felicitare vasc sârmă plușată

Felicitare de Crăciun cu vâsc, din sârmă plușată

felicitare vasc sârmă plușatăLuna aceasta a trebuit să mă gândesc și la câteva proiecte simple, realizabile la nivel preșcolar. Modelajul, folosind cele mai variate materiale, rămâne una din activitățile de referință. Nu adaug că, manevrând diverse materiale (aici metal), învață în mod natural despre proprietățile acestora.

Pentru felicitarea alăturată am folosit un carton A5, îndoit pe jumătate, pe care am lipit o bucată 10×15 de pânză de sac, la care am scos din margine câte două fire, pentru a avea franjuri. Se adaugă un fir verde de sârmă plușată pufoasă (dacă le căutați în comerț, veți vedea diferența între „deloc pufoase, pufoase și foarte pufoase”), și trei ciucurași roșii (cumpărați de-a gata).

Decorul a fost completat cu trei fulgi de nea, realizați cu perforatorul decorativ.

Pentru a realiza frunzele, trebuie să împărțiți mai întâi sârma în trei părți egale. Firul are 30cm, puteți folosi o riglă, însă un preșcolar nu va ști să măsoare. Cel mai bine, dacă chiar vreți să învețe, îi confecționați dintr-un bețișor o unitate de măsură, și îi cereți să îndoaie de două ori, și va obține trei părți egale. Se răsucesc împreună la jumătate, nu foarte mult, pentru a nu consuma din lungime, doar cât să nu se desfacă. Se împart apoi în jumătate, obținând vârful fiecărei frunze. În funcție de vârstă, vă puteți declara satisfăcut și la acest moment al proiectului, însă dacă deprinderile îi permit, puteți continua îndoirile pentru a obține marginea țepoasă a frunzei de vâsc. 

La final se lipesc cei trei ciucuri în mijloc și se atașază felicitării.

Spor la lucru!

casa din bete late - decoratiune pentru Craciun

Căsuță de lemn din bețe late

Versiunea mea de „casă din vis” e undeva pe o coastă de munte, din bârne de lemn. Nu știu dacă vreodată visul meu va deveni realitate, însă de când am numărat bețele de lemn mi-am propus să construiesc una. Pe net găsești orientativ ceva modele, însă nu le poți pune în aplicare 100%. Contează foarte mult înclinațiile de inginerie și arhitectură, plus imaginație…

Momentul construcției s-a apropiat când am primit cadou un fierăstrău mic, cu tot cu un suport de tăiat, care m-a ajutat să tai și drept, dar și în unghi de 450 (habar n-am ce denumire tehnică o avea, dar știu cum se folosește). A fost momentul în care opțiunile pentru căsuță s-au restrâns considerabil. Am hotărât să lucrez cu „prefabricate”, și să construiesc întâi pereții.

casa din bete late - decoratiune pentru Craciun

Pentru lipit am folosit bandă dublu-adezivă (bda în continuare) pentru construcții (să fiu sigură, nu de alta!). Pentru un perete cu fereastră am folosit 6 bețe întregi și patru tăiate. Le-am măsurat, am împărțit în trei, treimea din mijloc am eliminat-o. Nu aruncați însă nimic, toate se refolosesc! Peretele este dublu, între bețe fiind bda. Pentru că mi s-a părut cam șubred, l-am întărit pe verticală cu alte două bețe, cărora le-am tăiat capetele rotunde, și le-am lipit tot cu bda.

A urmat peretele cu ușa (este decorativă, n-am vrut s-o tai). Partea rotundă de jos a bețelor este intactă, dar nu se vede din cauza bățului orizontal. Am măsurat bețele din margine, unde se „sfârșește” înălțimea peretelui cu fereastră, și de-acolo am tăiat în unghi. De la sfârșitul tăieturii, am marcat bățul 2, iar la bățul 3, am făcut tăieturi simetrice și a rezultat un vârf. Acest perete nu este dublat, mi s-a părut prea complicat, și am folosit bețele transversale ca să-i dau rezistență.

