Să coasem paiete…

Anul acesta mă tot gândeam să fac ceva special de mărțișor, și pentru că am luat de la Daco un set de paiete foarte faine, și mai am și acasă altele, mi-am propus ceva modele desenate, dar cu paiete aplicate. Și nu, nu lipite, le voiam musai cusute. Așadar, preventiv, am zis să fac o activitate de încălzire, să vedem dacă și cum se mișcă copiii cu paietele…

Le-am dus panglici – cam cât să o înfășoare de trei ori pe mânuță și să facă fundă, cu indicația să coasem paietele, cu două „raze”. Am forțat prea tare, trebuia să merg pe varianta cu carton, dar mi-am dorit atât de mult să iasă ceva „util”, căci adoră să plece cu ele… nu sunt pregătiți încă să renunțe la suportul solid, așa că voi mai amâna cu siguranță trecerea la cusăturile pe pânză. Nu pot controla încă materialul simultan cu mișcările acului.

De cusut paiete – au cusut, mai bine, sau mai stângaci, cu ața care se încurca mereu… căci am folosit ață de papiotă, mai subțire decât bumbacul cu care coasem de obicei. E drept că la finalul orei au plecat încântați, cu creațiile prinse pe mână. Au reușit toți să coasă cel puțin 10, așa cum mi-am propus, cei mai mititei chiar până la 16, și am avut și excepția, un model superb, „de clasa I”.

La final am discutat și negociat, vom face fluturi de mărțișor, dar vom pune așa… de decor, vreo 4 paiete, nu exagerăm.

Abilitățile practice și matematica: peisaj de iarnă cu căsuțe

Aparent cele două teme n-au nimic în comun, însă îmi dau seama, pe măsură ce trece timpul, că atâta matematică câtă se face la abilități nu se face nicăieri. Intuiam asta, dar la bani mărunți n-am luat niciodată afirmația… până când a fost nevoie să pregătesc o lecție, pentru grădiniță, la care să folosesc elemente de matematică, explicit. E drept că ceea ce am făcut eu merge de minune cu grupa mea de cinci copii… cu 30 ar fi mai greu de supravegheat etapele. Cum elementele de geometrie se împacă cel mai bine cu lecțiile mele, am ales să fac un peisaj de iarnă. Începem cu finalul, și sunt sigură că mulți vă veți întreba unde e matematica…

Ce a fost în spatele acestui colaj:

Am analizat o căsuță: din ce este formată? Un pătrat – pereții – și un triunghi – acoperișul.
Le-am pregătit copiilor pătrate și triunghiuri din carton (destul de tare, pentru fiecare dintre ei), în trei dimensiuni: mare, mijlociu, mic. Le-am cerut întâi să aleagă un pătrat oarecare. Apoi să caute unul mai mare sau mai mic decât el. L-au găsit. Au căutat apoi încă unul, diferit de cele două. Când au avut trei pătrate diferite, le-au așezat de la cel mai mic la cel mai mare. Au primit hârtie colorată, și au desenat pătratele, așa cum își doreau să apară pereții celor trei căsuțe.
Au lipit nămeții – predecupați de mine, și au adăugat căsuțele, în ordinea stabilită.
Adăugarea căsuțelor – crescător, după mărime.
Au repetat apoi operațiunea precedentă, folosind de data aceasta triunghiuritriunghiuri. Când au avut trei triunghiuri diferite, au realizat corespondența între forme: pătrat mare cu triunghi mare ș.a.m.d.
Corespondența între modele din carton și pătratele deja decupate.
Le-au decupat din hârtie colorată și le-au lipit pe planșă.
Aici se cam încheia prima parte a proiectului. Am continuat cu fulgii: au făcut grupuri de 1, 2, 3, și i-au lipit corespunzător căsuțelor, crescător, începând cu cea mică.
Numai că ne-a rămas timp, și copiii au vrut să completeze… au mai cerut fulgi, și le-am perforat buline, dar le-am cerut să lipească 10, nici mai mulți, nici mai puțini. Apoi au hotărât că „pe case a nins”, și le-am tăiat fâșii lungi de hârtie, pe care ei le-au potrivit pe măsura acoperișului și le-au lipit.
Tot ei au vrut uși și ferestre. Mai avem de lucrat la proporții aici, în așa fel încât ferestrele să fie la nivelul ușii. Și tot ei au cerut perforatorul cu om de zăpadă, ca să înveselească peisajul.

