Peștișori – colaj cu buline

M-am uitat în urmă, prin articolele acestui an și cred că e cel mai sărac în proiecte artistice din toată istoria blogului! Trebuie să-mi revin cumva cu timpul și cu entuziasmul, căci am înecat destule corăbii anul acesta. Așa că am zis să încerc ceva mai colorat, în ton cu vacanța și în același timp să mă „recalibrez” pentru provocările ce vor urma de la toamnă… altă vârstă… alte variante de lucru.

Peștișorul de mai jos este potrivit copiilor mici care se descurcă binișor cu foarfeca. Decupajul este necesar pentru peștișorul pe hârtie folosit ca suport pentru lipit. Apoi aveți nevoie de buline colorate. Eu le-am confecționat folosind un perforator cerc. Pentru un copil de 5-7 ani, exercițiul este extrem de util, perforatorul necesitând un efort de apăsare util antrenamentului mușchilor mâinii, așa că nu vă recomand să îl „scutiți” de efort dacă aveți perforatorul acasă. Pentru cei care lucrează la grădiniță sau la școală… ar fi ideal să aibă fiecare perforatorului lui pentru proiectele de lucru manual, însă e cam nerealizabil acest lucru.

De asemenea, dacă tot discutăm de competențele ce trebuie formate, pentru cele din domeniul ecologiei vă recomand să aveți acasă o „lădiță cu resturi”. Nu vă grăbiți să aruncați imediat hârtiile colorate rămase de la proiectele realizate, din ele puteți decupa apoi cu perforatorul sau, de ce nu, să tăiați mici bucățele pe care să le folosiți pentru tablouri-mozaic. Această cutie cu „de toate” se poate dovedi extrem de utilă când cauți idei și soluții și poți descoperi aici o mărgică, un nasture, o bucată de sârmă sau de dantelă…

Bulinele folosite pentru peștișori au fost astfel reciclate din diverse hârtii rămase de-a lungul timpului. Pentru finalizare, am pus la încercare pe înotătoare creioanele cerate de apă, cu un rezultat ce nu s-a dovedit atât de bun pe cât speram eu, dar e decent și vesel.

Peștișori: colaj cu buline

Pentru a fi mai ușor de explicat montajul copiilor, am filmat așezarea unui rând de solzi. Pentru o activitate cu adevărat integrată, vă recomand să profitați de ceea ce acasă există din plin, dar nu și la școală: timp. Puteți cumpăra un pește cu solzi (crap ar fi bun), să studiați cum și unde sunt așezați solzii, cum sunt orientați și la ce folosesc. În funcție de curiozitatea copilului, puteți trece la studierea alcătuirii interne, cum respiră, cum plutește, unde sunt situate branhiile sau, dacă nu e curios, de dragul proiectului puteți rămâne la solzi.

Instrucțiunile de lipire sunt următoarele: începând de la coadă, așezați pe rânduri bulinele; discurile de hârtie se ating, dar nu se suprapun. Pe următorul rând adăugat, discurile ating nivelul la care se întâlnesc cele de deasupra, acoperind spațiul rămas liber între ele. De preferat să aveți mai multe culori, astfel încât să nu lipiți unul lângă altul doi solzi de aceeași culoare. Când ajungeți la margine, îndoiți sau tăiați discurile pentru a se potrivi cât mai estetic cu putință. Ultimul rând, care se termină înainte de branhii, vă recomand să îl alcătuiți din jumătați de discuri, așa cum apar și în poză. Accesoriile sunt alese apoi de artist, după „gust” puteți folosi ochi mobili sau alte sclipiciuri.

De asemenea, dacă realizați conturul pe carton, puteți decora ambele părți și apoi peștișorii se pot transforma în decorațiuni suspendate pentru camera copilului sau casa bunicilor, să aibă cum să-și aducă aminte de nepoți la toamnă, când se întorc la școală.

Mai susaveți imaginea cu cei doi peștișori și urmează filmulețul demonstrativ, iar de aici puteți descărca modelul printabil.

Simetria la școală

Axa de simetrie a fost și anul trecut o lecție distractivă, atât de distractivă că au ținut-o minte și mă întrebau înainte „ce îndoim anul acesta”, căci le-au dat ceva de furcă figurile geometrice (lor, la îndoit și trasat, dar și mie… să decupez triunghiuri echilaterale nu a fost atât de simplu precum am crezut). Așa că am pregătit și ceva de îndoit, doar că m-am bazat mai mult pe deprinderile exersate în mânuirea instrumentelor de geometrie.

