasicei fabule cu greierele și furnica. Vara unii muncesc, anticipează problemele, iarna – cei care nu au trudit își primesc răsplata. Frederick pare a fi în primele pagini greierușul nostru, nu prea preocupat a se implica în viața comunității. În timp ce frații lui, ceilalți șoricei, se agită să strângă cât mai multă hrană pentru anotimpul rece, el pare, pe românește, a toca frunză la câini, strângând „culori”, „raze de soare”, iar cea mai tare rezervă a fost cea de „cuvinte”, pe care a strâns-o moțăind la soare.

Dacă în lumea insectelor furnica era critică și amenințătoare, șoriceii noștri se dovedesc extraordinari de toleranți cu acest comportament atipic… Și pentru încă două pagini, cât a venit iarna și aveau ce mânca, mai că îți venea să-i pui lui Frederick eticheta de șmecheraș cu acte în regulă.

Însă… proviziile s-au terminat, frigul pătrundea în vizuină, iar șoriceii, aproape panicați, i-au cerut lui Frederick să aducă proviziile lui. Este momentul în care Frederick se pricepe de minune să le ridice moralul, să-i încurajeze, să-i hrănească cu iluzii și cu poezie, pentru a trece mai ușor peste momentele dificile. Așadar, până la urmă, ai nevoie și de cineva care să se priceapă să încălzească atmosfera, să aibă hrană pentru suflet și minte. Dacă avea sau nu Frederick nevoie de acel timp de meditație pentru a-și încărca el în primul rând bateriile… dacă e bine să ne oprim din alergătura zilnică și să adunăm picăturile de poezie din jur… sunt lucruri pe care aș vrea să le discut cu un copil, de preferat din segmentul de vârstă căreia îi este adresată cartea. Sau, dacă ați testat voi deja reacția copiilor la poveste, să-mi spuneți ce părere au.

Deocamdată am întrebat-o pe Iris ce părere are… „Frederick a făcut sigur facultatea de psihologie”!

Strângerea „cuvintelor” și poveștile despre culori.

Cartea este disponibilă în librăria editurii Humanitas, dar și în alte librării online precum Libris, Elefant, eMag, Cărturești, Diverta, BookCity.

Marile evenimente ale veacului XX – Daniele Aristarco

De la târgul de carte încheiat luna trecută m-am întors cu mai multe cărți… îmi mențin opțiunea făcută acum mulți ani de a nu prezenta pe blog cărți pe care nu le-am citit, așa că probabil veți afla încet-încet cu ce am venit atunci acasă. Una dintre ele a fost însă Întâmplări din secolul trecut. Marile evenimente ale veacului XX, o traducere după Daniele Aristarco.

Prima impresie, după titlu, a fost că va exista o selecție a evenimentelor după impactul pe care l-au avut nu numai asupra momentului de desfășurare, dar și asupra cursului istoriei în ansamblul ei. Aici nu m-am înșelat. Fie că au fost evenimente sociale, politice, culturale sau științifice, ele au rămas, pozitiv sau negativ, în memoria colectivă. Pentru copiii care citesc acest volum, bună parte din ei fiind copii ai secolului XXI, sintagma „secolul trecut” sună oarecum natural. Pentru noi, cei născuți „acum un secol”, parcă pare ireal.

În urmă cu un secol, lumea noastră era zguduită de prima conflagrație mondială. Lucrurile pe care strămoșii noștri le știau s-au schimbat atunci, istoria a luat un nou curs, granițele lumii s-au mutat și nimic n-a mai fost ca înainte. Doar un secol a trecut și, dacă acum am alege să ne întoarcem în timp, ni s-ar părea că am călătorit mult mai mult. Atât de diferite par lumile noastre, deși vorbim de același continent.

După lectură, aș putea spune că volumul se plasează pe linia „povestirilor istorice”, doar că nu vom avea o linie cronologică cursivă, așa cum suntem obișnuiți din volumele românești similare, ci una în care teleportarea este destul de probabilă, saltul peste timp părând natural. Povestirile nu sunt exhaustive, ele sunt flashuri de istorie, adoptând una sau alta dintre versiunile oficiale, nepropunându-și nici un moment să trateze științific aceste fapte. Poate de aceea este nevoie de o capacitate de sinteză mai mare a copilului, de un fundament pe care aceste relatări să se așeze. Este un volum foarte accesibil copiilor care studiază deja în gimnaziu istoria secolului XX, sau celor mai mici, pasionați de trecut, care pot plasa totuși pe o axă cronologică și într-un anumit context istoric evenimentele descrise.

Volumul a fost pentru mine un album de „fotografii în cuvinte” ale secolului XX de pe întreg mapamondul, descrise de un ipotetic martor la eveniment, aducând astfel cititorului în față „istoria trăită”, o istorie a oamenilor de rând, o istorie a tuturor. Din cuprins fac parte:

17 decembrie 1903. Primul zbor. Zborul fraților Wright;
7 septembrie 1914. Cu taxiul la război. Bătălia de pe Marna;
24 octombrie 1929. Tâmplarul de pe acoperiș. Joia neagră de pe Wall Street;
28 august 1931. Profesorul care a spus „nu”. Jurământul de credință față de fascism;
iulie-septembrie 1932. La ce bun războiul? Albert Einstein îi scrie lui Sigmund Freud;
27 februarie 1933. Cerul de deasupra Berlinului. Incendierea Reichstagului;
30 octombrie 1938. Invazia marțienilor. Transmisiunea radiofonică a lui Orson Wells;
12 septembrie 1940. O vizită ghidată în Paleolitic. Descoperirea peșterii Lascaux;
27 ianuarie 1945. Tu. Eliberarea Auschwitzului;
15 august 1947. Din jurnalul lui D.R.James, ofițer englez în India. Gandhi și independența;
28 februarie 1953. O soluție simplă și elegantă. Structura moleculei de ADN;
22 noiembrie 1963. Zapruder și omul cu umbrela. Asasinarea lui JFK;
25 iunie 1967. Milly, întoarce-te acasă! Beatles în direct în întreaga lume;
27 martie 1973. Un oscar pentru apași. Oscarul refuzat de Marlon Brando;
30 aprilie 1975. O loterie îngrozitoare. Sfârșitul războiului din Vietnam;
9 noiembrie 1989. O plimbare care a durat 28 de ani. Căderea Zidului Berlinului;
25 martie 1992. UN astronaut în viitor. Ultimul cetățean al URSS;
1994-1999. Marșul cel lung. Nelson Mandela, președintele Africii de Sud.

Pentru că este, așa cum am spus deja, o carte pentru copii mai măricei, nici ilustrația nu este foarte bogată. Literele sunt mai mari, pentru a permite lectura la vârsta de 10 ani, iar imaginile care însoțesc fiecare poveste sunt mai mult schițate, pentru a reda impresia, esențialul transmis.

Cartea este disponibilă în librăria editurii Humanitas, sau în alte librării online precum elefant, eMag, Libris.

