Șemineu de Crăciun în miniatură

Va mai dura cu siguranță încă o viață și ceva până când o să am unde să agăț eu, cu adevărat, șosetele, așa că am rezolvat problema cu un șemineu în miniatură. Am primit zilele trecute șosetuțele de la Daco (AD224) și ne-am dat peste cap, și eu și Iris, ce să facem cu ele. Nu știu cum ne-a venit ideea cu șemineul, însă nu a fost chiar atât de ușor s-o punem în practică…

Teoretic era simplu. Însă construcția a presupus multă muncă migăloasă, bazată pe reciclare. Din resturile de spumă de la căsuța lui Moș Crăciun am decupat, la dimensiunea de 1-2cm lungime, cărămizi… am tăiat din carton suportul, l-am acoperit cu bandă dubluadezivă (BA325), și apoi am început să zidim. Pe spate am lipit alte câteva, pentru a da volum, păstrând o distanță între șemineu și perete, să putem face moșul să încapă…

Ideea cu Moșul (AD226) care verifică dacă copiii dorm îi aparține lui Iris, însă nu am cedat de pe poziții, i-am zis că la mine în șemineu o să ardă focul. Moșul ar fi bine să aibă costum ignifug… Ca să fim totuși sigure că nu pățește nimic, i-am pus un înger păzitor (AD228), deși el umblă însoțit de spiriduși.

Cadoul din dreapta l-au lăsat copiii pentru Moșul. Coronița este realizată cu croșeta, pe un inel de chei. Am fi vrut să punem și a treia șosetă, însă îi cam venea peste ochi, Iris nu voia să-l acopere cu nimic, am renunțat și tot ei îi aparține și ideea cu coronița. Pe post de tablou am folosit un băț de lemn, lat, pe care am pus autocolant.

Nu știm încă ce vom face cu el. Se pretează de minune la un interior de felicitare tip triptic, ori fixată într-o ramă de lemn cu adâncime, și terminate decorațiunile pentru aceasta. Podeaua are 4cm și este îndoită la 90 de grade. Avem încă timp să ne gândim la final, dar poate ne ajutați cu idei…

Felicitare din fetru pentru Crăciun

De vreun an și mai bine Iris și-a dorit să meargă la Cercetași. Dacă stau să discut cu ea, și mie mi-ar face mare plăcere să merg… însă ca voluntar încă nu am timpul necesar pentru programul de instruire. Poate mai încolo. Însă când o văd că se pregătește să meargă mi se face dor de singurul lucru bun pe care l-am apreciat înainte de 89: programul de activități al copiilor.

Pentru activitatea din acest weekend, au fost informați să aducă o felicitare făcută manual. A fost prima sarcină la care fața i s-a luminat de satisfacție, căci până acum era „cea nouă”, are o listă întreagă de cărți și activități de realizat pentru a „avansa” la cravată, nod & co.

Cum realizează felicitarea a fost subiect de gândire o săptămână, însă aseară a finalizat. I s-a părut prea ușor cu quilling, și a ales fetru. A decis ca nimic din ceea ce va reprezenta felicitarea să nu fie atins de mine, însă a acceptat propunerea să-i decupez din hârtie modelul de frunză. După acesta a decupat, cu forfecuța de unghii, frunzele din coală de fetru. (Partea de hârtie se prinde cu un ac de fetru, ca să nu se miște, și se decupează cu grijă). În mijloc a adăugat pom-pom, din setul de Crăciun de la Daco (AD220), și a completat cu fulgi de nea (AD083). Pentru a le lipi am folosit silipici, lipici cu silicon, folosit rece, pentru orice alte tipuri de materiale (puf, fetru, plastic etc.)

* Imaginea prezintă produsele fără a respecta proporțiile dintre acestea!

La final a scos cutia cu „de toate”, și a mai lipit câteva benzi strălucitoare. Din păcate hologramele sunt greu de surprins în poză, însă arată foarte bine în realitate. A asortat felicitarea verde cu un plic roșu, și a plecat… O aștept să văd ce s-a întâmplat mai departe cu proiectul.