Pereții i-am prins între ei pe verticală cu silipici. Cred că ar fi mers mai bine cu silicon fierbinte, dar nu prea îmi încăpea mâna cu pistolul prin interior… s-a întărit mai încet, dar acum stă bine.

Acoperișul este și el realizat cu un număr dublu de bețe, și bda între ele. La îndoire, sus pe coamă nu se vedea deloc drăguț, mi-ar fi „plouat” înăuntru, așa că am folosit două bețe, lipite mai aproape unul de celălalt, pentru a acoperi gaura. Mi se apleca și streașina, așa că pe interior am pus jumătați să îl țină drept. Coșul este realizat din resturile tăiate de la pereții fără fereastră și alte bucățele rezultate din proces. Ușa este un băț tăiat pe jumătate. Podeaua este realizată la fel ca acoperișul, și nu este fixată, căci încă nu m-am hotărât cum o luminez, și vreau să pot umbla la interior.

casa din bete late - decoratiune pentru Craciun

Intenția inițială a fost și să o pictez… însă am renunțat. Îmi place foarte mult și așa, iar dacă greșesc pictura și o stric, chiar și cu un milimetru, n-aș suporta. Deocamdată pun înăuntru lumânărele electrice, cu leduri colorate, și arată minunat! Iar planul inițial, de a o dona veveriței, a fost abandonat pe la jumătatea proiectului, când am văzut ce iese…

Mi-aș dori ca la un moment dat să pot avea un atelier la care să construiesc o astfel de căsuță. Până atunci însă, pe 10 decembrie construiesc una din spumă. Detalii aici.

casuta felicitare

felicitare iarna brad glitter

Felicitare cu brăduți – peisaj de iarnă

Primii fulgi și-au făcut curaj să apară la mijlocul lui noiembrie. După euforia mesajelor, bucuria copiilor, am înțeles că iarna a aruncat primul buzdugan. Cine n-are ghete, bocanci… apoi a ieșit soarele… și am uitat.

Seturile creative pentru copii, cu elemente pretăiate, eventual și autocolante, au ceva special: tot ceea ce rămâne poate fi folosit, într-un fel sau altul. Am lichidat un astfel de set, și am rămas cu trei brăduți, pe care nu i-am lipit… căci mi se părea cam încărcat proiectul. Am hotărât în schimb să-i folosesc la un model de felicitare.

Contrar modelelor clasice, A5 sau A6, am tăiat din carton A4 un pătrat și l-am îndoit pe jumătate. Apoi, decupaj liber, cu foarfeca, mai multe rânduri de „nămeți”. Întâi am decupat unul complet, l-am așezat în spate, și alți trei, mai mici, și ca lățime, și ca lungime, pe care i-am suprapus.

Am lipit brăduții, apoi am adăugat lipici și am turnat glitter uscat, tot rămas din set. Pentru fulgi am folosit buline incluse, dar am și confecționat mai multe cu un clește de perforare. Puteți folosi pentru buline și un perforator de birou. Ceilalți fulgi au fost realizați cu perforatorul decorativ.

Vâscul din colț are frunze de carton, realizate cu un perforator mic, și trei buline din spumă, confecționate cu cleștele menționat mai sus.

Începe sezonul de sărbători, și vă recomand să vă apucați deja de lucru, dacă doriți să aveți o surpriză pentru toți cei dragi. Bine-nțeles, modelul de brăduți poate fi improvizat cu orice decupaj de această formă, din spumă cu glitter sau simplă, dacă vreți să dați volum proiectului, ori din carton, dacă vă este mai accesibil.

felicitare iarna brad glitter

Spor la lucru!


* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

casuta felicitare

Romania

La mulți ani, România!