Ce știm despre noi, poporul român

Experiența acestui an, care se apropie încet și sigur de final, mi-a întărit mai mult ca niciodată convingerea că trebuie să le spunem copiilor „altfel” istoria dacă vrem să o prețuiască. E 1 Decembrie și e trist momentul în care întrebi pe stradă de ce a fost aleasă această zi ca zi națională, iar răspunsurile mai mult nu sunt…

Așadar, am profitat de șansa pe care o am, ca profesor, de a decide suportul pentru problemele de limbă română studiate la clasă și am schimbat textul, ca să înțelegem „de ce avem vacanță” (și da, recunosc, am sărit peste ziua de 30, inutilă, după părerea mea).

Am adaptat așadar vechea poveste a lui Almaș, Am fost și eu la Alba-Iulia, căci aveam nevoie de un text mai scurt, potrivit vârstei. Am scos tot limbajul popular, decizie în cele din urmă foarte bună, din moment ce singurul exemplu lăsat, „Patria Mumă”, a intrat imediat pe lista de cuvinte neînțelese. Am avut astfel punctul de plecare pentru o altfel de discuție despre ziua de 1 Decembrie. Am adăugat și puțină muzică și am ascultat „Pe-al nostru steag e scris Unire”, am vorbit și despre Primul Război Mondial, despre geografia spațiului locuit de români, despre ce s-a întâmplat acum aproape 100 de ani… Am simțit că a fost o lecție grea, dar utilă, și am văzut cât de adevărate erau afirmațiile din încheiere: „Azi prea puţini mai ştiu însemnătatea zilei de 1 Decembrie 1918. Alţii o ştiu, dar nu o mai simt.”

Ediție revăzută si adăugită, 2017. Disponibilă la Librăria Humanitas, Libris (transport gratuit), Cărturești, eMag.

Așadar azi, de 1 Decembrie, vă recomand o carte de istorie. Chiar dacă nu veți găsi în ea istoria recentă a poporului nostru, veți găsi începuturile și un alt mod de a spune istoria: Cum s-a născut poporul român, ediția 2017 la editura Humanitas, revizuită și adăugită, a lui Neagu Djuvara și Radu Olteanu. Chiar dacă numărul de pagini este doar puțin mai mare decât al ediției precedente, am comparat și cred că textul a mai avut de câștigat în dauna câtorva ilustrații care au fost scoase. Dacă sunteți obișnuiți cu ediții de legende și povestiri istorice, cartea aceasta este însă o lecție de istorie pe înțelesul copiilor. Pe alocuri, lecția necesită lămuriri suplimentare, iar lectura este presărată cu explicații mai ales pentru cuvintele complet noi, un fel de „dicționar istoric” care nu ar trebui să lipsească din nicio prezentare. Textul nu este deloc unul ușor, și sunt sigură că orice copil, mai ales de ciclu primar, va avea nevoie de suport din partea unui adult pentru înțelegerea acestuia. Destul de dificile sunt și paralelele care se fac cu istoria universală, însă un copil de clasa a V-a, care a trecut deja prin această parte a istoriei antice și medievale va face față cu succes provocării de a înțelege rădăcinile istoriei noastre, ca parte a istoriei Europei.

Stilul plăcut, de poveste, cu momentele de recaptare a atenției prin adresare directă, precum și simplificarea discursului prin eliminarea multelor repere cronologice care încarcă de regulă textele de istorie adresate elevilor (păstrate doar în afara textului, ca axă cronologică laterală), fac din acest volum o recomandare pentru elevi, neapărat de citit până la clasa a VIII-a. Neagu Djuvara susține prin Cum s-a născut poporul român faptul că istoria nu înseamnă date, așa cum o percep copiii (motiv pentru care o și resping), ci că istoria rămâne, în cele din urmă, „cea mai frumoasă poveste” (A. Cioroianu). Valorifică sâmburele de adevăr al legendelor și ne încurajează să ne cunoaștem trecutul pentru a ne înțelege mai bine viitorul. Contribuie la succesul acestei „lecții” și ilustrațiile, toate desene, reprezentări destul de detaliate ale unor piese arheologice celebre sau reconstituiri ale aspectelor cotidiene de altădată. Câteva dintre acestea îmi vor fi extrem de utile anul viitor pentru a susține temele din programa de clasa a IV-a, căci manualele sunt copleșite de cronologie, nu de imagini create special pentru a facilita înțelegerea unui conținut.

Așadar, azi, e despre istorie, despre noi, despre români. Ne-am născut pe acest pământ, am rezistat unor provocări pe care puține popoare le-au avut, să fim așadar mândri de ceea suntem!

Acum 99 de ani s-a strigat la Alba-Iulia „Trăiască România Mare!”. Anul viitor vom avea o mulțime de manifestări legate de sărbătorile centenarului Unirii.

La mulți ani, România! Tot ce-ți pot dori eu acum e să ai parte de conducători înțelepți, căci grele vremuri ai îndurat când la conducerea ta au fost oameni neputincioși.

Oscar si Tanti Roz, de Eric Emanuel Schmitt

Povestea mea cu „Oscar” este una un pic mai lungă. Am auzit de carte anul trecut, când a intrat în topul lecturii pentru bloggeri. Am pus-o atunci vag pe lista mea, căci titlul nu mi-a sărit în ochi. E drept că nici eu nu i-am dat atenţie, nici n-am căutat prezentări, pur şi simplu am uitat de ea. (Nici acum n-am căutat impresiile altor cititori, faptul e consumat.)

Luna trecută eram cu Iris în librărie, şi o răsfoiam. I-a citit prima pagină şi a decis că e super-amuzantă şi că o vrea. De obicei citesc cărţile înainte lor, nu de alta, dar îmi place să fiu la curent cu subiectul când vor să discute. De data aceasta nu am reuşit. Andrei a citit-o primul, şi deja mi-a spus despre ce este vorba. Eu am stat pe gânduri dacă a fost o decizie bună să-i încurajez s-o citească. Iris a luat-o imediat în primire, şi aşa se supărase că nu a fost prima. Am aşteptat cu inima strânsă reacţia, mai ales că la capitolul „cărţi triste” nu stau deloc bine… am jelit în hohote la Singur pe lume, nu mai spun la Ultimul mohican… iar mai nou abia dacă pot citi cu voce tare Fetiţa cu chibrituri.

Iris a terminat de citit, şi eu tot nu-mi făceam curaj să mă apuc. I-am cerut să scrie ea articolul pentru blog, căci cartea i-a plăcut.
„Cum să-l scriu?” Scrie-l în aşa fel încât să-i convingi şi pe alţii că merită s-o citească!