Atelier – „Căsuța lui Moș Crăciun” – epilog

Astăzi am încheiat primul meu atelier în care Iris și-a luat în primire cu adevărat rolul de asistent la ateliere. De ceva vreme am preferat ca weekendurile pe care copiii le petrec cu mine să le dedic lor, și cele în care am activități să fie doar ale mele. Azi a fost atât de fericită că în sfârșit poate merge cu mine, încât n-am reușit nicicum să o las acasă. Știu prea bine ce înseamnă munca cu copiii, nu e ușor deloc, și nu i-aș fi cerut… La final îmi spunea că, dacă asta înseamnă să fie profesoară, nu-i trebuie. I-aș spune eu că nici să fii pediatru nu e altceva, dar n-o fac să se răzgândească cât nu prea are alternative pe listă 🙂 .

Când am plecat de dimineața de-acasă, atelierul părea simplu. Copiii înscriși erau mari, nimic dificil la orizont, Iris cocheta cu ideea că participă și ea și își face căsuța ei… cu o oră înainte de atelier, planurile s-au schimbat, limita de vârstă a fost doar o recomandare pe hârtie, căci am uitat cu desăvârșire să verific la telefon, fiind convinsă că cine sună a verificat informațiile de pe site. Atelierul s-a desfășurat la capacitatea maximă. Cu alte cuvinte, n-am mai avut timp să fac poze, doar am reușit, cu coada ochiului, s-o urmăresc. E atentă, zâmbește, explică, și sunt atât de mândră de ea! Facem „echipă”.

Revenind la activitate, lucrurile s-au desfășurat așa cum îmi programasem. Căsuța a luat peste jumătate din timpul alocat, și a fost atât de migăloasă, că nici nu și-au dat seama cum trece timpul. N-au cerut apă, n-au cerut la toaletă, au lipit cu atâta concentrare… marea mea surpriză a fost A., de aproape 4 ani, care s-a descurcat exemplar, și a urmat cu sfințenie instrucțiunile, nefiind nevoie să reluăm nicio etapă. Regret enorm că nu am poze din toate etapele, pe cea finală, de la felicitări, a fost imposibil să o surprind. Doar la final am apucat să surprind „creativitatea” în toată splendoarea ei. Iar căsuțele – am surprins doar 5, deși erau minunat înșirate toate aproape de final!

Sper că moșul va fi mulțumit de găzduirea oferită de copii, și îi va recompensa pe măsura muncii depuse. Dacă vă plac activitățile propuse, ne puteți urmări pe pagina de Facebook (după „Like” neapărat dați și Follow, pentru a primi notificările), sau vă puteți abona la articolele de pe blog, și, pe lângă noutățile despre activitățile desfășurate, veți primi constant recomandări de proiecte și lectură pentru acasă.

Dacă proiectul căsuței (sau alte activități de Crăciun) vă surâde, activitățile pot fi desfășurate și la domiciliu. Detalii la telefon 0722/955/103.

Program de sărbători la Centrele Comerciale Auchan

Una din „pasiunile” părinților în copilăria mea, înainte de sezonul de iarnă, era ca nu cumva să rateze „programul de sărbători”, fie că era programul special de la radio și tv (mai țineți minte cum arăta programul de Revelion și ce bătaie era pe el la chioșcuri?), sau programul magazinelor… încă mi-a rămas oarecum în reflex că de sărbători trebuie să iei pâine pentru trei zile, că apoi e închis peste tot.

De data aceasta, programul de sărbători al Centrelor Comerciale Auchan se referă la surprizele pe care galeriile comerciale vi le-au pregătit, și despre care am mai vorbit, începând cu Moș Nicolae și ghetuțele lăsate, la propriu, peste noapte, și ridicate apoi pline cu surprize. Sub sloganul Bucură-te și dă mai departe!, surprizele continuă în luna decembrie.

Zilele de miercuri sunt Zilele Primește și dăruiește bucuria! În aceste zile, Happy Team (serviciu special dedicat clienților Centrelor comerciale Auchan, format dintr-o echipă de oameni energici, pozitivi și deschiși, care vin în întâmpinarea nevoilor clienților oferindu-le informații, ajutor sau surprize și cadouri instant) va împărți bucurii dulci, creative și inspiraționale: Răvașul Bucuriei. Vizitatorii centrelor vor primi 2 răvașe de culori diferite: astfel, răvașul verde este pentru persoana care îl primește iar cel roșu este surpriza dăruită unei alte persoane aflate în apropiere cu care va dori să împărtășească aceeași bucurie de a fi surprins.