Câtă matematică este aici?

Realizarea de serieri de obiecte după criterii date.
Compararea de obiecte după criteriul formă și mărime.
Folosirea unităților de măsură neconvenționale.
Asocierea numărului la cantitate și a cantității la număr.
Formarea de perechi.
Ordonare crescătoare/descrescătoare.

Ce am mai învățat?

Să nu irosim hârtia, și să decupăm un pătrat potrivind muchiile modelului cu cel puțin una din muchiile hârtiei, chiar colțul dacă este posibil.
Cum să așezăm căsuța în zăpadă, pe deal, și nu în vârful acestuia, tangentă (aici le-am demonstrat cu o cutie rotundă și una pătrată că s-ar legăna casa…). Aproape ne-a ieșit și cu oamenii de zăpadă
Ne-am străduit să facem un exercițiu de imaginație și să punem scăunelul ca să privim pe fereastră din căsuțele realizate… moment în care o scânteiuță a spus că face casa cu etaj.
Am vrut mai mult, și au cerut ajutor să-și pună în practică ideile.

Știu, cazul e ideal, cinci copii și un profesor… dar „încercați acasă” :). E safe.

Om de zăpadă din hârtie mototolită

Vacanța aceasta prelungită este cu două tăișuri… un pic nedreaptă cu copiii care n-au cu cine rămâne acasă. Părinții au, în rare cazuri, trei săptămâni de concediu iarna, bunicii sunt sau nu la îndemână, și astfel programele „de vacanță” ale instituțiilor taie cumva din vacanța lor, meritată cu vârf și îndesat. Știu că nu au de ales, că sunt părinți care chiar nu au alte soluții pentru copil, însă ieri, la opțional, am avut o discuție lungă cu „fetele mele”. Trei mogâldețe de om, de 5 ani, care aveau mai mult chef de vorbă decât de lucru, făceau teoria vacanței, a faptului că n-au dormit de dimineață cât aveau chef, că ele sunt la grădi când alții se joacă… și, mai direct sau nu, mi-au transmis că nu s-ar fi supărat deloc dacă eu îmi luam vacanță și le lăsam în pace! M-am gândit mult ascultându-le la ceea ce gândesc copiii, la cum și-ar dori de fapt ceva, și nu au posibilitatea nici să aleagă, dar nici să-și spună părerea.

Iar eu le pregătisem o activitate monotonă și enervantă… om de zăpadă din hârtie creponată mototolită. Totuși, partea bună a activității a fost aceea că puteau cocoloși bucățelele fără să se uite neapărat la ele, și să continue să argumenteze filozofia vacanței. Și, ca să nu le fac deloc viața ușoară, le-am lăsat să facă totul aproape de la 0. Le-am dus câte trei cercuri decupate din carton, ele le-au așezat – mare, mijlociu, mic, și le-au conturat cu creionul alb. Mi-a plăcut că au remarcat că pot folosi și acea „culoare”, dacă au hârtia potrivită, și chiar ar putea ieși ceva frumos! Le-am tăiat eu hârtia creponată… și de-aici s-au descurcat singure. Au mototolit și lipit, apoi au decorat omul de zăpadă. Ce-mi pare rău e că la modelul Natiei nu se vede nasul așezat pe verticală, ca s-o citez, „3D, ca la filmele cu ochelari!”

Ca să simtă că progresează, puneau cocoloașele direct pe planșă, și, când i se păreau suficiente pentru un bulgăre, întindea aracetul, respectând conturul, și le lipea una câte una. A fost mai simplu așa, avându-le pregătite, decât să pună lipici pe fiecare dintre acestea. Am folosit această tehnică pentru ochi, nasturi și fulgii de zăpadă de pe planșă, unde nu era „rentabil” să întindem aracetul.