Am rămas fără aer când am citit prezentarea ei, cel puţin finalul, care m-a luat total prin surprindere. Era şi ea nerăbdătoare să-mi vadă reacţia, căci a muncit vreo trei ore să scrie pe calculator fragmentul de mai jos. „E convingător?” A fost atât de convingătoare, că m-am apucat de citit în aceeaşi seară. Mi-a luat o oră şi jumătate, ultima parte cu multe, multe lacrimi scurse în linişte pe obraz. Nu ştiu ce m-a ţinut trează târziu în noapte, căci am adormit greu, ţinându-i pe amândoi în braţe. Am regăsit cumva în modul lor de abordare al cărţii ceva din maturitatea copilului dintre coperte. Am admirat acel optimism de a vedea mereu partea plină a paharului, chiar dacă este aproape gol. Am văzut în ei acea bucurie de a trăi pe care Oscar o descoperă la finalul cărţii. Personajul are 10 ani, Iris – 9, Andrei – 11. Este un jurnal al ultimelor două săptămâni de viaţă, abordate însă cu totul surprinzător, o căutare a sensului vieţii şi a lui Dumnezeu. Şi totuşi, nu este o carte despre religie, ci despre credinţă. Aş fi vrut mai mult de la Andrei, însă pentru el, încă în căutarea celor două sensuri, este greu să scrie. Mi-a îndeplinit dorinţa telegrafic, şi nu am mai insistat.

Vă recomand să o citiţi. Dacă aveţi copii, voi îi cunoaşteţi cel mai bine, şi veţi şti dacă să le daţi sau nu cartea. Recunosc că, dacă aş fi citit-o prima, aş fi stat pe gânduri dacă să-i las să citească sau nu, mai ales că subiectul nu e deloc străin familiei noastre. Probabil că aşa a fost să fie… ei s-o aleagă şi s-o citească.

Andrei:

„Oscar şi Tanti Roz” este o carte scrisă de un autor german, pe nume Eric Emanuel Schmitt. În cartea aceasta este vorba despre un copil, pe nume Oscar, care avea cancer. El a stat aproape toată viaţa în spital. Are aici o grămada de prieteni: Betty Albăstrea, Tanti Roz si mulţi alţii, dar mă opresc, pentru că v-aş spune toată cartea. Oscar le spunea Tanti Roz la bătrânele care îl vizitau, căci ele erau îmbrăcate în roz. Acestea îi aduceau diverse cadouri. Dar era între ele o Tanti Roz cu totul specială: ei îi chiar păsa de Oscar. Îi dădea sfaturi despre viaţa.

Mie mi-a plăcut cartea fiindcă:
1. Oscar are tot felul de peripeţii.
2. Este o carte dramatica, dar în acelaşi timp şi amuzantă.
3. Ne dăm seama că copiii cu probleme sunt speciali.

Iris:

Oscar şi tanti Roz

„Oscar şi tanti Roz” este scrisă de Eric Emanuel Schmitt. Oscar este un copil de 10 ani. Prima dată nu mi-am dat seama că e un copil bolnav de cancer, pentru că la început erau nişte povestiri foarte haioase. De fapt prima pagină m-a făcut să cer cartea.

El îi scrie lui Dumnezeu scrisori cu tot ce i s-a întâmplat în spital până când îl convinge tanti Roz să-i scrie despre dorinţele şi viaţa lui. Tanti Roz de fapt îl ajută pe Oscar să facă din viaţa tristă una fericită. Când Oscar şi-a dat seama că mai are puţin de trăit, tanti Roz l-a făcut să creadă că o zi din viaţa lui valorează cât 10 ani. Tanti Roz este (de fapt a fost) o luptătoare de wrestling. Ea înveseleşte acum copiii din spital, iar când Oscar se întrista, îşi amintea de o luptă de-a ei şi i-o povestea, ca să-i dea un sfat sau ca să-l încurajeze.

În spitalul în care se afla Oscar erau foarte mulţi copiii bolnavi, la fel ca şi el, dintre care unii îi erau prieteni foarte buni. Popcorn, unul dintre prietenii lui, avea boala îngrăşării rapide. Acesta era foarte trist căci nu avea voie să mânânce nimic, dar prietenii lui îi mai dădeau pe ascuns câteodată nişte dulciuri.

Să vă povestesc despre aventura lui Oscar în afara spitalului. Totul a început când s-a hotărât să fugă din spital în maşina lui tanti Roz, dar el nu s-a descurcat singur, l-au ajutat şi prietenii lui să evadeze. El a reuşit să se ascundă în maşina lui tanti Roz, şi şi-a petrecut Crăciunul alături de ea şi de părinţii lui.

Peggy Albăstrea este o fetiţă cu boala pielii albastre. Oscar o place foarte mult, chiar dacă e albastră. Între timp medicii au găsit soluţia de a o vindeca pe Peggy, şi ea a plecat acasă. În jocul lor din spital ea era soţia lui Oscar.

Mie mi-a plăcut cartea pentru că: e amuzantă, mereu a existat tanti Roz care să stea alături de Oscar, şi m-a făcut din ce în ce mai curioasă. De exemplu: nu ştiam dacă operaţia lui Peggy va fi reuşită sau dacă va reuşi planul lui Oscar de evadare.
Eu cred că un copil, dar şi oamenii mari, ar trebui să citească această carte pentru că, chiar dacă are final trist, Oscar şi-a trăit viaţa aşa cum a vrut.

După ce am citit această carte eu mi-aş dori să fiu ca tanti Roz, pentru că era extrem de fericită când ajuta pe cineva. Îl admir pe Oscar, pentru că atunci când a aflat că va muri nu a început să plângă şi doar era trist că părinţii lui l-au părăsit la spital şi nu puteau să accepte boala lui.

Dacă rezistaţi, puteţi căuta şi filmul: Oscar and the Lady in Pink, sau pe scena teatrului Bulandra, si luna aceasta, si urmatoarea.

Cartea o găsiţi în librăriile online: librarie.net, libris (transport gratuit la orice comanda), elefant, AdevarulShop, eMag, Books-Express, Okian.

Materiile intunecate: Luminile Nordului, Pumnalul Diafan, Ocheanul de chihlimbar (Philip Pullman)

Dacă sunteţi amatori de filme sf, dar nu de groază, ci varianta sub formă de poveste pentru copii, probabil nu aţi ratat în urmă cu ceva ani ecranizarea Busola de aur, după romanul lui Philip Pullman – Luminile nordului. Copiii văzuseră filmul – eu recunosc că îl ratasem. Am acceptat invitaţia editurii Humanitas de a merge la un eveniment pentru copii cu ocazia lansării volumului Ocheanul de chihlimbar. Discuţia de dinainte, cu ai mei, m-a luminat un pic. Andrei era în temă, ştia despre ce este vorba. El mi-a spus şi de film… ne-am întors acasă cu volumul trei în braţe, am văzut imediat filmul, după care a început curiozitatea… ce urmează? Seria „Materiile întunecate” este o trilogie. După primul volum – Luminile nordului – s-a făcut deja film, dar a fost şi reeditat. Al doilea volum, Pumnalul diafan, l-am căutat disperată prin mai toate librăriile online. Este stoc epuizat mai peste tot, probabil va fi reeditat în curând. Al treilea volum – Ocheanul de chihlimbar, era cel nou apărut.

