cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Cârtița grădinar – exercițiu de decupaj

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa
Azi fiind prima zi de după lunga vacanță de Paște, le-am pregătit copiilor ceva mai ușor: un tablou realizat cu ajutorul decupajului. Pentru acest exercițiu modelele mele preferate de ceva ani sunt cele incluse în volumul Figurine din hârtie, modele de primăvară și de Paști, de la Editura Casa. Am realizat o parte în trecut, dar mi-au rămas destul de multe pe listă. Copiilor le plac, colorează, decupează, lipesc, și, în ciuda ochiului critic și pretențiilor mele de „perfecțiune”, ei sunt foarte mulțumiți de rezultat.

Pentru a pregăti un astfel de model pentru un grup de copii am nevoie să separ întâi toate piesele în calculator. Apoi le așez în pagină, și decid pe care le pot imprima direct pe carton colorat și pe care le voi lăsa să fie colorate de copii. La modelul de azi am avut două nuanțe de verde, și am imprimat tufele. Corpul, care trebuia realizat în „culoarea pielii”, l-au colorat copii. Am decis ca salopeta și pălăria să le coloreze tot ei, în funcție de preferințe – și, după cum se poate vedea, nu prea există două la fel. Să le realizăm identic nu ar fi avut farmec. Ca idee, am avut nevoie de două ore pentru a pregăti acest material de la zero, până la așezarea în plicuri pentru fiecare dintre copii.

Una din nemulțumirile mele a fost legată de colorat. Consider că, la vârsta lor, este o deprindere ce ar fi trebuit deja formată, și cum nu face parte din lista mea de obiective, trebuie să mă mulțumesc cu ce se poate… La decupaj am stat ceva mai bine. Nu se mai grăbesc, am la mine mereu foarfece de diferite dimensiuni, și le schimbă după cum au nevoie: dacă spațiul este îngust, sau cu detalii, iau o foarfecă mai mică și mai ascuțită.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Față de exercițiile trecute, azi am încercat altă modalitate de a-i orienta în spațiu. Am colorat eu planșa-model, cea scanată din carte. Astfel puteau vedea și liniile punctate care delimitau piesele lor, și, în funcție de culoare, să-și dea seama care vine deasupra, care dedesubt. Au înțeles repede ce au de făcut, și la montaj nu am intervenit decât la fixarea uneltelor în buzunar… acolo unde au lipit buzunarul de tot.

cartita decupaj Figurine din hartie, modele de primavara si de Pasti, Editura Casa

Am continuat și acasă, cu Iris. Ar fi venit cu mine la oră – îi place să joace rolul de „asistent”, și să-i ajute pe cei mici, dar cu ploaia de azi nu s-a putut. Așa că acasă am montat și noi versiunea noastră de cârtiță.

Volumul îl puteți achiziționa din Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant(Este posibil da tirajul să fie epuizat.)

Modelul este disponibil aici.

oua suport origami

Ouă pe suport origami

Miercuri m-am gândit să le dau copiilor o temă mult mai simplă decât de obicei. Încă nu am uitat cum au reacționat vacanța trecută, când alți copii stăteau acasă, dar ei, pentru că părinții lucrau, veneau la grădiniță, și, culmea!, mai aveau și activități… Așa că, preventiv, am ales ceva ce știam că le va face plăcere: joaca cu perforatoarele decorative.

Pentru că trebuia totuși să ne încadrăm și la „teme pascale”, un ou pe suport origami, simplu, mi s-a părut mai mult decât suficient. Suportul se realizează foarte ușor, însă pentru mai multă siguranță am preferat să-l pregătesc imprimat. Aveți AICI modelul. Se decupează întâi pătratul mare, ca orice pătrat origami. La această fază a demonstrației, Edi mi-a luat-o înainte: „e un pătrat de origami!” Se îndoaie pătratul pe diagonală (liniuțele punctate), apoi se decupează pe linia continuă pătratul mic. Mai urmează două îndoituri, pe liniile punctate, în sens invers primeia, și suportul este gata.