N-am cum să le explic că exercițiul acesta de mototolire și răsucire cu degețelele, cu cât îl faci mai repede și mai bine, te ajută mai târziu, când vei începe să scrii. Este un efect prea îndepărtat. Dar au fost răbdătoare… Ce am încercat să exersăm azi: cum să folosim cantitatea potrivită de lipici, când acoperim o suprafață sau decorăm un element, să lucrăm ordonat, să nu întindem lipici pe masă, să evităm murdărirea, să nu irosim materialele – la ultima dintre ele am contribuit și eu, nu tăiam hârtie decât atât cât aveam nevoie. Nu vă închipuiți că nu s-a întâmplat, însă, de la activitate la activitate, devin din ce în ce mai grijulii și atente la detaliile ce nu țin neapărat de obiectul realizat, ci de acea igienă a muncii care ne face ordonați și cumpătați.

Și… creațiile:

Brad de Crăciun din catifea

Azi am încercat o altfel de activitate la grădiniță. Acum ceva vreme am mai realizat un brăduț, cu ramurile franjurate, pe același suport. Îmi era ușor să repet activitatea, însă… nu-mi place. Așadar, am pornit, din nou, de la coiful de carton de la petreceri, care așteaptă să fie reciclat. L-am desfăcut, și l-am întins pe catifea. Am lipit catifeaua și am decupat pe contur, apoi am „refăcut” coiful, de data aceasta din catifea. Nu stă prins cu clama lui din fabrică, așa că e nevoie de un capsator care să fixeze lucrurile cum trebuie.

Am decupat apoi din cutia de ambalaj de la tort (ador cofetăriile cu ambalaje aurii și argintii, sunt perfecte!) o steluță, care avea și „mâner”; pe acesta l-am înfipt în brad și am capsat. Această ultimă etapă am făcut-o eu. Catifeaua au lipit-o singuri, și s-au descurcat și cu decupajul. De aici însă creația le-a aparținut în totalitate. Le-am dat panglicile – alb și roșu, organza – și le-au lipit ca beteală, apoi au folosit confetti și decorațiuni din spumă eva, predecupate, ca globulețe și steluțe, unele chiar autoadezive.

Distracția lor a fost maximă. A mers un pic mai greu cu silipiciul, că se tot „întindea”, dar s-au convins că nu merg lipite pe textil cu altceva, mai ales bulinele de confetti. Am analizat, din nou, diversele tipuri de lipici, cu ce materiale se potrivesc, care e pentru hârtie, care pentru textil… am încercată să nu ne lăsăm stăpâniți de „sclipici”, dacă ați lucrat vreodată cu glitter știți ce înseamnă 🙂 .

Brăduții sunt fotografiați față și spate.

Copiii au 5 și 7 ani, și s-au distrat de minune. Este o satisfacție enormă să auzi „chiar mi-a plăcut azi”, „activitatea aceasta e minunată”. Știu că nu se poate întâmpla mereu (ca de exemplu la țesut cu fâșii de hârtie, e un coșmar pentru ei), dar sper să am cât mai mult feedback de acest gen. Vă recomand să încercați brăduțul, cu orice materiale, dacă aveți la îndemână un coif de petrecere.

Spor la lucru!

Fulgi de nea pe fereastră – filigran

A trecut ceva vreme de când n-am mai povestit ce fac la opțional cu copiii. Și acum, când s-au strâns deja multe despre care nu am scris nimic, am ales-o pe cea mai dragă. După atelierul de filigran de la târgul de carte, unde am văzut cât de bine se descurcă copiii cu uneltele – nu perfect, să fie clar, dar oricum, cu mult peste așteptări, am decis să le dau șansa și copiilor de la opțional. Am de la 5 la 7 ani, copii cu mai multă sau mai puțină îndemânare. Însă s-au descurcat. Activitatea a fost foarte amuzantă încă de la început. Cum au văzut instrumentele, au stabilit că „taie”, și singuri își spuneau să fie atenți. Le-am explicat, și… surpriză! Mi-au spus că e mai ușor cu cutterul decât cu foarfeca.

Nu m-am așteptat niciun moment să reușească toți. Pe cei mici îi știam, de la activitățile cu creioane colorate, că nu este punctul lor forte. Dar i-am admirat pentru că au încercat, au insistat, și, așa cum au putut, au finalizat proiectul.