Au urmat, din nou, câteva nopţi nedormite, în care m-am lămurit ce şi cum e cu pumnalul. Nu de alta, dar n-aş fi înţeles nimic din volumul III fără volumul II. Sunt peste o mie de pagini de poveste care are tot ce-i trebuie pentru copilul din noi: suspans, imaginaţie, o poveste romantică, în stilul Romeo şi Julieta, o provocare pentru copii de a privi altfel realitatea. Universuri paralele, vrăjitoare, fantastic şi mitologic, pentru a trece apoi la elemente de fizică, metafizică, ba chiar filozofia religiilor şi o nouă perspectivă asupra Creaţiei.

Nu mă aşteptam să descopăr între coperte o poveste atât de fascinantă. I-am însoţit cu sufletul la gură pe Lyra şi Will, doi copii, eroii acestor volume, în căutarea secretului Prafului, în lupta cu conspiratorii, în încercarea lor de a decide soarta bătăliei finale şi de a înclina balanţa în favoarea lordului Asriel. Ultima poveste atât de captivantă pe care am citit-o, împreună cu Andrei, a fost Oksa Pollock. Pentru Materiile întunecate însă, autorul, Philip Pullman, a închis povestea la finalul celui de-al treilea volum.

Pentru că tot se apropie vacanţa, 1 iunie, dar şi târgul de carte, vă recomand pentru cei mici (de la 8 la 90 de ani 🙂 ) cele trei volume apărute la editura Humanitas. Le puteţi găsi în librării, sau chiar cu reduceri, în librăriile online.

Luminile Nordului: elefant, amazon,

Lyra Belacqua şi daimonul sau – Pantalaimon – pornesc într-o călătorie fantastică spre tărâmul magic al Nordului, ţinut ocrotit de luminile fermecătoarei Aurore Boreale, unde urşi cu armură stăpânesc gheţurile, clanuri de vrăjitoare străbat cerul întunecat şi o echipă de savanţi face experimente atât de înfricoşătoare, încât nu pot fi dezvăluite decât în şoaptă. Taina pe care o descoperă Lyra poate schimba soarta lumii.

„Este una dintre cărţile pe care nu te înduri să le laşi din mână… Incredibil de captivantă şi convingătoare.“ (Linsey Fraser, The Scotsman)

„Nu ştiu dacă vreodată li s-a mai oferit cititorilor un sipet atât de plin de minuni.“ (Christina Hardyment, The Independent)

Pumnalul diafan: elefant, libris (transport gratuit), amazon

Lyra – curajoasă, cercetând neobosită misteriosul fenomen al Prafului – şi Will – noul ei prieten, fugar pe urmele tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată – se întâlnesc pe tărâmul straniu şi exotic numit Cittàgazze, „ţinutul coţofenelor". Un tărâm unde oamenii mari s-au făcut nevăzuţi, înghiţiţi de teribilele, înfricoşătoarele Spectre, iar copiii par toţi sălbatici. Din momentul în care aletiometrul îi dă Lyrei comanda „Găseşte-l pe tatăl lui Will!", căutările îi poartă pe cei doi prieteni în miezul unei lupte crâncene: muritori, vrăjitoare, fiare şi duhuri de peste tot se unesc împotriva forţei nevăzute care stăpâneşte Spectrele. O singură armă, străveche şi fermecată, în stare să taie ferestre între lumi, o poate învinge: mult râvnitul Pumnal Diafan.

Ocheanul de chihlimbar: Libris (transport gratuit), elefant, librarie.net, amazon

Neînfricatul Will este deţinătorul pumnalului. Acum, însoţit de îngeri, are misiunea de a-i preda această armă fermecată, atât de puternică, Lordului Asriel – împlinind astfel ultima dorinţă a tatălui său.
Dar cum poate pleca în căutarea Lordului tocmai când Lyra,buna lui prietenă, a dispărut? Numai cu ajutorul ei ar putea să facă faţă nenumăratelor conspiraţii şi pericole care îl pândesc. Cele două mari forţe ale creaturilor din câteva lumi sunt gata de război – şi trebuie ca Will s-o găsească pe fată, pentru ca împreună să pornească spre câmpul bătăliei decisive. Fascinanta călătorie a adolescenţilor îi va purta prin lumi ciudate, chiar şi pe tărâmul morţilor…
„Acest ultim roman al trilogiei atinge punctul culminant al intrigii… O combinaţie de aventură, romantism, filozofie, mit şi religie, îmbogăţită cu elemente de fizică cuantică, dă naştere unei naraţiuni pline de suspans.“ (Julia Eccleshare,The Guardian)

Concursul de creatie pentru copii O felicitare – o poveste

Vezi rezultatele concursului

iarna2013

Este jumătatea lunii noiembrie, şi aş paria cu ochii închişi că nu vă gândiţi la altceva decât la Crăciun, cizmuliţe, cadouri şi alte surprize. Şi eu mă gândesc să încheiem acest an într-un ton vesel, căci a fost un an frumos, cu multe concursuri şi multe premii. Ultimul concurs special, concursul de Crăciun, pe care toţi Năzdrăvanii îl aşteaptă, este organizat împreună cu editura Humanitas.

M-am tot gândit ce temă să aleg, căci sunt multe idei… dar după cum v-am obişnuit, încerc să fiu un pic „altfel”. Concursurile mele încearcă şi ele acelaşi lucru, vreau ca la încheierea acestora, chiar dacă nu ai câştigat un premiu, să poţi spune că participarea în sine a fost un câştig, că ai învăţat ceva, atât prin ceea ce ai făcut singur, cât şi prin ceea ce ai văzut la ceilalţi participanţi. Eu, la rândul meu, învăţ de la participanţi, pentru că uneori ei reuşesc să interpreteze altfel condiţiile mele, şi rezultatul să fie surprinzător. Sunt, cumva, mici avocaţi. Interpretează „legea”, îi caută portiţele, şi se remarcă prin originalitate.

Tema din această iarnă este realizarea unei felicitări. Atenţie, nu este orice felicitare, în cazul în care vă grăbiţi să rezolvaţi tema. Este o felicitare cu o poveste. Bănuiesc că toată lumea cunoaşte – sau puteţi căuta în magazine dacă nu ştiţi încă – felicitările cu mesaj dublu. Pe copertă aveţi prima parte, în interior pe cea de-a doua. Poate fi un mesaj prietenos, o glumă sau o farsă. De exemplu, pe copertă ai mesajul Cu ce vine Moşul anul acesta? , iar în interior Cu trenul, căci renii au obosit! Ilustraţia trebuie să fie în ton cu mesajul. Puteţi fi oricât de creativi doriţi, dar mesajul trebuie să se refere la sărbătorile de iarnă – Crăciun sau Anul Nou.

Concursul din această toamnă se adresează preşcolarilor şi şcolarilor mici, care, cu atenţie şi îndemânare, şi un pic de ajutor din partea părinţilor (dacă nu ştiu să scrie!), vor realiza o felicitare cu mesaj scris. Concursul se va desfăşura în luna decembrie 2013.