De la an la an devine parcă mai greu să găsesc motivele pentru care sunt aici, exceptându-l pe cel de a stinge lumina… și totuși, de 1 Decembrie, mulți dintre noi ne amintim că avem o țară, că suntem mândri de a fi români, chiar dacă cu greu putem explica ce semnifică ziua de 1 Decembrie, sau care ne sunt strămoșii, ori cum am supraviețuit în mioriticul spațiu carpato-danubiano-pontic. 

Astăzi aleg să spun „la mulți ani” tuturor celor care mai sunt aici cu intenția de a schimba ceva!

Romania

Timpul din păcate nu mi-a permis să fiu mai creativă în această zi. La pesimismul care mă îneacă, era și greu. Oana însă m-a salvat. Acum ceva vreme mi-a dat cadou o trăistuță, cu „România”. Sigur găsești tu ceva drăguț de făcut cu ea! Ei bine, am găsit. De la româneasca dulceață de Topoloveni am reciclat un tricolor micuț – n-aș putea să-l arunc!, l-am cusut cu grijă pe margine. Decor – un alt tricolor, căci e păcat să n-ai unul în casă.

Suntem aici de două milenii. Ar fi păcat să nu sărbătorim!

atelier soseta mos nicolae

Șosetă pentru Moș Nicolae

Activitățile de toamnă s-au încheiat înainte de finalul calendaristic, când am preferat să ne „reorientăm” și să ne creștem cota de fapte bune pe răbojul primului sfânt darnic din luna lui decembrie: am confecționat o șosetă pentru cadouri, în cadrul atelierului la care au participat copii de 4-6 ani. 

Activitatea principală în realizarea proiectului a fost cea de șnuruire. Am pregătit pentru copii șosete, confecționate din două părți de fetru – roșu și verde. Suportul a fost perforat înainte de mine, pentru fiecare dintre ei, cu cleștele textil (ocazie cu care mi-am dat seama că la clasă trebuie musai șezătoare cu mămicile înainte de sărbători, pentru pregătirea materialelor, e exclus să fac asta pentru treizeci de copii!) Copiii s-au descurcat bine și foarte bine, bătăi de cap le-a dat urechea acului, care nu ținea singură ața, și trasul aței în totalitate după ac…Știu că aceste activități nu (prea) se fac la grădiniță, și din șnuruire se trecea ușor în punct de feston sau însăilare. Etapa în care au primit ajutor a fost strângerea cusăturii, buclele mari consumând ața, și aici am mai strâns eu sau le-am arătat cum să procedeze. 

Însă pentru deprinderea corectă a acestor cusături e nevoie de lucru intens câteva săptămâni, de preferat cu ac real, nu cu jucăriile de plastic acum pe piață. Deși nu sunt deloc de acord cu ele, nu am găsit ace reale cu urechea atât de mare pentru firul folosit de noi. Acul rămâne ac, e o unealtă care înțeapă, pe care trebuie să o folosești corect, și nu una pe care să o prinzi între degete și să o îndoi, apăsând vârful și urechea…

atelier soseta mos nicolae

A doua etapă a fost folosirea panglicii pentru fundiță. Nu m-am așteptat și nici n-a fost un obiectiv realizarea fundiței, copiii fiind prea mici. Dar i-am provocat să încerce. Au fixat singuri panglica prin cele două orificii, iar pentru cei de 4 ani, și aceasta a fost o provocare, panglica trebuia „micșorată”, degețelele să realizeze o pensă puternică. Și, după cum mă cunoașteți, eu nu lucrez în locul copiilor. Le pot arăta de oricâte ori e nevoie, dar la final scot panglica, și trebuie să se descurce singuri. La asta nu s-au așteptat 2-3 puști care, insistând foarte mult să le „arat” pe modelul lor, când a fost totul gata, inclusiv fundița, aveau un zâmbet larg de satisfacție că „au rezolvat problema”. Și-au revenit repede, căci într-o secundă a dispărut creația mea, și au luat-o de la capăt, iar acasă au plecat cu ceea ce au înnodat ei.