Zilele de sâmbătă sunt dedicate distracției. Culoarele centrelor comerciale vor fi animate de parade de Crăciun, coruri de colindători, dar și spectacole costumate, teatru de păpuși și decorații animatronice. Moș Crăciun împreună cu spiridușii așteaptă copiii cuminți în zona special amenajată.

În funcție de cel mai apropiat Centru Comercial Auchan (Drumul Taberei, Titan, Vitan, Crângași, Berceni și Pallady), puteți consulta programul activităților pentru fiecare dintre ele. Mai jos îl găsiți pe cel din Titan – aflat mai aproape de mine.

Distracție plăcută înainte de sărbători!

Sâmbătă, 10 decembrie

11:00 – 13:00 Vino să-l cunoşti pe Moş Crăciun!
16:00 – 17:00 Parada lui Crăciun!
17:00 -18:00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Miercuri, 14 decembrie

16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 17 decembrie

11:00 – 13:00 Vino să-l cunoşti pe Moş Crăciun!
16:00 – 17:00 Parada lui Crăciun!
18:00 – 19:00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Miercuri, 21 decembrie

16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 24 decembrie

11:00 – 13:00 Omul de zăpadă şi Elful lui Crăciun dăruiesc bomboane de ciocolată!

Miercuri, 28 decembrie

16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 31 decembrie

11:00 – 13:00 Omul de zăpadă şi Elful lui Crăciun dăruiesc bomboane de ciocolată!

Miercuri, 4 ianuarie

16:00 – 20:00 Bucură-te şi dă mai departe! Primeşti şi împarţi bucurii cu ceilalţi!

Sâmbătă, 7 ianuarie

11.00 – 12.00 Spectacol Corul Candus Mundi
12.00 – 13.00 Ninge cu fotografii pentru întreaga familie!

Felicitare cu îngeraș, din sârmă plușată

Al doilea proiect de luna aceasta ce folosește modelarea firelor de sârmă plușată este un înger, pe care m-am străduit să nu îl modelez foarte simplu.

Dacă doriți să îl realizați întocmai după model, necesită câteva noțini de măsurare folosind o riglă. Se ia un fir pufos de 30 cm și se îndoaie, pornind dinspre fiecare capăt, la: 6 cm, 3 cm, 5 cm. Bucata rămasă la mijloc între cele trei delimitate va avea cca 2cm.

Se realizează întâi triunghiul-corp, răsucind de două ori firele la vârf, consumând din lungimea laturilor triunghiului. Se îndoaie și se realizează vârful aripilor, iar capetele firului se întrepătrund și se agață discret de corp.

Pentru cap am folosit o jumătate de perlă adezivă (Daco – AD183), iar aura am realizat-o dintr-o bucățică de sârmă plușată cu sclipici.

Accesoriile sunt realizate cu perforatoarele decorative. Suportul este un carton A5 îndoit, pe care am aplicat pânză de sac.

Mai jos aveți etapele de îndoire. Spor la lucru!

Un băiat numit Crăciun – de Matt Haig

Astăzi am să vă povestesc despre o carte ce a poposit la noi fără să se anunțe în vreun fel. Sunt sceptică, recunosc, la recomandările din seria „cea mai”, „prima ta…” etc., așa că „Cea mai frumoasă poveste de Crăciun scrisă în ultimele decenii” nu a primit de la mine bila albă de la început. Andrei însă avea o sumedenie de timp liber, în timp de Iris așteaptă cu nerăbdare aprobarea ordinului ministrului privind limitarea temelor la 2h/zi (acum batem cu succes în 7h!), iar eu nu mai știu de ce să mă apuc mai întâi de pe lista de două pagini de agendă…

Așadar, după mai puțin de 4 ore, Andrei a venit să-mi dea raportul de lectură. M-am obișnuit de ceva vreme cu cărțile noi, cu scris mare, pentru copii, cu imagini și spațiere suficientă între rânduri, cât să nu devină obositor cititul, așa că nu m-a mirat când mi-a zis că e gata. Bun, și? Cum e? Păi… cum să zic. E fix așa cum scrie pe copertă! Cea mai frumoasă din ultimul timp! Am încercat să mai scot de la el ceva, și mi-a zis că nu poate explica. Trebuie s-o citești tu ca să înțelegi de ce. Dar că merită, musai trebuie să-mi fac timp.