Ca o paranteză, compasul este preferatul lor de când au descoperit ce minunății știe să facă instrumentul. Și eu am aflat că există acum pe piață compas cu protecție pentru ac (până i-am dat de cap unuia să-l deblochez…), compas cu mini-pix cu mină 0.5, 0.7, pe lângă clasicele cu creionaș prins acolo, sau cu mină normală de creion! Au fost încântați și când m-am dus cu trusa mea nouă de geometrie pentru tablă, cu mega-compas, așa că e o joacă capitolul acesta!

Revenind, eram conștientă că nu voi reuși, într-o oră, să desenez cu ei atât de mult precum aș vrea, așa că am continuat în ora de abilități practice. Banalul fluture în oglindă pe care îl faci de la grădiniță, prin îndoire și amprentare, a fost subiectul. La protestele lor că „au mai făcut”, le-am zis că e modul prin care încercăm, cei aflați de la catedră, să-i obișnuim de mici cu o noțiune, fără să le spunem neapărat cum se numește, să așteptăm vârsta potrivită pentru asta (și să am încă un argument pentru „lucrurile” pe care le vor învăța când vor fi mai mari și pentru care nu mai au răbdare).

Doar că la clasa a IV-a fluturele a fost mai complicat. Întâi, folosind doar jumătate de foaie și instrumentele de geometrie (nu era permis să desenezi cu mâna liberă – regulă greu respectată), să desenezi aripa fluturelui. Apoi să încerci, respectând axa de simetrie, să desenezi și cealaltă aripă. În final, îndoi și decupezi după conturul unei aripi… deschizi și verifici cât de bine te-ai priceput să desenezi în oglindă.

Tema a fost foarte complicată, dar și ei extrem de ingenioși. Unii desenau elementele simultan, unul în stânga, unul în dreapta, foloseau integral instrumentele să se „lege” de elementele deja existente, sau… au îndoit foaia, au pus-o pe sticlă și au marcat punctele, ba chiar au desenat unii direct la fereastră. Dacă voiau forme pe care nu le aveau, le inventau modelând instrumentele.

Creațiile de mai jos ilustrează povestea, însă adevărata satisfacție a fost să-i privesc cum se încrâncenează, cum se luptă cu o provocare… fără model, dar în același timp încercând să facă ceva unic, special, ceva ce ceilalți nu fac. Mă simt foarte bine când provocările de genul acesta îmi confirmă propriile concluzii despre copiii… cel care vine cu ideea/soluția, cel care o îmbunătățește.

Mda, încă o încercare de a aduce primăvara în ultima ei lună… când e frig și plouă ca toamna! Să vedem ce magie vor reuși fluturii noștri!

 

 

Tablou cu om de zăpadă

Când ai în familie copii mici (grădiniță și primele clase primare), pe care i-ai învățat că mereu le duci ceva de meșterit, o vizită nu e uneori așa simplu de programat… Am scăpat relativ ușor săptămâna aceasta, căci erau în deplasare la bunici, nu în capitală, dar pregătisem ceva și pentru ele, ca să ne lase și pe noi, cei mari, să ne jucăm.

Oamenii de zăpadă au fost mereu amuzanți. Desigur, dacă vrei să stai lângă copil, să îi explici pas cu pas ce să facă, elementele predecupate nu-și au rostul. Însă dacă nu vrei o activitate complexă, cu un grad scăzut de reușită estetică (oricât de ciufulit ar ieși din foarfecă, el tot îl consideră minunat!), acestea sunt o soluție. Este varianta recomandată și când lucrezi cu grupuri numeroase de copii (mai ales mici), căci realizarea presupune o singură tehnică: lipire.

În funcție de cât de complicat doriți să fie din punct de vedere al dezvoltării musculaturii fine a mâinii, puteți îmbogăți tabloul, adăugând elemente foarte mici – ochi, nasturi și fulgi – realizați cu perforatorul de coli (fulgii mici și rotunzi). Altfel, după lipirea elementelor principale, puteți completa tabloul cu ajutorul creioanelor sau a cariocilor (ochii și nasturii). Puteți folosi creion alb sau pastă de corectat pentru a face fulgi mici. De asemenea, fularul și căciula se pot decora, după preferințe, cu dungi sau buline.