Am ales modelul din ultimul număr apărut al colecției Idei creative – Decupaje de iarnă pentru fereste. Am simplificat însă modelul. În teorie, se decupa integral, iar părțile colorate erau acoperite cu hârtie colorată. Era imposibil să reușesc asta cu copiii, să decupeze și bucățile colorate fix pe model, așa că am ales să colorăm ceea ce trebuia înlocuit, și să decorăm steluțele cu fulgișori realizați cu perforatorul. Pe spate apoi am lipit o foaie de calc, pentru efectul de transparență. Am avut chiar propuneri să le lipim integral, să nu se mai vadă acolo unde au decupat greu și s-a rupt hârtia 🙂 .

Concluzia este că copiii pot mai mult decât îi credem noi în stare, și, dându-le responsabilitate, vom avea surpriza să-i vedem cum se descurcă. Sunt din ce în ce mai convinsă că problema este la părinți și că, lucrând cu grupuri mici, putem atinge limite pe care nici nu le visăm.

Cartea este disponibilă în librăria online a editurii Casa, ori în librariile online: elefant.ro, eMag, Librarie.net,Libris (transport gratuit la orice comandă), BestKids.

Cizmulița lui Moș Nicolae – țesere cu fâșii de hârtie

Pentru că tot se apropie sezonul, am pregătit pentru copii un proiect dedicat, cu cizmulița lui Moș Nicolae, m-am gândit că poate sunt și alții care doresc să încerce. Tehnica folosită este cea a țesăturilor cu fâșii de hârtie. Eu am exersat azi la grădiniță cu doi pitici, pe planșe mai mici, și modelul nu li s-a părut foarte dificil. Planșele au fost pregătite după modelul din acest articol, iar „fâșiile” au avut lățimea de 5mm. Covorașele rezultate la final au și utilizare practică, unul va ajunge în căsuța păpușilor, iar cel de-al doilea își va căuta destinul în garajul mașinuțelor.

Pentru a țese mai ușor, am folosit un bețișor de lemn pe post de spată.

Cizmulița pregătită în acest fișier se printează pe hârtie A4, de preferat colorată. Liniile se taie cu ajutorul unui cutter. Se pregătesc apoi fâșii de 1cm lățime, după dorință. Este de preferat ca cizmulița să fie mai închisă la culoare, astfel încât, pentru partea de sus, să se poată folosi fâșii albe. Modelul de țesere este la latitudinea fiecăruia, poate fi model „șah” sau orice combinație. Cea din imagine este realizată de Andrei, și, în ciuda faptului că a vrut să urmeze modelul dat de mine, nu a reușit. A început corect de sus, dar jos a deviat. Fâșiile au fost lipite pe spate pe măsură ce au fost țesute, iar ghetuța a fost decupată la final. Talpa a fost colorată cu marker.

Știu că „ghetuța lui Moș Nicolae”, în forma ei de cizmuliță 🙂 , este un proiect îndrăgit ca activitate de început de decembrie. Putem însă ca, acolo unde vârsta permite, să trecem totuși de la pictură ori clasicul colaj cu cizma decupată și bumbac în partea de sus la o altă activitate. Însă acest lucru nu se poate realiza la clasă fără ajutorul părinților, căci este o muncă titanică să fabrici 30 de cizmulițe tăiate cu cutterul.

Acest articol are două modalități de aplicare practică: ori va fi citit de părinți, care, (mizez pe voluntariat și dorința de implicare), se vor strânge 5-6 și vor tăia câte cinci fiecare; ori va fi citit de cadre didactice care vor da ca „temă” copiilor să vină fiecare cu ea tăiată de-acasă de unul din părinți. Este însă păcat să eliminăm de pe lista activităților astfel de proiecte, doar pentru că nu are cine să realizeze materialele necesare.

Succes tuturor celor care vor încerca! Eu mi-am propus ca sarcină minimă realizarea „blăniței” albe, după unul din modele. Mai mult este alegerea copiilor, dacă pot, și mai ales dacă timpul și îndemânarea le sunt favorabile.