Finalul apoteotic le-a aparținut, adică au avut „liber” la perforatoare, să decoreze cum vor. În orice proiect trebuie să existe și o etapă de libertate totală, în care copilul să decidă. Apăsatul pe perforatoare nu este o misiune foarte ușoară: trebuie să schimbi hârtia, dacă nu ai destulă forță pentru carton. Trebuie să te folosești de ambele mâini dacă nu au pârghie, să-ți utilizezi greutatea corpului propriu pentru a apăsa. Nici să alegi, să combini, nu este simplu, atunci când nu este nimeni să-ți spună pune trei inimi și două flori. Să decizi singur este foarte greu!

Ultima „problemă” este preferata mea: doamna, vă place? Nu trebuie să-mi placă mie!! Finalul este al tău, ție trebuie să-ți placă. Eu pot doar să-ți spun că mai ai de învățat, că sunt erori ce trebuie îndreptate la cusut, că da, e prima dată, dar e un început…

Cam atât despre activitățile de duminică. Încă nu știu exact ce vom face pe 11 decembrie, dar cu siguranță va fi un ornament pentru pomul de iarnă ori o felicitare. Și nu va fi simplu… 🙂 

 

Parteneri:

GOKID.ro


* La cerere, activitățile se pot realiza în particular, cu un grup de maxim 4 copii, în funcție de programări. Detalii la telefon 0722.955.103.

** Următorul atelier: 10 decembrie, ora 12:00

casuta felicitare

felicitare aniversara baloane

Felicitare aniversară cu baloane

felicitare aniversara baloaneM-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?

Cum rămâne cu cadoul?! Păi lasă, că faci felicitare! N-am scăpat. Așadar, trebuia să fac o felicitare, special pentru ea, cu mânuțele mele, și să nu mă eschivez, că ea știe că pot! Am trecut la treabă… și am oscilat mult între tort și baloane, știam că nu vrea roz/roșu, și nu a fost deloc simplu.

Se ia un carton, se îndoaie pe jumătate. Folosiți o riglă la îndoire, și trasați jumătatea cu un ac/pix care nu scrie, ca să aveți o îndoitură estetică. Se ia apoi o hârtie imprimată. Poate fi orice, potrivit ocaziei. Se taie mai îngustă cu cel puțin un centimetru. Apoi am luat un carton mai finuț, am potrivit lățimea, și am tăiat înclinat. Ghilotina mea are și marcaj de unghiuri, am folosit 15 grade. Am perforat muchia cu perforator decorativ, și am lipit sub model o panglică albastră. Cartonul acesta l-am lipit pe felicitare cu bandă dublu-adezivă buretată, ca să stea mai „sus”, și să dea volum.

Funda este realizată din 4 părți, din două mai lungi am făcut buclele, din două scurte – părțile care cad. La îmbinare am lipit o jumătate de perlă (așa se cumpără, nu am tăiat-o eu). 

Baloanele le-am decupat din spumă. Aș fi vrut spumă cu glitter, dar nu mai am, și am folosit spumă normală. Cel galben este lipit direct pe felicitare, cel albastru cu un strat de bandă dublu-adezivă, cel alb – cu două straturi, ca să-l înalț. Am mai adăugat sforicele și felicitarea a fost gata.

Timp de lucru… cam 15 minute. Timp de gândire: cam o lună să mă hotărăsc ce vreau!

Morala: cadourile în care pui suflet sunt neprețuite!

pictura barcuta ipsos

Pictură: peisaj marin, cu bărcuță din ipsos

Uneori mi-aș fi dorit ca pe latura artistică să am ceva mai mult talent. Însă mă mulțumesc cu ce-am primit pe cea tehnică… este suficient, dacă o compensez cu destul de multă voință. Astăzi vă povestesc despre una din creațiile din această toamnă, perioada de început a anului școlar, când încă eram cu gândul la „vacanță”.