Set creativ: tablou cu om de zăpadă

Set creativ: tablou cu om de zăpadă

Tabloul are dimensiunea A5. Dacă vi se pare interesant și util, setul include următoarele piese de hârtie:

  • carton negru pentru suport;
  • două straturi de zăpadă;
  • un brăduț, un norișor;
  • patru fulgi mici, doi fulgi mari;
  • trei discuri pentru omul de zăpadă;
  • un pătrat pentru căciulă, un fular franjurat (diverse culori);
  • un nas portocaliu.

Prețul unui set este 12 lei, pentru detalii lăsați un comentariu la acest articol.

Ulterior se pot colora/adăuga alte elemente. Eu am mai folosit albastru, pentru a delimita mai bine nămeții, iar la ochi am adăugat cu vârful unui creion puțină pastă albă. În funcție de experiența de lucru a copilului proiectul poate dura de la 15 la 30 de minute.

bete lemn idei craciun

Decorațiuni de Crăciun din bețe de lemn

De când le-am descoperit la articole medicale, cu spatulele de lemn fac aproape orice. Pe net, dacă vreți să căutați idei, încercați pe pinterest sau pe google cu popsicle. Sunt o mulțime. Dintre toate, am ales câteva mai de „sezon”. Sâmbăta aceasta am la mine la școală un atelier pentru copiii care vor veni la toamnă la pregătitoare și am încercat cu ajutorul părinților de la mine din clasă răspândirea prin cartier a anunțului, poate reușesc să îmi cunosc ceva mai devreme viitorii elevi, într-o atmosferă relaxată. Sper ca experiența să se repete și înainte de Mărțișor, când avem „porțile deschise”.

Așadar, m-am gândit la ultima piesă, dar dacă vor dori să încerce, și celelalte se pot face foarte ușor. Am luat modelele la școală, să le pun la colțul creativ. Mi-am dat seama că nu le făcusem poză, așa că într-o pauză le așezam frumos pe catedră. Vine una dintre prichinduțe… dialog foarte interesant: Doamna, le puneți pe blog? Da! Ce drăguț… puneți și acum film cum se fac? Bineînțeles că nu făcusem film, așa că mi-am luat o bilă neagră. Copiii vor să vadă cum se fac, iar eu i-am obișnuit pe ai mei așa la AVAP: film demonstrativ.

În loc de film, vă spun că se pictează bețele în funcție de ce model doriți Pentru cele din mai multe bucăți, vă recomand întâi să le lipiți pe un băț potrivit cu lățimea însumată, apoi să le pictați. De asemenea, vă recomand să faceți mai multe simultan, cât se usucă unul, pictați altul. De exemplu, pentru moșul mic, am pictat întâi haina și fesul, apoi am trecut la următoarele. Între timp s-a uscat moșul și i-am pictat și fața. Cele din imagine sunt pictate cu acrilic, dar ies foarte bine și cu tempera. Doar să nu adăugați nicio picătură de apă!

Decorațiunile pot fi din orice: vată, dischete demachiante, resturi de spumă de la seturile creative (nu arunc niciodată nimic, nu știi când se potrivesc!) Și, neapărat, ochi mobili…

bete lemn idei craciun

Sper să vă arăt curând și variantele copiilor!

felicitari craciun

Felicitări de Crăciun

Aproape că a trecut și această săptămână, mai avem puțin până luăm vacanță. Deja sunt în urmă cu felicitările pentru rude și prieteni, așa că în seara aceasta am mai terminat două dintre ele, model simplu sau mai puțin. Ambele au la bază benzi decorative de Crăciun (cred că modelele acestea le-am găsit la Lidl) și abțibilduri cu tematică de sezon. Am mai adăugat ceva accesorii și au fost gata. 