Edit:

Ca feedback, țeserea în sine, pe modelul simplu, „tablă de șah”, nu ridică deloc probleme copiilor, cu un minim de explicații. Însă modelul propus de mine presupune o prelucrare vizuală mult prea avansată pentru vârstele mici. Copiii pentru care științele, și în mod special matematica, nu ridică probleme, fac față cerințelor. Identificarea „mijlocului”, a logicii modelului, este relativ rapidă și se pot încadra în timp. Altfel modelul este recomandat la vârste mai mari.

Am încercat să-i ajut cu un suport vizual, cum, mai exact, trebuie realizată ghetuța cu modelul propus. Sper să vă fie de ajutor!

Zmeie din hârtie – decorațiuni în miniatură

Toamna aceasta le-am dat ca temă copiilor care participă la programul de aici de pe site să confecționeze un zmeu, în miniatură, pentru a decora ghivecele cu flori din c(l)asă. Tema le-a fost pe plac și, chiar dacă eu m-am gândit la zmeul clasic, ei s-au dus cu gândul mai departe. Ce au creat ei puteți vedea aici.

Am fost destul de necăjită că nu am reușit să fac și eu tot atunci proiectul, Iris a ratat tema, așa că acum, când ne-am mai eliberat olecuță, am zis să trecem la treabă. Numai că ideea mă rodea atât de tare, încât am hotărât să o realizez și la grădiniță, cu copiii.

Aveam de ales între două variante: aceea de a le da elementele gata tipărite, și aceea de a le confecționa singuri. Pentru prima variantă se printează acest document astfel:

pagina 1 – pe hârtie albă, normală, câte un element pentru fiecare copil.
pagina 2 și 3 – pe hârtie colorată, fiecare copil primind câte două elemente din fiecare tip (calculele privind necesarul le face fiecare în parte, în funcție de numărul de copii).
Pentru cei care doresc să confecționeze un singur zmeu, vă recomand să printați prima pagină, iar unul dintre romburi să-l tăiați în patru, și să folosiți părțile obținute ca șabloane pentru a trasa triunghiuri pe hârtii colorate. Sau desenați un romb, cu diagonala mare de 13cm și diagonala mică de 9, care se intersectează la 4,5 cm de vârf. Dacă nu știți să desenați un romb, revin cu un filmuleț.

Etape de lucru:

se decupează rombul alb, care va reprezenta suportul zmeului. Se taie pătratele și dreptunghiurile pe diagonala desenată, și se combină culorile pentru o față. Ideal este ca cele două pătrate/dreptunghiuri pe care le primește fiecare copil să fie de culori diferite.
Se lipesc triunghiurile obținute pe fiecare dintre cele patru părți ale rombului, alegând prin suprapunere elementul corect, în așa fel încât să nu se vadă suportul alb.
Se întoarce modelul, și se ia un băț lung de frigăruie care se lipește cu o bucată de hârtie, în poziția în care va sta zmeul. Se confecționează din fâșii subțiri de hârtie (resturi rămase de la decupaj) trei ciucurași pentru colțurile laterale și „vârful” zmeului, și se lipesc.
Se taie o bucată de sfoară – coada zmeului, se lipește la colțul opus vârfului, de o formă mai alungită.
Se lipesc peste aceste elemente ultimele patru triunghiuri decupate inițial.
Se decupează din hârtie fundițe colorată pentru coadă, care se leagă cu nod pe sfoara deja prinsă sau se lipesc folosind o altă bucățică de hârtie, sfoara fiind prinsă între cele două.

A doua variantă este un pic mai complicată, pentru că copiii nu primesc pătratele și dreptunghiurile, ci își desenează singuri triunghiuri, având la dispoziție unele identice confecționate separat din acetofan. Eu am reciclat un ecuson plastifiat. Am decupat forma rombului de pe prima pagină, am tăiat-o apoi în 4. Fiecare copil a desenat pe hârtie colorată triunghiul și l-a decupat. Am urmărit aici odată economia de material, prin reciclarea cartoanelor rămase de la alte proiecte, dar și economia în pagină. Bănuiesc că ați văzut că, dacă are la dispoziție o pagină A4 și are nevoie de un cerc, îl decupează din mijloc. Îmi doresc foarte mult să-i obișnuiesc să consume materialul organizat, începând din margine, cu cât mai puține pierderi. Este, de fapt, un alt mod de a gândi, de a evita risipa de orice fel, mod care în zilele noastre lipsește cu desăvârșire (a se vedea reciclarea, banii bugetari cheltuiți aiurea, mâncarea aruncată etc.)