Mi-am propus să-i învăț pe copii să realizeze fundalul unei picturi folosind un ghemotoc de bumbac (vată medicinală). I-am observat că atunci când lucrează cu acuarele, se chinuie să picteze cu pensula toată pagina… și cum ne vom mai lovi de teme de acest gen, am zis să rezolv problema de la început. Însă orice lecție trebuie să aibă „ceva” atrăgător, care, de preferință, să le distragă atenția de la lucrul util de învățat, dar care poate fi considerat plictisitor. Una e să le spun „astăzi vom realiza un tablou cu o bărcuță în relief” și alta „azi învățăm să facem fundalul uniform”. Așa că am trecut la lucru…

Regulile au fost următoarele:

  • folosim pentru fiecare culoare alt ghemotoc de bumbac, și întindem culoarea numai de la stânga la dreapta, până în margini (obiectiv realizat greu, dar la un nivel satisfăcător).
  • cerul trebuie să fie mai deschis decât „marea” (aici a ieșit, aproape, căci au ales diluarea culorii)
  • marea nu este în totalitate albastră, are și nuanțe verzui (au fost și idei că e neagră, dar cum aveam bărcuță cu vele, n-am vrut s-o înfuriem prea tare; culorile s-au îmbinat relativ, tot cu bumbac)

Celelalte cerințe au completat cumva sarcina, pentru un rezultat bunicel. Am adăugat insula, palmierul, valuri albe, după ce planșa s-a uscat. Au văzut că, dacă întinzi bine culoarea, nu pui foarte multă apă să înmoi foaia (am pictat totuși pe carton de 160g), se usucă complet, și poți folosi tempera cu succes, nu se amestecă culorile. 

Pentru bărcuță au avut libertate totală. La final le-am dat auriu să marcheze hublourile pe maro, și unii dintre ei au pus pe insulă o plajă de nisip strălucitor. A fost momentul în care eu învăț de la ei. Uneori este suficient să le lași ceva la îndemână, creativitatea lor nu are limite. Proiectul s-a încheiat cu fixarea bărcuței cu aracet și multe, multe zâmbete de satisfacție.

pictura barcuta ipsos

sperieciori bete lemn

Aplicație: sperie-ciori din bețe de lemn

Controversat sau nu, Haloweenul e pe placul copiilor. Și, dacă lor le place, n-o să ne punem de-a curmezișul de dragul unor alte tradiții pe care ei nu le cunosc, și, sincer, nici nu ne dăm de ceasul morții ca să le facem cunoscute. Ne aducem aminte de ele doar când vrem să le combatem pe celelalte, nu înainte, să le promovăm…

Așadar, înaite de Halloween am decis să pictăm cumva altceva, un proiect mai „altfel”. Am povestit deja despre sperie-ciori pe blog, și acum era momentul să văd dacă se pot sau nu realiza cu un grup mai mare de copii. Nu e ușor, însă se poate. Aș fi vrut să pot folosi o prezentare video a realizării proiectului, însă n-am fost gata cu ea, și nici nu aș fi putut în sala de lucru. Așadar, am mers pe explicații…

Contribuția mea la realizarea proiectului a fost tăierea unei bucăți de bandă dublu-adezivă, din aceea lată, de construcții, ca suport pentru lipirea celor cinci bețe de bază ale figurinei. Și, după preferințele lor, am tăiat din șnurul de hârtie șuvițele necesare pentru păr. De acolo s-au descurcat singuri, mai ușor sau mai dificil, cu elementele. Obiectivul acestei activități a fost pictarea uniformă, după marcaj, a bețelor de lemn, și asamblarea acesteia. În rest au decis și realizat ei. 