Modelul poate fi realizat cu orice decor, fie că decideți să coaseți un brăduț sau doar să lipiți câteva decorațiuni. Farmecul lor îl dă contrastul dintre margine și cartonul de fundal. Preferata mea este cea cu frunzulițe, care se văd verzi. Aproape că mă chinuia talentul să lipesc pe dedesubt, în spatele bulinelor, hârtie roșie, însă m-am grăbit să termin.

felicitari craciun

Dacă vă place modelul, cartoanele albe folosite ca suport, care au margini decorative, se pot comanda în set de câte 10 bucăți (13 lei) la adresa contact@fotoev.ro . Dacă sunteți din București, se pot ridica personal din zona centrală.

coronita craciun hartie

Coronițe de Crăciun din benzi de hârtie

Clasa a IV-a mi se pare, din punct de vedere „artistic”, cea mai tristă. În orar nu mai am decât o singură oră pe săptămână. Tocmai acum când copiii au crescut și sunt în stare să realizeze și proiecte mai complicate… îmi vine să plâng de ciudă, dar asta e. 

Joi seara am stat vreo două ore aproape să pregătesc diverse pentru niște felicitări de sezon. Deja mi se părea că proiectul are șanse să fie deosebit, așa că am mers înainte. Dimineață, în drum spre școală, mi-am petrecut cele 10 minute din metrou pe pinterest, unde am găsit o coroniță foarte faină și foarte simplu de realizat. Așa că am decis la prima oră să schimb proiectul. 

Aveam la școală farfurii de carton, le păstrasem de la atelierul din primăvară de la Bookfest, hârtie colorată verde încă e destulă, m-am apucat de tăiat cu ghilotina benzi de hârtie late cam de 2 cm și lungi de 30 cm. Am avut două pauze la dispoziție în care am tăiat pe lungimea foii un snop de fâșii. Apoi, cu perforatorul în formă de cerc am tocat repede câte 12 discuri/copil cât timp ei realizau primele faze ale proiectului.

Prima etapă: decupat farfuria, astfel încât să înlăture mijlocul. Cum? Le-am arătat să pună semne cam la două degete de margine și să decupeze liber, orientându-se după acestea. Începi dând o gaură în farfurie… Doamna, mie nu-mi iese să decupez așa… îmi faceți și mie? – Sigur, întâi îți pun „i” că nu știi să decupezi, apoi îți fac eu. S-a descurcat perfect fără ajutor. Păcat că creștem niște copii dependenți, care nici măcar nu încearcă întâi să vadă dacă pot. 

A doua, să îndoi pe jumătate panglica de hârtie verde și să o rupi pe îndoitură. O mai îndoi încă o dată și lipești bucățele peste farfurie, una lângă alta, să nu se vadă culoarea farfuriei, apoi le tai ca pe panglici, în „v”. La etapa aceasta mi-a plăcut una dintre ele care nu are panglicile lipite complet, ci doar în zona farfuriei. Spre exterior sunt desfăcute și pare mai bogată. 

A treia etapă – bulinele roșii. Am reciclat aici și mijlocul farfuriilor roșii, ca să nu le aruncăm degeaba, dar și cartoane și alte hârtii din cutia cu „se mai pot folosi”. Proiectul nu includea și fundiță, dar a fost de ajuns să vină primul cu ideea, „doamna, cum pot să fac o fundiță”, că s-a rezolvat. Le-am tăiat din coli roșii benzi de pe latura scurtă (21 cm), late de 2cm și altele de 4cm. Îndoite, decupate puțin pe centru, așa cum s-au priceput singurei. 

Mai jos aveți rezultatele finale – cele care au fost gata la finalul orei. Pentru câțiva, proiectul a fost prea migălos și nu s-au încadrat în timp, urmează să le termine și să le aducă.

Accesorii noi din jeansi vechi

Suport de creioane din blugi vechi

Accesorii noi din jeansi vechi Colecția Idei creative de la editura Casa a crescut în toamnă cu două noi numere. Despre numărul cu origami am vorbit deja, l-am testat și la atelier. Cu al doilea – Accesorii noi din jeanși vechi – am avut o întâlnire scurtă când stabileam tematica atelierului. Erau câteva proiecte – brățările mai ales – chiar simplu de realizat cu copiii, s-ar fi distrat maxim să toace niște pantaloni vechi. Însă… cum să le spui la atelier „este gratuit, dar veniți cu o pereche de pantaloni de distrus. Sau măcar o pereche la doi copii, fiecare cu un crac.” Așa că am zis pas și am trecut la hârtie.