Programul concursului:

1 decembrie 2013 : se afişează pe această pagină creaţiile participante şi poate începe votul pe pagina dedicată fiecăreia. Creaţiile care intră în concurs după această dată nu vor beneficia de perioadă de graţie pentru strângerea voturilor.
14 decembrie, ora 24:00: se încheie votul publicului.
22 decembrie 2013: anunţarea câştigătorilor.

Creaţiile pot fi înscrise în concurs până la data de 12 decembrie 2013, inclusiv.

Condiţiile de realizare:

– tema creaţiei: realizarea unei felicitări cu mesaj.
– dimensiune: creaţia nu va fi mai mare de A5 (închisă). Va fi fotografiată sau scanată, şi vor fi trimise două imagini care să pună în evidenţă creaţia, sau, opţional, un filmuleţ, dacă este cazul (folosiţi www.transfer.ro pentru a trimite fişierul, şi menţionaţi linkul de transfer în mailul de înscriere, mail care conţine obligatoriu şi o poză). Prima imagine va reprezenta felicitarea închisă, a doua imagine – interiorul. Nu vor fi acceptate în concurs imagini neclare, mişcate, întunecate, care să nu ofere o imagine corectă a ansamblului. De asemenea,dimensiunea minimă a imaginii este 800×600 pixeli.
– materialele: felicitarea va fi realizată dintr-un carton A4, îndoit – A5. Puteţi folosi pentru decor creioane, carioci, acuarele, glitter, şabloane din plastic cu forme geometrice, modele spiralate, ştampile, elemente de hârtie decupate cu perforatoarele decorative, stencil, instrumente geometrice, orice obiecte mici, articole hobby, decupaje cu motive de sezon (steluţe, fulgi, moşi, reni etc) pentru a obţine o felicitare cât mai frumoasă. Atenţie, de multe ori simplu şi elegant poate întrece o abundenţă de materiale. Nu vor fi folosite autocolante cu personaje celebre din desene animate sau filme pentru copii. Organizatorul îşi rezervă dreptul de a nu accepta în concurs creaţiile ce nu respectă regulile de confecţionare. Dacă aveţi nelămuriri asupra unui element, cel mai bine întrebaţi dacă este acceptat, folosind formularul de contact de la finalul acestui articol.

Poate participa la acest concurs orice copil, la grădiniţă sau la şcoală, cu vârsta între 4 şi 13 ani, cu o singură creaţie individuală. În cazul grupurilor care participă sub coordonarea unui cadru didactic, numărul maxim de copii care pot fi înscrişi este de 3, fiecare participând cu o creaţie proprie. Nu se acceptă lucrări colective, şi este necesar să aveţi acordul părinţilor pentru participarea la concurs. Premiile vor fi expediate numai la adrese de pe teritoriul României, iar participanţii din străinătate sunt rugaţi să aibă în vedere acest aspect.

Tin să menţionez că este un concurs pentru copii, iar câştigul fiecăruia dintre participanţi va consta în deprinderile dobândite pe parcursul realizării temei, şi nu din observarea la lucru a părinţilor, educatorilor sau învăţătorilor.

Pentru înscrierea în concurs trimiteţi un mail la admin@talentedenazdravani.eu care să conţină numele complet, vârsta copilului, localitatea de domiciliu, imaginea sau imaginile creaţiei, precum şi o scurtă descriere a acesteia şi a modului de realizare (sau un link, dacă a fost prezentată pe blogul personal). Mailul este obligatoriu, chiar dacă folosiţi pentru transferul fisierelor alte modalităţi.

Premiile acestui concurs sunt oferite de Editura Humanitas şi constau în cărţi din ediţiile pentru copii ale editurii.

Două premii pentru "Cea mai frumoasă felicitare":

se acordă primilor doi participanţi ale căror creaţii acumulează cel mai mare punctaj în urma centralizării votului juriului la categoria "cea mai frumoasă realizare".
premiile conţin fiecare câte două titluri, Corabia timpului (M. Pillat) şi Habarnam pe Lună (N. Nosov).

Premiul de popularitate:

se acordă participantului care acumulează în perioada 5-19 decembrie 2013 cele mai multe puncte pe pagina dedicată creaţiei sale din timpul concursului.
nu pot participa la această categorie câştigătorii premiilor de popularitate din ediţiile precedente ale concursurilor speciale "Talente de Năzdrăvani"
premiul conţine, la alegere, unul din titlurile: Watership Down (R. Adams) sau Dulciuri de poveste (O. Steer).

Cinci premii oferite prin tragere la sorţi.

se acordă participanţilor la concurs, extraşi la tombolă, cinci la număr, alţii decât cei care au obţinut deja un premiu.
premiile conţin fiecare titlul Întrebări mari de la cei mici, recent apărută la Editura Humanitas.

Premiile nu pot fi preschimbate în bani şi beneficiază de livrare gratuită pe teritoriul ţării.

În cazul în care câştigătorul unui premiu nu îşi va revendica premiul în termen de trei zile de la anunţarea rezultatului, premiul va fi atribuit următorului clasat/extras. În caz de egalitate la puncte între concurenţi, se va hotărî prin tragere la sorţi ordinea acestora.

Votul publicului va fi cel care va hotărî către cine va pleca premiul de popularitate.
Va fi declarată câştigătoare creaţia care va strânge, pe pagina dedicată, cele mai multe puncte. Pentru a fi validat ca punct, un comentariu trebuie să îndeplinească simultan următoarele două condiţii:

Foloseşte un IP unic pentru a adăuga un comentariu (se poate vota o singură dată de pe un calculator sau dintr-o reţea care foloseşte acelaşi IP). Mesajele (comentariile) ulterioare, care apar cu acelaşi IP, nu vor fi aprobate în cadrul concursului (de asemenea, nu folositi nici o altă adresă de mail, de pe acelaşi calculator, nu ajută la validarea comentariului).
Comentariul este însoţit de un click pe contorul de vot (cel cu picături de culoare, de la finalul fiecărui articol.) Dacă IP-ul nu este înregistrat de contor, înainte sau imediat după adăugarea mesajului, comentariul nu este aprobat. Voturile doar pe contor, fără a fi însoţite de comentariu, nu vor fi considerate puncte.

Nu vor fi aprobate pe durata concursului pe paginile dedicate fiecărui participant decât mesajele la obiect, şi care îndeplinesc simultan cele două condiţii de mai sus. Pentru orice alte comentarii sau întrebări, vă rog folosiţi această pagină şi formularul de contact de mai jos.

Juriul care va hotărî acordarea celor două premii ( "Cea mai frumoasă felicitare") va fi alcătuit din copiii care au participat la probele săptămânale ale concursurilor "Talente de Năzdrăvani" sau la evenimentele speciale organizate. Un "jurat" va puncta 10 creaţii şi va adăuga pe acest subiect un mesaj între 15-21 decembrie 2013. În cazul în care un jurat este şi participant la concurs, nu-şi va putea puncta propria lucrare. Membrii juriului vor fi anunţaţi pe mail, iar mesajul la acest articol va trebui adăugat cu adresa de mail la care au primit instrucţiunile, altfel punctele nu vor fi luate în considerare.