Se poate lipi pe el orice, putând fi chiar ramă foto, ori începutul unui peisaj. Pliat, intră în plic, și poate fi folosit ca felicitare. Cum nu sunt foarte mulțumită de modul în care s-au descurcat, voi mai repeta, doar să mai treacă puțin timp. Au decupat apoi ouă (le aveți pe pagina a doua a modelului printabil). Eu am preferat să le duc spumă eva pentru ouă, să facem ceva „deosebit” cu proiectul. Din acest punct, am preferat să las lucrurile să decurgă liber, fără să mai dau indicații. Cum în jocul lor liber nu e bine să te bagi să faci reguli, am stat pe margine, cu indicații stresante din categoria „atenție la lipici”.

oua suport origami

Era simplu să duc un model gata decorat. Rezultatele ar fi fost „perfecte”, însă nu asta îmi doresc. De fiecare dată când sunt tentată să o fac, mă gândesc la compunerile identice, pentru că toți încearcă să facă după model. Așadar, acolo unde se poate, îi las pe ei să aleagă. Și dacă lor le place, de ce nu? E foarte greu să-i dezvăț de raportarea la părerea mea, dar sunt pe drumul cel bun.

festonare

Festonare pe textil și cusătură în urma acului

Săptămâna trecută am exersat festonarea, pe polistiren, pentru că fetele aveau mare nevoie de un antrenament înaintea lucrului pe textil. Și încă le-am ușurat foarte mult sarcina, căci le-am dus pluș care nu se deșiră, deci festonau „la sigur”. Am fost extrem de mulțumită de ce-a ieșit azi, tehnica era, cel puțin teoretic, înțeleasă, și am mers pe consolidare.

Trec peste extazul lor general că acum „cos de-adevăratelea” (le-am explicat că abia când bagă în ac din prima putem vorbi de vreun nivel), și ajung la faptul că erorile au fost puține, că au știut să și le corecteze din mers, și au avut foarte puțin nevoie de mine. Pentru că încerc să strecor mereu ceva nou, azi le-am explicat cusătura în urma acului, pe care sper s-o pot consolida cum trebuie data viitoare, când facem în sfârșit pernuța de ace. Au fost și aici probleme, și m-am bucurat că le-au observat singure. A lucra „din ochi” este nu greu, ci foarte greu. Să poți face pași uniformi, să nu încrețești materialul, sunt „detalii care contează”.

Au cusut destul de repede câte o literă. Eu aș fi vrut inițiala lor, însă ele au preferat numele păpușilor care își vor decora camerele cu noile carpete… festonare

Dar partea cea mai frumoasă a orei de azi a fost alta… am început să le povestesc despre șezători, cum se întâlneau fetele și lucrau, ce e aceea zestre și de ce era așa importantă de-și petreceau iarna cosând… Cel mai mult le-a plăcut însă partea cu spusul poveștilor. Așa că au început să povestească… apoi m-au pus pe mine… am scotocit repede după câteva snoave scurte, am schimbat de la cele chinezești la Aventurile lui Păcală, și le-a plăcut. Apoi le-am povestit „Mica vrăjitoare”, că tot era proaspăt citită, însă mi-e destul de clar că pentru data viitoare nu se poate să pregătesc doar materiale, ci trebuie, neapărat, să am în tolbă și niscai povestioare pe gustul lor. Partea aceasta de literatură pentru copii n-o prevăzusem deloc în plan :), dar ne adaptăm.

Tablou de primăvară – șnuruire și îndoire

De câteva cursuri îmi dau silința cu grupa mare de la opțional să ne însușim corect deprinderea de a șnurui. Ei bine, nici în a treia activitate, aproape consecutivă, nu pot spune „toți copiii au realizat obiectivul”. În proporție de 80% este realizat, 60% chiar impecabil, fără niciun fel de problemă… însă nu e 100%. Fiind mici, nu pot da nici sarcină separată, de recuperare, pentru cei care mai au de lucru… pentru că nu acceptă ei ideea să facă „altceva”. Așa că sarcina e dificilă.

Știam că cei mai mulți dintre ei nu vor avea probleme și vor termina foarte, foarte repede, așa că tabloul a avut sarcină dublă: cei care mai aveau de învățat urmau să rămână la prima etapă, cei care terminau în 10 minute, urmau să încerce altceva… Așadar, pentru activitatea de șnuruit, au avut marginea simplă a tabloului, urmând ca pe ultima latură să lege direct firele, pentru a realiza agățătoarea. Firul cu care am lucrat este un fel de șiret subțire, cu nylon pe interior. Pentru a nu se deșira, îi topesc capetele înainte de oră, când pregătesc materialele.