În schimb săptămâna trecută, când re-reașezam dulapul, mă lovesc de o pereche, foarte subțiri și pe ducă. Am lăsat dulapul în pace, am luat o cutie de carton și am început. Noroc că erau puțin elastici. Am tăiat de jos de la manșetă, am cusut (ce-i drept, la mașină) și am introdus forțat rezultatul pe cutie. Mulțumită de ce era până acum, mi-am pierdut entuziasmul când am văzut că la capitolul buzunărașe și decorațiuni blugii erau jalnici. Doar cele „standard”, nu tu o broderie, o mărgică.

Am început să folosesc orice: o cusătură dublă, un efect cu franjuri, iar să scot fermoarul a fost chin curat. Iris o ținea una și bună că ea vrea să fie funcțional, să-l poată deschide, să se joace cu el, nu să-l lipesc eu de tot. Pistolul cu silicon a făcut minuni, la fel și improvizația, după cum puteți vedea mai jos.

 

View this post on Instagram

 

Job done. #edituracasa #suportcreioane #TalenteDeNăzdrăvani #ideicreative #ideipentrucopii #wintercrafts

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Volumul propune tot felul de minuni, de la brățări decorate la poșete și coliere, foarte amuzante. Condițiile sunt să ai blugi interesanți de sacrificat și chef de joacă. Inspirația o găsiți în carte, disponibilă online la editura Casa sau la Libris, Diverta, Cărturești.

 

cocarda tricolora

Cocardă tricoloră

Cred că e cam ultima activitate dedicată centenarului pe care o fac la școală. Pentru că vineri e zi liberă, am mutat ora de arte mai devreme, să pot să le fac. Modelul pe care îl vedeți mai jos este unul de compromis între două idei pe care le vedeam realizabile. Mi-aș fi dorit să pot face cocarda din trei straturi montate ca cel albastru din imagine, însă timpul de lucru s-a dovedit a fi cam lung pentru o oră de curs și atunci am ales să folosesc altă soluție, pentru că nu aș vrea să prelungesc acest proiect mai mult decât este necesar.

cocarda tricolora

În fișierul pe care toți abonații la newsletter îl vor primi în cursul zilei de luni, veți găsi mai multe pagini, astfel: 1, 2, 3 conțin rozetele în varianta dificilă, 4, 5, 6 – floricelele, în varianta simplă. Ultima pagină sunt siglele de Centenar, care se printează color. Acasă nu am această posibilitate, așa că am colorat manual sigla pentru modelul realizat. Paginile 1-6 se imprimă pe hârtie colorată și vă recomand să nu vă grăbiți și să imprimați pe rând câte aveți nevoie din fiecare model.

Sistemul de prindere este realizat dintr-un cerc de carton prin care am trecut un ac de siguranță, apoi l-am întărit cu un altul lipit pe spate, să nu se miște acul. Pe față, pentru a evita ruperea, am adăugat bandă adezivă transparentă.

Intenționez să îl lucrez la clasă, unde aș vrea să atrag atenția asupra a două variante de decupaj: prima, pentru rozeta albastră, doar dinspre exterior spre interior. Copilul trebuie să anticipeze lungimea tăieturii și să aplice suficientă presiune, atât cât să nu „treacă” de punctul de intersecție. A doua variantă, decupare pe contur, unde foarfeca rămâne aproape în poziție fixă, hârtia fiind cea care „se mișcă”. Nu știu dacă vor reuși și vor renunța la stilul „tuns” (țac-țac cu foarfeca), însă măcar vor vedea și alte maniere de lucru, care eficientizează procesul.

Dacă doriți să o realizați, sper să vă fie de ajutor filmul. Pentru a primi modelul, vă puteți abona la newsletter aici.

 

agamograf marea unire

Activități de Centenar

Săptămâna aceasta a fost plină de surprize… În primul rând, luni-marți eram ușor dezamăgită că organizasem concurs de postere la școală și prezența era slăbuță. Trebuia să aștept ziua de vineri, ca să văd cum întreabă cei de la gimnaziu de „doamna de la a patra” pe la cancelarie. Săptămâna viitoare jurizăm, dăm premii și abia aștept să vă arăt câteva dintre creații, foarte frumoase!

Apoi, miercuri, o colegă vine să mă întrebe, având în mână un agamograf, cum se face, căci a văzut anul trecut la mine. Îi explic, îmi lasă și mie un model și cum chef de felicitări cu brăduț chiar nu am avut azi la arte, le arăt copiilor. Vai, doamna, dar e mult mai ușor decât am făcut noiDe acord cu ei, chiar era doar de colorat și îndoit, așa că trebuia să complic un pic modelul. M-am gândit olecuță… și le-am transformat în bibelouri. Adică spațiul de jos și de sus, care normal se detașa, l-am franjurat și le-am lipit între ele, două câte două, în unghi drept, apoi am adăugat un suport de carton.