Mda, simplu de zis, parcă anul acesta (și nici anul ce vine nu se anunță mai bun) trăiesc blocată în povestea lui Momo, cineva mi-a furat timpul, și nimeni nu mi-l eliberează. Am aplicat însă rețeta de acolo, am profitat de două ore de liniște și am citit cartea. Dacă spun că am plâns, se pune? Esența este că nu trebuie să încetezi să crezi în magie și în ceea ce este bun în fiecare dintre oameni. Că, oricât te-ar încerca viața, oricât te-ar tenta să o iei pe calea ce pare mai simplă, soluția, în cele din urmă, este să fii bun. Pe lângă acestea, spiriduși, elfi, reni zburători, aproape că nu mai contează, sunt doar decorul în care se petrece povestea.

Într-un moment în care la noi se dau lupte puternice între „vreau să cred” și „ceilalți spun că nu există magie”, Un băiat numit Crăciun, de Matt Craig, va aduce încă un argument că alta este esența acestei sărbători pe care o celebrăm de 2000 de ani. Iris, după ce a citit Viața și aventurile lui Moș Crăciun, de Frank Baum, m-a terorizat la propriu cu o serie cruntă de întrebări și dileme. Însă sunt întrebări la care singură trebuie să găsească răspunsul. Povestea de față a bulversat-o. Care e până la urmă „adevărul”? Încerc să nu-l rostesc, s-o las să compare. Uite, în prima pădurea nu există, am căutat pe google. Aici există! Așadar pericolul este iminent, cumva se va întâmpla… I-a plăcut în schimb povestea, mai ales că are și un șoricel!

Dincolo de aprecierile de pe coperta 4 a volumului, apărute în cotidiene de prestigiu, am ales o frază care mi-a plăcut enorm, și pe care aș vrea să mi-o amintesc ori de câte ori simt că genunchii-mi sunt prea aproape de pământ, și capul se pleacă sub greutatea zilelor:

O imposibilitate este o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o. (p. 97)

Dar lucrul care îmi va rămâne mereu în minte este momentul în care și Iris, după ce a citit la rândul ei, a selectat exact aceeași frază ca lucrul cel mai important de învățat din volum. Mami, asta înseamnă că nu trebuie să încetezi să cauți o soluție pentru ceea ce crezi că nu poți face. Este un joc periculos, de voință masivă, dar deocamdată este o dovadă pentru mine că a deschide o carte înseamnă să înveți o lecție despre viață.

Volumul este disponibil începând de luna aceasta în colecția Fantasy a editurii Nemi („copilul” editurii Nemira), și în librăriile online Libris, Librarie.net, elefant.

Atelier acasă de Crăciun

Weekendul acesta am avut parte de un atelier „privat”, cu tematică de sărbători. Cunoșteam oarecum copiii, chiar dacă îi văd din an în an, și ei abia dacă mai țin minte că m-au mai văzut la o altă activitate. Așa că nu mi-a fost greu să mă duc „bine pregătită”, în sensul că, dacă data trecută m-au luat oarecum prin surprindere cu mofturile, acum am avut mai bine pregătite regulile la început. Grupa mijlocie și clasa I, lucru diferențiat.

Le-am pregătit o activitate de cusut, și, pentru că n-au mai cusut niciodată, am ales să nu cos cu ac normal. Da, știu, a durut să-mi calc pe inimă… dar… asta e, e important să nu se simtă frustrat chiar de prima dată. Mi-am fixat ca obiective învățarea mișcării pentru o cusătură ordonată. Pe lângă asta, am fost foarte mulțumită că după numai vreo 5 mișcări și 5 observații, cumulate, trăgeau ața în totalitate după ac, de vreo două ori la cel mic însăilarea s-a transformat în punct de feston, dar am rezolvat.

Seturile folosite nu au fost confecționate de mine, au fost cumpărate, și a fost prima dată când le-am testat. Ar fi fost bine să le testez de-acasă, căci am avut surpriza să aibă firul de ață prea mic… și să nu am la mine nimic să improvizez. Cum în casă nu se găsea decât sfoară de cânepă, n-am avut de ales. Copiii n-au simțit diferența, însă eu… da. Rezultatul îl vedeți în poză, fiecare a avut libertatea de a le așeza cum a dorit, inclusiv să decoreze o parte sau ambele părți (de aceea e mai golașă cea din dreapta…). Setul includea și bandă dublu-adezivă, extrem de adezivă, motiv pentru care am tăiat-o eu bucățele și-am lipit-o pe nasturi și pe ren, iar ei au dezlipit doar a doua parte și le-au atașat pe șosete. Pentru patru ani, a fost suficient un nod, și nu fundă la panglică, și acesta ne-a dat destul de furcă.