Proiectul poate fi adaptat pentru orice vârstă, pentru cei mici, care nu pot decupa, le pregătiți elementele doar pentru asamblare, fiind decupate de adulți, poate chiar din hârtie glasată autocolantă, pentru a simplifica etapele. Nouă ne-a luat cca 40 minute, în a doua variantă, cu elementele desenate.

Țeserea cu fâșii de hârtie

Țeserea cu fâșii de hârtie nu este o activitate ușoară, cum pare la prima vedere. Dificultățile încep de la prima idee de pus în practică, odată cu pregătirea materialului, pentru că nu există în momentul de față să cumperi de-a gata foile tăiate cu „ițe”, deși posibilitățile creative sunt aproape nelimitate. Așa că am pregătit eu, tăind cu cutterul, și m-am bucurat că pregătesc materiale pentru un grup mic de copii, și nu trebuie să pregătesc pentru o clasă de vreo 30. Sunt curioasă – și aceasta este o întrebare pentru toți părinții care vor citi aici – , ați fi dispuși ca pentru ora de abilități să tăiați cu cutterul o pagină A5, fâșii la distanță de 5mm? Voi afla răspunsul pe pielea mea, când le voi da copiilor acasă coala printată cu liniile, și să le cer să le aducă tăiate… dar poate mă ajutați să am o idee despre ce mă așteaptă.

Pentru că grupulețul meu este mic, ca medie de vârstă, nu am pregătit nici coală A5, nici A6. Am tăiat un fel de semn de carte, 30x7cm, iar fâșiile le-am făcut la 7mm distanță, aceeași lățime și pentru cele de țesut. Inițial proiectul le-a surâs, mai ales când au văzut modelul făcut de mine, în mai multe variante, nu doar tabla de șah. Însă când au început să lucreze efectiv, să coordoneze mișcările, să țină cont de model, de „inversul” acestuia, alternanța una sus, una jos, a început coșmarul… Prima plângere înregistrată a fost este plictisitor, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că trebuia să am fâșii de mai multe culori, să le dau de lucru cu îmbinarea lor. A doua, că nu ascultă modelul, în traducere, că hârtiuțele nu se așază singure la locul lor, eventual cu comandă vocală, căci la simplu „touch screen” nu funcționau. Au fost de ajuns pentru a da startul unui cor de văicăreli (le e foame, le e sete, le e somn, au nevoie la pipi…), poate-poate mă impresionează și schimb. Așa că o imagine prea bună a creațiilor, în aceste condiții, nu există…

Ce mi-a dat însă o speranță la final a fost cererea unei fetițe de a-și lua acasă „rezerve”, ca să termine proiectul. Un plus al activității, lucru la care nu m-am gândit înainte, a fost faptul că au învățat să rupă corect, drept, fâșia pe dimensiunea potrivită. Poate vi se pare simplu, însă nu e, și, deși nu-mi propusesem și activități de rupere și mototolire, cred că le voi include în curând.

Pe viitor mă gândesc să le pregătesc totuși pentru țesut un model mai atractiv, așa cum sunt cele din numărul cu același nume, Țeserea cu fâșii de hârtie, apărut în colecția Idei creative de la editura Casa.

Un pic de quilling la 5 anișori

Ieri mi-am făcut curaj, și am proiectat pentru grădiniță o activitate de quilling. N-am făcut planuri mărețe, cu cine știe ce realizări fantastice la nivel artistic, obiectivele erau simple: să folosească corect acul de quilling, adică să răsucească bețișorul, nu hârtia în jurul lui, și dacă reușim o floricică cu frunze cu tot, sunt de-a dreptul încântată.