A fost WOW când și-au dat seama ce facem… iar cele care au fost gata au început să decoreze dulapul meu din cutii.

agamograf marea unire

Tot săptămâna aceasta, pe unul din grupurile pe care stau de obicei a cerut cineva un contur de hartă a României, cu liniaturi diferite. Mi-a luat puțin să le fac, dar dacă tot le-am făcut, le-am folosit și eu. Am văzut toată săptămâna că ai mei au dezvoltat în pauze o pasiune pentru colorat paternuri pe pătrățele, iar când le-am arătat hărțile, erau în extaz. Am printat fără număr, au tot cerut, nu mai știu cine a cerut mai multe sau cine deloc (există și categoria aceasta). I-am rugat să apară și un „100” în modelul lor… Isteața de mine le-a prins la panou pe cele gata și… a plecat acasă! Așa că am apelat la varianta „sună un prieten”, adică pasionații proiectului. Ce bine că am pus în funcțiune din vacanța de vară comunicarea pe whatsapp (da, nu-mi place, dar era cam singura pe care o știau elevii mei ca să-mi trimită poze cu temele…) și am dat mesaj. Dacă primesc ajutor în seara aceasta, voi adăuga imaginile.

În încheiere, vă invit ca săptămâna ce urmează, când dați „share” proiectelor realizate, să folosiți în descriere și hashtagul #CentenarLaPas . Luna aceasta m-am străduit să îl populez cu ce mi-a ieșit în cale, sigur veți găsi ceva ce nu știați, mai ales pe instagram. L-am folosit și pe facebook.

Atelier la Gaudeamus 2018

Origami – atelier la Gaudeamus

Ziua de joi nu m-a dezamăgit deloc, s-a arătat în toată splendoarea ei așa cum o proiectasem: lungă și obositoare. Am aterizat la Gaudeamus direct de la școală, cu cheful cam pe la jumătate de a umbla prin târg. Mai mult teleghidată, mi-am notat câteva noutăți, am luat câteva cadouri și… cam atât. Așteptam atelierul și aveam emoții, căci toate sms-urile curgeau cu „e trafic”, „sunt în blocaj la…”, „ajungem, dar întârziem puțin”.

Anul acesta spațiul atelierelor a fost un pic altfel, am preferat o altă formulă decât lucrul în grupe de 4. În final am constatat că mi-a fost și mie mai ușor, căci e prima dată când reușesc să stau jos! Am avut emoții cu origami, îmi este foarte greu să ascund atunci când ceva nu-mi place, iar copiii au parcă un senzor special pentru a detecta asta. Însă am reușit să găsesc în aceste proiecte acele „motive” care să mă ajute. Umorul rezolvă de cele mai multe ori problemele dificile… Le-am povestit ce vom face, cum am încurcat proiectele, cum bradul pe care mi-l doream era de fapt cactus… Chiar dacă scrie că e cactus… și eu o să-i spun brad! Oricum ar fi, l-au făcut, l-au împodobit cu fulgi și l-au luat acasă.

Și, chiar dacă elementele se realizau toate la fel, faptul că dimensiunea pătratelor utilizate descreștea până la 3cm a ridicat destule probleme. Cele mai mici cu greu s-au lăsat înduplecate, dar în final, iată ce-a ieșit.

Atelier la Gaudeamus 2018

Atelierul acesta a mai avut ceva special. Pentru prima dată echipa Năzdrăvanilor, cea pe care o proiectam cam acum 9 ani cu Iris și Andrei, a funcționat aproape perfect. Eu în rol de „capul răutăților”, Iris ca spiridușul de servici, ocupându-se direct de cel mai mic participant la atelier (Alex, 6 ani), iar Andrei de partea tehnică, pozele.

Cu această ocazie le mulțumesc celor care au venit să ne cunoaștem sau să ne revedem, ori chiar să ne petrecem timpul altfel decât o facem 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Mulțumiri speciale și Editurii Casa, care ne provoacă de fiecare dată cu noi numere ale colecției Idei Creative, cum a fost și acesta, Lalele și flori origami.