Foarfeca franjurat hartiePentru iarbă am folosit foarfeca de franjurat și a fost pregătită înainte. Copiii adoră unealta, însă am una singură, ei sunt mulți… așa că nu am de ales. Florile le-am realizat cu perforatorul decorativ și le-au lipit aproape instant. Au avut „cel mult șapte“, ca să facem și puțină matematică. Am observat că încă nu stăpânesc cum trebuie noțiunea, căci m-au întrebat cât înseamnă exact, așa că am deviat un pic și le-am explicat.

Pentru fluturi am folosit hârtie origami 10x10cm, pe care am printat modelul de AICI. Mi l-am pregătit singură, fix 10x10cm, și am pus hârtia origami în imprimantă. La setări am ales „dimensiunea reală/actual size“, nu „încadrează/fit to page“ și am modificat și dimensiunea colii din proprietăți, la 10x10cm (deși imprimanta nu a acceptat decât 10×12.7cm, dar nu a fost problemă). Rămâne o margine de 3mm unde nu se imprimă, dar nu e tragic, se intuiește modelul. Se decupează pe contur, apoi se îndoaie pe liniile deja trasate, în formă de evantai. Pentru a ușura munca, se pot trasa înainte liniile cu un pix și o riglă, pentru a se îndoi mai ușor. Se leagă la mijloc cu sârmă și se desfac aripile. Fluturașii pot fi folosiți pentru aproape orice decorațiune, ghirlande etc.

Mai jos aveți creațiile. În funcție de numărul de fluturi vă puteți da seama și care era nivelul de îndemânare. Am o singură fetiță cu care e nevoie de lucru suplimentar, însă e ambițioasă și își dorește să reușească. Șnuruirea a terminat-o greu, dar fără ajutorul meu. A înțeles tehnica, însă are nevoie de mai mult exercițiu. A încercat să realizeze fluturele evantai, dar dezvoltarea mânuței este insuficientă și nu a reușit. Cum însă voia neapărat fluturi, i-am desenat un model și am improvizat, neapărat cu antene. Ultimul este realizat acasă, de Iris, din materialele rămase.

snuruire flori și fluturi evantai

feston polistiren

Festonarea – activitate cu ac și ață

Festonarea ar trebui învățată la grădiniță. Unii copii au noroc dacă au făcut măcar șnuruirea, nici nu-mi amintesc când am văzut ultima oară ceva de genul acesta. Apoi, la școală, timid, la semne de carte, se încearcă. Tot mai rar, și sunt puțini cei pe care îi știu că ajungă la cusături și „finețuri” de genul acesta. Și nu-i condamn deloc! Să lucrezi așa cu 30 de copii, sau chiar mai mulți, e… no comment.

Chiar mă gândeam cât îmi e mie de greu, cu grupuri de 8-10 copii. Ce-o să fac la clasă? Cred că voi avea un grupuleț de „experți”, pe care îi antrenez în timpul meu liber, și care la activități devin ajutoarele mele. Altfel nu cred că voi răzbi cu toți. Toți 25, așa cum spune legea. Ca să revin, azi mi-am propus să le învăț pe fete să festoneze. Și cum a încerca direct pe material ar fi fost prea mult, am ales tot bolurile de polistiren…

Un rând drept l-am cusut eu, și prima sarcină a fost să facă „nodurile”. Nodul  e jos, două bucle strânse, de fapt nodul de încheiere a cusăturii. Apoi ne-am apucat să festonăm marginea de sus. Nodul a mers binișor. L-am exersat de două luni aproape, și aproape toate fetele au înțeles. Și la festonare a mers binișor, mișcarea era de fapt aceeași, doar că poziția obiectului era diferită. Dar a fost greu. Greu și pentru mine, căci toată ora m-am învârtit în jurul lor cu diverse probleme… Generația este „grăbită”, nu are răbdare, nu este atentă la detalii, în schimb vor performanță rapid și cu orice preț!