Așteptările au fost și calde, și reci. Al doilea obiectiv a fost realizat de toți copiii, chiar peste ceea ce mi-am propus, după cum se vede în „grădinile cu flori”. În schimb, utilizarea acului de quilling a dat bătăi de cap. În primul rând, mișcarea de rotire a bețișorului este mai complicată decât aceea de a roti hârtia în jurul bețișorului. Și, oricât mă dedublez eu și încerc să corectez fiecare mișcare greșită, pentru S. acest obiectiv nu a fost realizat. Protesta nemulțumită, argumentând că „rezultatul” era corect – rezulta o bulină răsucită. Da, dar pe mine nu mă interesa rezultatul, ci procesul de lucru… E. în schimb și-a însușit imediat mișcarea corect, așa cum se vede și din imaginile de mai jos.

Suportul a fost realizat din folie magnetică, pe care am lipit spumă eva. Îmi plac magneții, cel puțin așa știu că creațiile copiilor sfârșesc acasă pe frigider, și nu aruncate pe te-miri-unde. Pentru un aspect pozitiv al lucrării, am folosit buline și frunze, tot din spumă eva, exersând, din nou, șirurile logice. Regula a fost alternanța celor două elemente, și menținerea frunzelor în aceeași poziție față de ultima bulină adăugată în șir.

Destul de dificilă a fost și menținerea unor intervale aproximativ egale între elemente, pentru a nu le înghesui. La acest capitol mai avem de lucru, însă detaliile contează pentru impresia de ansamblu. Nu au reușit singurei, aici i-am ajutat pentru a le plasa corect.

Timp de lucru: 50′.

Figurine din cerculețe de hârtie. O nouă rundă

Unul din numerele mele favorite din colecția Idei creative de la editura Casa este, și va fi poate pentru multă vreme, Figurine din cerculețe de hârtie. Cartea este dezmembrată total, nici nu m-am mai chinuit să o prind la loc în agrafe, căci copiii o răsfoiesc și împart după bunul plac, fiecare alegându-și „ceva” de făcut.

Am luat-o cu mine săptămâna trecută, când am făcut ciupercuța. Au zărit celelalte modele, și au vrut s-o aduc iar. Dacă le-aș face pe plac, aș avea-o și data viitoare! Numai toamnă n-a fost azi la noi… Acasă mi-am dat seama că n-am fotorgafiat decât două creații, însă sunt modelele pe care le-am lucrat.

De obicei iau la mine șablonul cu cercuri, multe coli colorate, și, în funcție de preferințe și vârstă, trasăm repede cercurile necesare. Fetele voiau prințesa, au pus-o pe listă de data trecută, nici n-au vrut să audă de altceva. Castelul a venit mai târziu, când le-am spus că ar fi drăguț ca prințesa să aibă unde locui. F. a ales mașina. Un bărbat adevărat, la orice vârstă, nici n-ar putea altceva… chiar dacă are doar 4 ani!

Planșa cu castelul a fost lucrată de A. în aproximativ 80 minute. Până la sfârșitul orei terminase prințesa și de decupat jumătate din castel. M-a rugat să mai rămână un pic cu mine, mai ales că mai aveam o oră, și să termine ce a început. A lucrat castelul complet singură, eu începusem ora de cusături, despre care am povestit deja, iar ea, cu ajutorul cărții, a terminat castelul.

Planșa cu mașina are povestea ei. Habitaclul, decupat primul, este realizat foarte bine. F. era odihnit, avea răbdare. Roțile au fost ultimele, și se vede. Și-a mai revenit un pic când a desenat. Animalul este un cățel, despre care știe că are urechi, ochi și gură, coadă și patru picioare. Mai avem probabil până va ști că are și mustăți, și nu va fi atât de „umanizat”. Pe mine m-au amuzat însă gropile din șosea… cât de multe… S-a plâns și că nu știe să deseneze copaci. Ceea ce-a încercat el singurel aduce cu vegetalele, dar mă voi gândi și la un mod de a-i învăța și astfel de lucruri simple.

Cartea poate fi folosită cu uşurinţă de copiii preşcolari şi şcolari mici, dacă le puneți la îndemână un șablon cu cercuri. Sau, dacă vă este mai ușor, decupați cercuri din acetofan, cu diametre de la 1 la 10 cm, și ei le conturează pe hârtia colorată.

O puteţi achiziţiona direct din librăria editurii Casa sau din librăriile online elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids, AdevarulShop.

Talente de Năzdrăvani

Category Archives: La grădiniță