Vom răsplăti şi efortul copiilor de a juriza creaţiile în concurs. Un premiu "Editura Humanitas” ( un titlu Întrebări mari de la cei mici, recent apărută la Editura Humanitas) va fi acordat prin tragere la sorţi, la care vor participa toţi copiii invitaţi să jurizeze şi care şi-au exprimat votul în această pagină. Pe lângă acest premiu, voi acorda eu, prin tragere la sorţi, un premiu surpriză, tot pentru juriu.

Mult succes tuturor participanţilor!

Pentru cadrele didactice care doresc să încurajeze participarea copiilor la astfel de exerciţii, am pregătit separat un banner al concursului, în două variante: prima se poarte printa, de aici, iar a doua poate fi afişată pe blogul grupei/clasei, în cazul în care acesta există. Codul este:

<a href="http://talentedenazdravani.eu/promo.htm" target="_blank" title="Talente de Nazdravani"><img src="http://talentedenazdravani.eu/img/promo/concursuri160x160.gif" alt="Talente de Nazdravani" border="0" title="Talente de Nazdravani" /></a>

Creatiile copiilor:

1. Mihai B., Amarastii de Jos, 5 ani
O felicitare - o poveste

2. Gabriel L., Costeiu, clasa a IVa
O felicitare - o poveste

3. Maria Rita L., Costeiu, 6 ani
O felicitare - o poveste

4. Flavia-Maria N.,Navodari, clasa I
O felicitare - o poveste

5. Sara Fabiana Andreia C., Moisei, 6 ani
O felicitare - o poveste

6. Anastasia S., Arad, 5 ani
O felicitare - o poveste

7. Sara Gerlinde S., Osorhei, 6 ani
O felicitare - o poveste

8. Silviu I., Valenii de Munte, clasa a IVa
O felicitare - o poveste

9. Victor I., Campina, 10 ani
O felicitare - o poveste

10. Diana C., Campina, 7 ani
O felicitare - o poveste

11. Ioan A., Videle, 5 ani
O felicitare - o poveste

12. Vasilica Teofana S., Iasi, 9 ani
O felicitare - o poveste

13. Andreea S., Zarnesti, 9 ani
O felicitare - o poveste

14. Ana R., Bucuresti, 8 ani
O felicitare - o poveste

15. Cristina R., Botosani, 6 ani
O felicitare - o poveste

16. Cosmina Maria S., Zarnesti, 11 ani

O felicitare - o poveste

17. Gabriel V., Timisoara, 5 ani
O felicitare - o poveste

18. Maria Ruxandra F., Bucuresti, 6 ani
O felicitare - o poveste

19. Beatrice-Alexandra B., Salonta, 4 ani

O felicitare - o poveste

20. Vlad Andrei U., Bucuresti, 5 ani
O felicitare - o poveste

21. Denisa Maria H., Iasi, 5 ani
O felicitare - o poveste

22. Laura Ioana H., Iasi, clasa a IIa
O felicitare - o poveste

23. Tudor M., Pitesti, 10 ani
O felicitare - o poveste

24. Crina A., Navodari, clasa I.
O felicitare - o poveste

25. Ingrid B., Horsens, 9 ani
O felicitare - o poveste

26. Silvia B., Horsens, 7 ani
O felicitare - o poveste

27. Amalia A., Iasi, 4 ani
O felicitare - o poveste

28. Horia H., Iasi, clasa I
O felicitare - o poveste

29. Maia H., Iasi, 4 ani
O felicitare - o poveste

Recomandări pentru copii de la Editura Humanitas:

– Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai, N. Nosov
– Aventurile lui Habarnam in Orasul Soarelui, N. Nosov
– Habarnam pe Luna, N. Nosov
– George si Big Bangul
– Aventurile lui Cepelica, de Gianni Rodari
– Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex
– Sambata cand vine SAMBO, Paul Maar
– Watership Down (Richard Adams)
– Corabia timpului – Monica Pillat

Concursuri precedente: Ghiozdanelul creativ, MandaMagic, Oul Nazdravan, Steluta calatoare, Primul clopotel, Jocurile Copilăriei, Rilă-Iepurilă, Primul fulg de nea,Toamna la noi acasă, Vine Iepuraşul!, Brăduţul meu special, Toamna prin ochi de copil, Lumea mea cea mică.

Habarnam pe lună – Nikolai Nosov, editura Humanitas

Dacă trebuia să mă pregătesc de o expediţie pe Lună, în stilul prichindeilor, ar fi fost gata ceva mai repede decât am reuşit eu să termin de citit aventurile lor până acolo şi înapoi pe Pământ. Am cartea pe birou de câteva luni, dar timpul a devenit duşmanul numărul unu… şi Habarnam a aşteptat cuminţel până l-am strecurat în program.

Am citit Habarnam pe lună odată cu copilul din mine, care s-a amuzat copios. Genul de poveste pe care, la prima vedere, cu puţine „argumente” ştiinţifice, chiar poţi s-o crezi. Dacă Moş Crăciun intră pe horn, şi în interiorul Lunii pot trăi prichindei, nu? Povestea pentru copii are tot ce-i trebuie: aventură, umor, suspans, fantastic, elemente de morală.

Încă de când am auzit despre cea de-a treia aventură a lui Habarnam, m-am uitat să văd când a fost aşternută pe hârtie: 1965. Atunci am înţeles subiectul ales de autor. Era deceniul al şaptelea al secolului trecut, când febra cuceririi spaţiului cosmic cuprinsese întreaga planetă. Orice copil se visa astronaut, cuceritor al stelelor, iar o aventură în spaţiul cosmic este de înţeles într-o astfel de perioadă.

Iniţial povestea nu are nimic diferit faţă de primele două volume. Prichindeii din Oraşul Florilor, ca şi cei prieteni, din Oraşul Soarelui, trăiesc în lumea lor fantastică, perfectă aproape. Ei descoperă totul, sunt inventatori remarcabili, iniţiatorii proiectelor, constructori desăvârşiţi. Trăiesc într-o societate a egalilor, în care fiecare se identifică prin contribuţia pe care o poate avea la progresul comunităţii. Deducţiile ştiinţifice, setea de cunoaştere îi îndeamnă pe prichindei să organizeze o expediţie adevărată pe lună, şi construiesc o rachetă. Intriga romanului o reprezintă decizia lui Habarnam şi Gogoaşă de a merge clandestin în expediţie, urmată de o decolare involuntară şi aterizarea pe lună. Supoziţiile lui Ştie-Tot despre lunatici sunt confirmate de aventura celor doi năzdrăvani prichindei, care se trezesc, fiecare pe cont propriu, într-o lume ce pare asemănătoare, dar foarte diferită în realitate. Habarnam descoperă un model de societate cu care nu este obişnuit şi în care nu reuşeşte decât parţial să se integreze: banii, relaţiile dintr-o societate bazată pe cerere şi ofertă, industrializată, noţiuni de economie complet trăine, sindicate, asociaţii, şomaj, stratificare socială până la extreme dificile – foarte bogaţi opuşi celor care nu au ce mânca de azi pe mâine. Gogoaşă este un pic mai norocos, se adaptează din inerţie, devine întreprinzător şi are oarecare succes, dar nu este capabil să facă faţă ca mic întreprinzător concurenţei şi monopolului, şi abia dacă reuşeşte în final să supravieţuiască.