Planul era să facem pe muchie festonarea de două ori, cu două culori. Nu ne-a ieșit, în schimb am fost foarte fericită că toți au terminat modelul așa cum apare în imagine. Partea negativă este că încă sunt probleme cu tehnica, și ar trebui s-o mai exersăm… cu acul, pe material.

feston polistiren

Fusta pentru păpuși din material

Fustițe pentru păpuși – cusături

Îmi place foarte mult grupa de cusături de vinerea, pentru că fetele vor, se străduiesc, și reușesc. De aceea cu ele am accelerat un pic ritmul normal de lucru, și am trecut la proiecte mai dificile. Dacă aveți 30+, veți spune că glumesc, și că o fustă creață pentru păpuși nu este încadrată la categoria „dificil”, însă vă provoc să încercați.

Fetițele de azi sunt categoria Barbie-hăinuțe-incluse, nu au confecționat singure articolele necesare jocului cu păpușile. A fost o premieră să confecționeze o fustiță, și mai ales să o decoreze. Anticipând problemele ce se pot ivi, nu am folosit bucăți de material, ce ar fi necesitat tiv, festonare, și „delicatețuri” din aceeași categorie. Am pregătit bucăți de panglică satinată, tăiate potrivit, iar tăietura am topit-o de-acasă cu lumânarea, să nu se deșire. Fetele au avut de realizat cusătura verticală, de înșirat mijlocul și de adăugat paiete. Și nu, nu a fost mai ușor! Cusătura verticală a fost refăcută de vreo 2-3 ori, pentru că în varianta inițială puteai trece degetul prin ea. Apoi, să înșirăm mijlocul a fost o adevărată aventură, dar am dus-o la bun sfârșit. Fusta pentru păpuși din material

Au urmat paietele, altă bătaie de cap, căci coaserea acestoranu a fost atât de simplă, mai ales când s-au ambiționat să folosească floricele și steluțe, nu paietele normale, rotunde. Ața s-a încurcat, paietele nu se așezau singure la locul lor, și parada modei a lăsat de dorit 🙂 . Mi-a plăcut însă că au stabilit ca „data viitoare” să trecem la bluze, că nu putem lăsa păpușile îmbrăcate pe jumătate.

Deocamdată vor urma pernuțe pentru păpuși, le-am explicat că, până nu învățăm să coasem drept, corect, nu putem deveni creatori de modă. Noi episoade ale aventurii vor urma.

Livadă de primăvară cu inele sau quilling

livada_roz2

Pomii din tuburi de carton reciclate merg la orice sezon. Îmi plac mai mult toamna, însă anul acesta n-am reușit să reciclez la timp, așa că am amânat proiectul. Tocmai când mă hotărâsem eu că fac pomii, apare pe facebook o idee simpatică de pomi înfloriți, și am adaptat, cel puțin la grupa de grădiniță, pentru care tema mea era mai grea.

Tubul de carton se îmbracă în hârtie creponată și se taie, cam 3-4 cm, pe fiecare latură. Dacă tuburile sunt groase, cum am avut eu, copiii au nevoie de ajutor.

Se decupează apoi din carton un cerc, cu diametru de 12-15 cm. Ca să le desenați repede, folosiți un castron potrivit. După preferințe, se pictează verde, se îmbracă în hârtie creponată, sau se lasă alb.

În varianta mea inițială, aș fi vrut să fie verzi, îmbrăcați în hârtie creponată, și împodobiți cu flori realizate prin răsucire. Însă am păstrat această variantă doar pentru școlari, care, și așa, tot au pus floricele pe copăcei.

Dar grupa de grădiniță a fost încântată de ideea cu cercuri. Pomii au înfrunzit repede, și apoi au dat în floare, însă ei erau toți ca un stol de rândunici proaspăt aterizate din țările calde, au ciripit continuu, pentru fiecare floricică lipită. Sarcina a fost să lipească, pe fiecare panglică, cel puțin două flori, dar cum la noi la oră și distracția este importantă, i-am lăsat apoi să acopere pomul, dacă timpul le-a permis.

Ca dificultate a fost decuparea cercului pe contur, nu toți au reușit, iar apoi am avut copii care nu au lipit toate panglicile, ca să aibă mai puține flori de adăugat. M. a fost chiar dezamăgită că mi-am dat seama de ce nu mai vrea să lipească toate cercurile…

Am remarcat și spiritul practic al unora dintre copii. Eu le-am explicat tema, realizând o singură floare montată. Unii realizau o za, o lipeau, alții au realizat toate zalele, și le-au lipit la rând. Unii au lipit întâi o floare pe fiecare, și au adăugat-o pe cea de-a doua ulterior, pentru că deja îi anunțasem că timpul trece, alții le-au lipit câte două.