Rezultatul este în ton cu sărbătoarea. Personaje mai simpatice, zâmbitoare, calme și calde, sau mutre înfricoșătoare sau triste. Sper doar ca părinții să nu capete o figură furioasă când le vor lipi pe vreun perete cu dublu-adeziv, să se ia zugrăveala. Preventiv le-am explicat că musai trebuie să ceară voie… dar… aflu eu data viitoare ce s-a întâmplat cu ele!

sperieciori bete lemn

cos bete late

Coșuleț din bețe late de lemn

cos bete lateModelul prezentat azi este din categoria „donez bețe, primesc imagine cu creația”. Acum vreo săptămână, Mirela a trecut pe la mine. și cum A. se arăta foarte interesat de ultimele mele realizări, cu bețe late din lemn (inclusiv brățările), am înfășcat repede un snop și le-am dat la „pachet”, ca să exerseze acasă.

De multe ori, ca să începi ceva, trebuie să ai cu ce…

Deși mă așteptam să văd mignoni și sperie-ciori din bețe late, nu mică mi-a fost mirarea când am primit coșulețul alăturat, realizat dintr-o cutie reciclată. Mânerul este îmbrăcat în dantelă imprimată.

Bețele ai fost lipite cu bandă dublu-adezivă, și acolo unde a fost cazul, cu silicon fierbinte, pentru a întări așezarea. Iar pentru siguranță, și mai ales estetică, au fost legate pe exterior cu o panglică. Decorațiunea cu fluturaș este la alegerea fiecăruia, depinde ce găsești acasă, în cutia cu de toate.

Pe același principiu mă gândeam să realizez la grădiniță un suport de creioane, fixându-le pe o cutie rotundă de carton, și pictând fiecare bețișor cu o altă culoare, sau mai multe, cu același model. N-am realizat nici eu „prototipul”, este „în lucru”, sper doar ca în curând să pot să vă arăt. Ce pot spune cu siguranță e că am încă suficiente bețe, pentru a mai pune la cale ceva proiecte, cu care sper să reușesc să vă uimesc suficient cât să vă deschid pofta de a lucra cu acest material. Cu grupa de copii le-am încercat prima dată această săptămână, am realizat sperietorile, și s-au distrat copios aflând ce sunt de fapt, și cum le-am deturnat utilizarea în ceva atât de amuzant.

 

Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemn

Mignoni din bețe de lemnÎncă mai am de „studiat” de ce fenomenul mignoni are un impact atât de mare printre copii, poate că ar trebui să (re) văd filmele… Vara aceasta, acolo unde a putut alege ce lucrează, Iris a ales mignoni, aproape din orice. Când am ajuns să lucrăm cu bețe late din lemn, pe lângă proiectele noastre, au intrat încet în calcul și doi mignoni…

Am pictat lemnul cu acrilice, și, dacă n-ar fi atât de scumpe și greu de îndepărtat de pe hăinuțe, aș lucra cu ele și la atelier. Am riscat odată, și feedbackul ulterior nu a fost pozitiv din acest punct de vedere. Ca să evităm murdărirea, a pictat întâi „pantalonii”, și a lăsat bețele să se usuce într-o ceșcuță, puse invers. Apoi a pictat „pielea” galbenă, și le-a mai așteptat o rundă de uscare, până la momentul final când au fost decorate.

O cariocă neagră a rezolvat problema ochelarilor, apoi ochii mobili a fost accesoriul hotărâtor.

Nu știu exact ce vom face cu ei, mă gândesc la ceva în care să-i integrăm, deocamdată îi văd lipiți pe o felicitare… sau poate, dacă facem mai mulți, poate ne mai vin și alte idei.

Bețele late de lemn folosite sunt abeslanguri medicale (cele folosite pentru examinarea gâtului), sau, dacă le căutați la articole de craft, le puteți găsi la Daco. Ochii mobili, la set cu mai multe dimensiuni, i-am cumpărat tot de la ei. Despre proiectele cu bețe și ce se poate face cu ele am mai povestit, le puteți găsi aici.