Cel mai mult m-a amuzat înfiinţarea Societăţii plantelor gigantice, promisiunea unei vieţi mai bune, folosind seminţele de plante gigantice aduse de pe Pământ cu racheta. Lunaticii încep să spere la o soluţie salvatoare, la acele plante care, cu mai puţină muncă investită, să le uşureze viaţa. Salvatorii vor sosi în cele din urmă, atât pentru a-şi recupera prietenii, dar şi pentru a schimba radical societatea „nedreaptă” de pe lună. După ce reuşesc să înlăture vechea organizare, să contribuie decisiv la emanciparea clasei ţărăneşti şi muncitoare, să le ridice nivelul de trai prin introducerea de recolte profitabile şi uşurarea procesului de producţie din fabrici, Pământenii se întorc la ei acasă, motivând că Habarnam este bolnav de nostalgie cronică, şi numai aerul de pe Pământ îi poate salva viaţa.

Nimic nu este întâmplător în carte. Toate localităţile, personajele, sunt denumite după modelul lui Caragiale, Farfuridi şi Brânzovenescu sunt aici la loc de cinste. Ne întâlnim cu Calicus, Caracatiţă, Şnapino, Smek, călătorim Los Peisanos, Fantomas, San Parazito, şi exemplele pot continua. Cartea apărută la editura Humanitas anul acesta este astfel o carte pentru toate vârstele. Copiii vor găsi în ea aventuri unice, alături de eroii favoriţi din volumele anterioare. Tinerii o pot folosi ca intrument de studiu, document istoric pentru epoca în care a fost scrisă, iar adulţii o vor citi printre rânduri, dincolo de realitatea cu care zeci de ani au fost obişnuiţi.

Dacă nu cunoasteti seria Habarnam, puteti citi mai multe despre seria anterioară aici.

Cartea poate fi găsită la: Elefant, eMag, Humanitas, Cărturești, Libris, Cel, Librărie.net, Cartepedia

Corabia timpului – Monica Pillat (Editura Humanitas)

Corabia timpului, Monica Pillat, Editura Humanitas

Printre apariţiile noi pe care editura Humanitas le-a adus la târgul de carte din vară, special pentru copii, a fost şi Corabia timpului, volum aparţinând autoarei Monica Pillat. Cartea este pentru copii mai măricei, aş spune că începând de la clasa a IIIa, chiar a IVa, căci pentru cei mai mititei exerciţiul de imaginaţie propus de autoare este mult prea dificil.

N-aş putea spune ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la poveste. Am citit-o cap coadă, ca abia la final s-o înteleg. Pe parcurs toată povestea se aseamănă unei munci asidue de detectiv, presupune exerciţii de logică ce pare inexistentă, leagă elemente ce par a nu avea niciun sens împreună. Aş spune că este un fel de aperitiv pentru a deschide copiilor gustul pentru romanele poliţiste, în care nu îţi dai seama cine e personajul bun şi cine este cel rău, în care creionezi suspectul şi cauţi cu răbdare toate dovezile ca să-l condamni.

În momentul în care am descoperit cheia romanului mi-am dat seama şi unde şi-a găsit autoarea inspiraţia: Momo, de Michael Ende, o carte care va avea un articol dedicat în curând, o carte care mi-a plăcut la nebunie şi pe care o recomand în primul rând părinţilor. Revenind la Corabia timpului, toate elementele încep să capete sens abia când aflăm cum poate fi furat timpul. Abia atunci tot ceea ce părea că sfidează logica intră într-un curs acceptabil.

În privinţa personajelor alese, arca lui Noe cred că ar fi culisele potrivite dacă cineva ar dori să pună în scenă acest volum. Avem un singur personaj uman, toate celelalte fiind vieţuitoare umanizate, care îşi păstrează însă, şi în această forma „inteligentă”, trăsăturile ce le evidenţiază ca specie în lumea animalelor. Băiatului i se alătură în incredibila aventură Invincibilul Ş, un şarpe de temut, şoriceii Porthos, Bonifaciu şi Jeff, mopsul pistolar Piratul Roşu, găina Vasilica, melcul Dick, iepuroaica Beatrice, care se pricepe de minune să tricoteze ciorapi, pisica vegetariană Rosamunda, şopârla Ursula, barza Ortansa, o excelentă dansatoare de tango, Petcu cel Blând, un măgar timid, dar încăpăţânat ca toţi măgarii, căluţul de mare Ibus, broasca ţestoasă Donavella, bufniţa Cora şi încă mulţi alţii.

Corabia timpului, Monica Pillat, Editura Humanitas

Sper că v-am făcut curioşi :). Cartea o găsiţi în librăria online a Editurii Humanitas, unde puteţi şi răsfoi virtual câteva pagini, sau, dacă doriţi şi alte achiziţii, în librăriile online Elefant.ro, Libris.ro, eMag.ro, Librarie.net.

Sambata cand vine SAMBO, Paul Maar, Editura Humanitas

Nu vă spune nimic titlul? Recunosc că nici mie nu mi-a spus absolut nimic, cartea mi-a fost recomandată, tocmai sâmbăta trecută! Coincidenţă? După ce am citit cartea, am zâmbit larg… Aşadar, sâmbătă, la Librăria Humanitas, am profitat de Campionatul poveştilor să mai răsfoiesc cărţile de prin librărie, şi să mai stau de vorbă pe tema lecturilor pentru preadolescenţi. Aşa am aflat despre Sambo… nimic despre subiect, decât că e foarte amuzantă şi nu o să-mi pară rău să o citesc. Şi Sambo a venit cu noi acasă. Sâmbătă. Am început lectura, şi mi-am dat seama că asta face un Sambo… merge cu tine acasă 🙂

Deja cred că v-am ameţit, dar acesta este şi stilul cărţii. Toate elementele se leagă între ele abia la final, şi cel puţin primele pagini trebuie să fii răbdător şi să le strângi, ca să poţi să te amuzi mai târziu. Pe scurt… acţiunea se petrece de sâmbătă până sâmbătă, şi începe în sâmbăta unei săptămâni pline de coincidenţe pentru Gambrino Berebum, un domn trecut de a doua tinereţe, singur, sfios şi temător ca un şoricel. E obişnuit să se supună tuturor, să nu protesteze, şi să accepte să-i fie încălcate drepturile de către toţi cei din jur: enervanta sa gazdă, madam Pătlăgică, ori şeful său, Mugurel Boubătrân. Ce se întâmplă în săptămâna aceea… Duminică, dominoul şi dominicanul. Luni, domnul Aluniţă cu ridichi de lună. Marţi, marţipan. Miercuri, mercurul şi lădiţa de bere de la Miercurea-Ciuc. Joi, Joiana. Vineri, filmul cu Vineri şi Robinson. (p.15) Ce putea să urmeze sâmbătă daca nu un… Sambo?