Aș fi vrut să am poze cu livada pe pernuța verde, însă a fost imposibil. Aveau chef de joacă cu pomii, îi dărâmau ca la domino, și când reușeam să-i așezăm, cel puțin o mutriță dulce intra în cadru, începeam să râdem, și iar pica livada…

Doar pe cea realizată de grupa mare am așezat-o eu, ulterior, pe poliță. Sper că vă place.

*Panglicile au 15cm lungime, le-am tăiat cu ghilotina.

livada_roz

bratari margele noduri

Un nod, două noduri și-o mărgică

Experiențele cu grupa de anul acesta de la opțional sunt dintre cele mai diverse. În primul rând, nu am avut niciodată în ultimii ani majoritari copiii de grădiniță, dar dintre toți cei de grupa mare care mi-au trecut prin mână, chiar și cei care anul acesta se descurcă mai greu sunt mult deasupra celor din anii precedenți. Simt că se schimbă și copiii, și se schimbă în bine.

Totuși, la proiectele de primăvară, am avut surpriza să ne lovim de un lucru banal: cum să facem un nod. Nu mai spun de cum să facem o fundiță din panglică la felicitare, am vrut doar un banal nod… S-a lăsat cu lacrimi teatrale, că felicitarea pentru mama trebuie să aibă fundă, și am făcut-o eu. Dar le-am promis – și mereu mă țin de cuvânt, că vor învăța să facă nodul…

Așa că săptămâna aceasta, cum am scăpat din bucla nebună a sărbătorilor de primăvară, ne-am relaxat… făcând noduri! Am cumpărat mărgele mari, pe care să le poată înșira cu ușurință pe panglici. Am ales să înnodăm panglici, deși am fost tentată de șireturi, pentru că în acest caz nodul nici nu fuge, nici nu „alunecă”. Le-am dat două panglici diferite, tocmai pentru a vizualiza mai bine procesul, dacă pe deasupra trece panglica roșie, pe dedesubt va veni cea albă… Exercițiul, ce presupunea folosirea mușchilor mici ai mâinii, nu a fost unul ușor. Panglica trebuia răsucită între degete, strecurată prin orificiu, iar nodul efectiv presupunea o mobilitate deosebită a degetelor.

Ca să nu se plictisească, au avut de înșirat și înnodat 10 mărgele, de diferite forme și culori, puse în ordine. O mărgică, două noduri… Nu ajungeai așa repede nici la fluturaș, nici la inimioară și nici la fundiță… am avut grijă așadar să mai strecor un pic de matematică: am tot numărat mărgelele, să vedem la ce număr suntem și care model urmează, apoi am respectat și ordinea în serie a modelelor.

Mai avem de furcă până când vom învăța să rezolvăm problema șireturilor, însă suntem pe calea cea bună. Am avut copii care au terminat în 25-30 minute, dar am avut și doi pitici care s-au luptat efectiv cu panglicile toată ora, și am fost foarte fericită că le-au „dovedit”. F. îmi spunea cu năduf gata, gata, am învățat să fac nod!!! Au plecat cu ele legate la mână. Mă gândesc deocamdată la un proiect care să includă vreo 10 fundițe 🙂 , dacă aveți idei, le aștept!

bratari margele noduri

ghiveci primavara cusut polistiren

Ghivece de primăvară din bol de polistiren

Din categoria „idei în așteptare” face parte și aceasta, a ghivecelor improvizate. Așteptam de multă vreme să vină primăvara, și să o pot pune în practică. Ziua cam mohorâtă a fost astfel înveselită cu floricele colorate.

Pentru acest proiect aveți nevoie de:

  • bol de polistiren – ca cele pentru supă, de unică folosință;
  • ac și ață, preferabil de papiotă, să nu se vadă prea tare; prin polistiren trec cu multă ușurință, și se coase ușor;
  • elemente de hârtie, ce pot fi găurite, sau paiete;
  • hârtie creponată;
  • foarfecă, răbdare.