Ne-a luat circa jumătate de oră, și, dacă la cea mare mă așteptam la un rezultat bun, am fost foarte mulțumită și de cel mic, protestatarul șef, care s-a conformat noilor reguli și a executat apoi toate cerințele.

A doua activitate a fost ceva mai liberă, dar muuult mai pe placul lor. Le-am dus doi suporți de creioane, înveliți în autocolant de plastic, și forme predecupate autocolante. Am încercat să-i conving să le facem tematic, și din grămadă să selecteze ori animale, ori mijloace de transport, ori monstruleți… ți-ai găsit… era etapa „relaxantă” a lecției, așa că m-au întrebat dacă, totuși, nu-i pot lăsa să facă „cu de toate”, cum vor ei. Și da… au ieșit cu de toate. La urma urmei, și-au confecționat niște suporți la care ei se vor uita în fiecare zi, așa că de ce aș avea eu o problemă cu asta?!

Dacă vă plac activitățile noastre, urmează weekendul acesta un atelier de confecționat căsuțe și felicitări, din spumă, pentru copii 6+ (detalii aici) și un atelier pentru decorațiuni de Crăciun, pentru copii 4-6 ani (detalii aici). Pentru activitățile private, detalii la telefon 0722/955/103.

Felicitare de Crăciun cu vâsc, din sârmă plușată

Luna aceasta a trebuit să mă gândesc și la câteva proiecte simple, realizabile la nivel preșcolar. Modelajul, folosind cele mai variate materiale, rămâne una din activitățile de referință. Nu adaug că, manevrând diverse materiale (aici metal), învață în mod natural despre proprietățile acestora.

Pentru felicitarea alăturată am folosit un carton A5, îndoit pe jumătate, pe care am lipit o bucată 10×15 de pânză de sac, la care am scos din margine câte două fire, pentru a avea franjuri. Se adaugă un fir verde de sârmă plușată pufoasă (dacă le căutați în comerț, veți vedea diferența între „deloc pufoase, pufoase și foarte pufoase”), și trei ciucurași roșii (cumpărați de-a gata).

Decorul a fost completat cu trei fulgi de nea, realizați cu perforatorul decorativ.

Pentru a realiza frunzele, trebuie să împărțiți mai întâi sârma în trei părți egale. Firul are 30cm, puteți folosi o riglă, însă un preșcolar nu va ști să măsoare. Cel mai bine, dacă chiar vreți să învețe, îi confecționați dintr-un bețișor o unitate de măsură, și îi cereți să îndoaie de două ori, și va obține trei părți egale. Se răsucesc împreună la jumătate, nu foarte mult, pentru a nu consuma din lungime, doar cât să nu se desfacă. Se împart apoi în jumătate, obținând vârful fiecărei frunze. În funcție de vârstă, vă puteți declara satisfăcut și la acest moment al proiectului, însă dacă deprinderile îi permit, puteți continua îndoirile pentru a obține marginea țepoasă a frunzei de vâsc.

La final se lipesc cei trei ciucuri în mijloc și se atașază felicitării.

Spor la lucru!

Căsuță de lemn din bețe late

Versiunea mea de „casă din vis” e undeva pe o coastă de munte, din bârne de lemn. Nu știu dacă vreodată visul meu va deveni realitate, însă de când am numărat bețele de lemn mi-am propus să construiesc una. Pe net găsești orientativ ceva modele, însă nu le poți pune în aplicare 100%. Contează foarte mult înclinațiile de inginerie și arhitectură, plus imaginație…

Momentul construcției s-a apropiat când am primit cadou un fierăstrău mic, cu tot cu un suport de tăiat, care m-a ajutat să tai și drept, dar și în unghi de 45⁰ (habar n-am ce denumire tehnică o avea, dar știu cum se folosește). A fost momentul în care opțiunile pentru căsuță s-au restrâns considerabil. Am hotărât să lucrez cu „prefabricate”, și să construiesc întâi pereții.