Sambo este o bâzdâganie, adică nimeni n-ar putea spune ce fel de vietate este. Plin pe faţă de puncte albastre, cu un rât în loc de nas, amuzant, curajos şi sfidător, el îl urmează acasă pe tăticuţul Gambrino, căci acesta îi ghicise numele în piaţă. Sambo are două puncte "slabe". În primul rând, face un lucru numai dacă este rugat, şi tăticuţul spune "îmi doresc". Altfel nu ascultă deloc. Al doilea: el nu poate înţelege sensul figurat al cuvintelor, şi de aici se pornesc o sumedenie de neînţelegeri. Ce mai face Sambo? În primul rând este de o sinceritate absolută, le spune tuturor verde în faţă ce simte şi ce gândeşte. Noi oamenii cu siguranţă nu am putea face asta… Apoi, mănâncă orice. Preferate sunt obiectele de lemn, metal, piele, stofă. Dar nici caşcavalul nu-i displace. Punând împreună toate aceste "calităţi", imaginaţi-vă doar ce iese când merg la cumpărături în mall, ori acasă, cu gazda cea nesuferită… sau în ziua în care merge la şcoala! Îl citez din nou: Şcoala îmi place aproape şi mai mult ca mersul la cumpărături. Nu trebuie decât să-ţi alegi profesorul potrivit. (p. 115)

Ca de obicei, nu vă spun cum se termină povestea, deşi eu sunt genul care la o cotă prea ridicată a suspansului prefer să citesc întâi finalul. Dacă sunteţi însă curioşi, întrebaţi şi vă voi răspunde care este secretul rugăminţilor, şi cum ajunge Gambrino Berebum să fie respectat şi de gazdă, şi de şeful său, şi să nu se mai lase călcat în picioare.

Cartea o găsiţi la Editura Humanitas, dar şi în librăriile online: Libris, Elefant, Librărie, eMAG.ro.

PS: la finalul cărţii, traducătorul, Alexandru Şahighian, a inclus un Mic dicţionar român-român, pentru plăcerea vorbelor, pentru lămurirea copiilor şi aducerea aminte a părinţilor. Aici aflăm că bâzdâganie înseamnă ciudăţenie, arătare, drăcovenie sau drăcie.

Am uitat să menţionez, volumul are copertă cartonată, cu lăcuire selectivă (nu prea am reuşit să surprind bulinele în poză…), iar cele 174 de pagini sunt alb-negru.

Watership Down (Richard Adams), Editura Humanitas

Watership down, sau cartea cu iepuri, cum îmi place mie să-i spun…
Am aflat de „vizuina perfectă” iarna trecută, cu ocazia concursului special de Crăciun, când am primit de la Editura Humanitas, sponsorul concursului, bannerul promoţional. Se anunţa apariţia cărţii, şi mă tot gândeam că cine ştie ce poveste siropoasă cu iepuraşi va fi… În decembrie, cu ocazia lansării, am văzut prima dată cartea. Nu era deloc o colecţie de pagini ilustrate cu iepuraşi, aşa cum îmi imaginam, era o „cărămidă” în toată regula, o poveste lungă, care se folosea de iepuri pentru a suprinde adevăruri despre viaţă şi despre relaţiile dintre oameni.

Romanul aparţine autorului englez Richard Adams, iar ideea acestuia a prins contur în timpul unei drumeţii cu fiicele sale, cărora le-a improvizat o poveste cu iepuraşi. La insistenţele acestora, Adams a scris povestea. Până la publicare, romanul a fost respins de 13 edituri, dar când în sfârşit a fost publicată, s-a vândut în timp record în peste un milion de exemplare în Marea Britanie şi Statele Unite. Romanul Watership Down a câştigat în 1972 medalia Carnegie şi premiul Apărătorul literaturii pentru copii. Până în prezent, s-au vândut în lume peste cincizeci de milioane de exemplare ale cărţii.

Despre ce este vorba… Într-o zonă liniştită din Anglia rurală, unde-şi au sălaşul mai multe familii de iepuri sălbatici, oamenii se pregătesc să construiască un cartier nou de locuinţe. Un iepuraş vizionar, Cinci, care simte pericolul, şi prietenul său, Alună, îşi fac curaj şi hotărăsc să părăsească colonia, în căutarea unui loc mai bun, împreună cu alţi iepuri care decid să-i urmeze. Aventurile lor aproape că seamănă cu cele ale lui Ulisse, iar micul grup de prieteni reuşeşte în cele din urmă să găsească locul perfect pentru noul lor sălaş. Plecaţi fără iepuroaice, ei se văd nevoiţi să se descurce, să improvizeze, să creeze, să stabilească noi relaţii pentru a supravieţui, relaţii ce le vor salva viaţa. Cine ar fi văzut un iepure vorbind cu un şoarece sau un pescăruş, în „limba câmpurilor”?! Dar pescăruşul este elementul cheie al aventurii lor de supravieţuire – un fel de răpirea sabinelor, când trebuie să aducă iepuroaice în sălaş, iar şoarecele se dovedeşte un bun informator când sălaşul urmează a fi atacat.
Mi-a plăcut enorm ideea de la care au pornit aceste prietenii. De ce să nu te porţi frumos cu cineva, să-l ajuţi dacă poţi face asta, căci nu se ştie la nevoie cum îţi va fi de ajutor. Parcă este fata moşului pe drumul cu părul, cuptorul şi căţeluşa.
Iepurii din poveste nu sunt deloc ieşiţi din comun. Nu fac nimic din ceea ce un iepure obişnuit nu poate face. Sunt isteţi, învaţă din experienţele trăite, colaborează şi gândesc. Descrierea comportamentului iepurilor sălbatici, folosită în carte de autor, are la bază lucrarea naturalistului englez Ronald Lockley, The Private Life of the Rabbit (1964).

Nu ştiu dacă v-am făcut poftă de lectură, dar mie mi-a plăcut enorm povestea. Acum aştept să o termine şi Andrei, să putem discuta pe marginea ei. Deocamdată îmi e greu să mă abţin să nu-i spun finalul. Motiv pentru care nu voi spune aici nici cum se adeveresc premoniţiile lui Cinci 🙂 şi ce viitor au iepuraşii pe dealul din nordul comitatului Hampshire.
Cartea este ilustrată, dar nu deranjant, o pagină la câteva capitole, „ca pentru copii şcolari”, cât să ne amintească cât de mari sunt iepurii, şi că ei sunt personajele. La un moment dat păreau un grup de adolescenţi porniţi în aventură :).
Este potrivită pentru copiii începând de la clasa a II-a / a III-a, şi, dacă trebuie să luaţi un cadou aniversar, ori pur şi simplu nu ştiţi ce să-i luaţi unui preadolescent, „Watership Down” este o idee minunată.

Romanul are copertă cartonata, iar la interior povestea cuprinde 396 de pagini.

Info preţ: Librăria Editurii Humanitas

Librării online: Elefant.ro, Libris.ro, Librărie.net, eMAG.ro