Modelul prezentat poate fi, normal, adaptat după preferințe. Dacă copiii sunt mai mari, pot doar să coasă cu ață de diferite culori diverse modele, fără a aplica neapărat decorațiuni.

ghiveci primavara cusut polistiren

Eu am folosit hârtie creponată verde și albastră, pentru „iarbă” și „cer”. Le-am tăiat ca pe panglici și le-am cusut simplu, prin înșirare, deși pe alocuri fetele au trecut la însăilare, scurtând timpul de lucru. Au observat însă că în a doua variantă nu arată foarte bine pe interior, și au început să realizeze cusătura mai măruntă. Panglica verde a fost franjurată înainte, și pusă în două straturi, față de cea albastră.

Florile au fost perforate cu două orificii, simulând nasturii, și am profitat de ocazie să coasem și o paietă. Tema a fost destul de liberă azi, fetele chiar au remarcat cu plăcere că nu am pus nicio restricție și pot coase liber, ce vor. Nu am insistat nici cu paietele, însă mă bucur că au înțeles, fără să-și dea seama, cum se cos nasturii.

Bolurile pot fi folosite ca ghivece pentru flori, dacă sunt căptușite, în prealabil, cu folie alimentară sau de aluminiu.

Mai jos aveți un scurt filmuleț din procesul de producție. La jumătate vedeți cum artistul grădinar s-a răzgândit în privința locului în care ar trebui să răsară floarea, și s-a întors.

În speranța că v-am dat o nouă idee, spor la lucru!

PS. Prima lor întrebare a fost: Nu era mai simplu cu lipici? Aa, da, noi nu facem lucruri simple!

PPS: Dacă vă place tema, săptămâna aceasta avem și expoziție cu lucrările realizate pe acest subiect.

martisoare cusute

Mărțișoare cusute – experiențe noi

Azi am cusut mărțișoare cu fetele de grădiniță, pe vechiul meu model, extrem de potrivit în orice variantă: pe spate un grilaj din fire, pe care lipim orice și gata mărțișorul.
Modelul disponibil pe site pentru print nu m-a ajutat azi cu nimic. Imprimanta mea continuă să facă figuri la carton, așa că nu am putut pregăti nimic… Era prea târziu să schimb activitatea, așa că am decis să printez pe hârtie normală, să găuresc cartonașele după model și să le lucrăm fără direcționale imprimate.
Am avut la mine un model deja cusut, și am transformat ora într-o activitate de matematică. Același model l-am printat pe o coală mare, am numerotat punctele, și am făcut schema de cusut ca o scară de numărare – exercițiu tip „unește punctele”. E drept că am numărat pe hârtie până la 14, deși limita este 10 la cinci ani, însă au înțeles mișcarea de pe la 7-8, nu am ajuns așadar nici până la 10.

martisoare cusute
A fost o experiență fantastică, să coasem doar după găurele. Imaginați-vă că ați primi un cartonaș pe care „vedeți” un romb din găurele. L-am comparat cu modelul și cu schema, le-am povestit că laturile opuse se joacă „Țară-țară, vrem ostași”, și ei trebuie să facă perechi respectând corespondența: prima de sus cu prima de jos, a doua de sus cu a doua de jos… ș.a.m.d. Astfel am trecut la integrarea altor obiective matematice – aspectul de ordine în șir, realizarea de corespondențe. Poate pe hârtie, cu creionul, era mai ușor, însă fetele mele s-au descurcat să rezolve „exercițiul” cu ac și ață. Imediat cum și-au finalizat proiectele de data trecută, cu paiete, au mai cusut două mărțișoare pe care le-au decorat după inspirație. Inspirația lor „a-toate-roz” nu se potrivește deloc cu gusturile mele, dar dacă așa simt ele… abia le-am convis să ierte bietele insecte, că n-au greșit cu nimic să fie tot roz, și să le facă altă culoare.
Încântarea la final a fost maximă, când prind perforatoarele se joacă cu ele continuu, numai de dragul exercițiului. Așa că la final clasa era plină de albine și fluturi de toate culorile…
Mărțișoarele le-am pus în plic, și au promis solemn că le ascund până de 1 martie… numai să-i las să le ia acasă. Nu am reușit să-i conving să le lase, așa că aștept cu interes să văd data viitoare ce-au reușit.