Pentru lipit am folosit bandă dublu-adezivă (bda în continuare) pentru construcții (să fiu sigură, nu de alta!). Pentru un perete cu fereastră am folosit 6 bețe întregi și patru tăiate. Le-am măsurat, am împărțit în trei, treimea din mijloc am eliminat-o. Nu aruncați însă nimic, toate se refolosesc! Peretele este dublu, între bețe fiind bda. Pentru că mi s-a părut cam șubred, l-am întărit pe verticală cu alte două bețe, cărora le-am tăiat capetele rotunde, și le-am lipit tot cu bda.

A urmat peretele cu ușa (este decorativă, n-am vrut s-o tai). Partea rotundă de jos a bețelor este intactă, dar nu se vede din cauza bățului orizontal. Am măsurat bețele din margine, unde se „sfârșește” înălțimea peretelui cu fereastră, și de-acolo am tăiat în unghi. De la sfârșitul tăieturii, am marcat bățul 2, iar la bățul 3, am făcut tăieturi simetrice și a rezultat un vârf. Acest perete nu este dublat, mi s-a părut prea complicat, și am folosit bețele transversale ca să-i dau rezistență.

Pereții i-am prins între ei pe verticală cu silipici. Cred că ar fi mers mai bine cu silicon fierbinte, dar nu prea îmi încăpea mâna cu pistolul prin interior… s-a întărit mai încet, dar acum stă bine.

Acoperișul este și el realizat cu un număr dublu de bețe, și bda între ele. La îndoire, sus pe coamă nu se vedea deloc drăguț, mi-ar fi „plouat” înăuntru, așa că am folosit două bețe, lipite mai aproape unul de celălalt, pentru a acoperi gaura. Mi se apleca și streașina, așa că pe interior am pus jumătați să îl țină drept. Coșul este realizat din resturile tăiate de la pereții fără fereastră și alte bucățele rezultate din proces. Ușa este un băț tăiat pe jumătate. Podeaua este realizată la fel ca acoperișul, și nu este fixată, căci încă nu m-am hotărât cum o luminez, și vreau să pot umbla la interior.

Intenția inițială a fost și să o pictez… însă am renunțat. Îmi place foarte mult și așa, iar dacă greșesc pictura și o stric, chiar și cu un milimetru, n-aș suporta. Deocamdată pun înăuntru lumânărele electrice, cu leduri colorate, și arată minunat! Iar planul inițial, de a o dona veveriței, a fost abandonat pe la jumătatea proiectului, când am văzut ce iese…

Mi-aș dori ca la un moment dat să pot avea un atelier la care să construiesc o astfel de căsuță. Până atunci însă, pe 10 decembrie construiesc una din spumă. Detalii aici.

Felicitare cu brăduți – peisaj de iarnă

Primii fulgi și-au făcut curaj să apară la mijlocul lui noiembrie. După euforia mesajelor, bucuria copiilor, am înțeles că iarna a aruncat primul buzdugan. Cine n-are ghete, bocanci… apoi a ieșit soarele… și am uitat.

Seturile creative pentru copii, cu elemente pretăiate, eventual și autocolante, au ceva special: tot ceea ce rămâne poate fi folosit, într-un fel sau altul. Am lichidat un astfel de set, și am rămas cu trei brăduți, pe care nu i-am lipit… căci mi se părea cam încărcat proiectul. Am hotărât în schimb să-i folosesc la un model de felicitare.

Contrar modelelor clasice, A5 sau A6, am tăiat din carton A4 un pătrat și l-am îndoit pe jumătate. Apoi, decupaj liber, cu foarfeca, mai multe rânduri de „nămeți”. Întâi am decupat unul complet, l-am așezat în spate, și alți trei, mai mici, și ca lățime, și ca lungime, pe care i-am suprapus.

Am lipit brăduții, apoi am adăugat lipici și am turnat glitter uscat, tot rămas din set. Pentru fulgi am folosit buline incluse, dar am și confecționat mai multe cu un clește de perforare. Puteți folosi pentru buline și un perforator de birou. Ceilalți fulgi au fost realizați cu perforatorul decorativ.

Vâscul din colț are frunze de carton, realizate cu un perforator mic, și trei buline din spumă, confecționate cu cleștele menționat mai sus.

Începe sezonul de sărbători, și vă recomand să vă apucați deja de lucru, dacă doriți să aveți o surpriză pentru toți cei dragi. Bine-nțeles, modelul de brăduți poate fi improvizat cu orice decupaj de această formă, din spumă cu glitter sau simplă, dacă vreți să dați volum proiectului, ori din carton, dacă vă este mai accesibil.