Inventarea internetului – și faptul că o generație aproape s-a format în această epocă – a creat impresia falsă că undeva, în eter, la un click distanță, există o cantitate enormă de informație ce ne aparține. Din păcate, afirmatia este falsă, informația există, este la dispoziția noastră, însă aceasta nu ne aparține. „Cineva” a creat-o și a făcut-o publică, dar acest lucru nu înseamnă că a renunțat la drepturile de autor ce-i revin.
Pentru spațiul educațional, explozia internetului a rezolvat multe din problemele pe care finanțarea bugetară nu le cuprindea: nevoia de materiale didactice, accesibile gratuit.
Așadar, în calitate de cadru didactic, poți folosi la clasă, în pregătirea/prezentarea lecției orice resursă disponibilă pe internet, care corespunde nevoilor. Însă, ca și în cazul resurselor consultate în bibliotecă, este necesar să oferi „nota de subsol”, de unde anume a fost folosită informația respectivă. O astfel de practică, prin includerea sursei în prezentările / materialele folosite educă și elevii în vederea practicilor corecte de folosire a materialelor în proiectele pe care și ei le vor realiza, cu siguranță, în viitor.
Pentru a cita o sursă se folosește, de cele mai multe ori, linkul paginii în care imaginea apare.
De exemplu, într-un pps, pentru imaginea de mai sus, se adaugă: Sursă foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga , ceea ce poate încuraja elevul să acceseze linkul și să afle informații suplimentare, ceea ce reprezintă și scopul nostru: să-l provocăm să afle mai multe despre ceea ce-l interesează.
O altă situație, complet diferită, este atunci când aveți un blog al clasei și intenționați să adăugați această imagine într-un articol. În astfel de cazuri trebuie să rețineți că necitarea sursei și copierea pozei intră sub incidența legilor naționale și internaționale, se încadrează la furt de proprietate intelectuală și încălcarea drepturilor de autor, și trebuie studiate cu atenție condițiile în care site-ul pe care l-ați accesat oferă (sau nu!) imaginile respective.
În cazul wikipedia, dați click pe imagine și vedeți detaliile de folosire. Ajungeți într-o pagină în care sunt descrise toate atributele imaginii, iar în dreapta ei aveți un buton „Utilizează această imagine pe internet”.
Accesarea acestui buton vă arată, detaliat, cum se citează corect sursa imaginii, cu textul:
„By Cezara Tudosă (Own work) [CC BY-SA 3.0 ro (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/ro/deed.en)], via Wikimedia Commons”
De asemenea, în secțiunea HTML/BBCode vă oferă direct codul pe care trebuie să-l inserați în articolul de blog, și care oferă poza cu citarea corectă a sursei.
În cele mai multe cazuri, când nu se specifică reguli stricte, citați cel puțin pagina în care ați găsit imaginea.
O atenție deosebită trebuie acordată imaginilor care „sunt pe google”. Replici din categoria „Am găsit pe google, nu știam că vă aparține!” nu funcționează în lumea internetului. În momentul în care google vă oferă o imagine în căutări, are și anumite opțiuni:
Butonul „Accesați pagina” vă oferă linkul pe care îl veți cita ca sursă a imaginii, adică acesta: http://www.artmark.ro/mihai-eminescu-portret-la-19-ani-fotografie-rara.html
Butonul „Vizualizați imaginea” vă oferă linkul către imagine, de unde o puteți descărca ori insera în articolul de blog. De asemenea, google vă obligă să vă asumați responsabilitatea pentru utilizarea pozei, avertizându-vă, în partea dreaptă joc, că „Este posibil ca imaginea să fie protejată de drepturi de autor”. Așadar, încălcarea acestora și evenimentele ce decurg vă privesc direct.
Un alt aspect deloc de neglijat este watermark-ul, sau marca de protecție a pozei. Unele au doar marcă de copyright, altele au și marcă de folosire – puteți avea imaginea originală doar dacă o cumpărați din băncile de fotografii. Niciodată, și sub nicio formă, nu înlăturați aceste elemente de pe imagini, chiar dacă vă deranjează vizual; este infracțiune.
Platformele de blogging online (wordpress, blogger și altele), dar nu numai, menționează în „termenii și condițiile” de folosire că respectarea drepturilor de autor este o prioritate. Toate au interfață de raportare a furturilor intelectuale, și vă puteți trezi cu conturile blocate/șterse fără drept de apel, ca să nu menționez și problemele juridice ori penale ce pot decurge de aici. (Vezi DMCA Infrigement)
Exemple:
- https://policies.yahoo.com/us/en/yahoo/ip/
- https://support.google.com/legal/troubleshooter/1114905?hl=en
- https://en.support.wordpress.com/copyright-infringement-what-to-do/
Alte sfaturi:
– nu comercializați materiale ce nu vă aparțin (cărți, șabloane etc.)
– nu urcați în rețelele de socializare, forumuri publice etc. materiale asupra cărora nu aveți drepturi, ori care sunt marcate cu copyright. Mare atenție la proiectele de lecție care includ imagini! Acelea sunt pentru uz privat.
În România respectarea drepturilor de autor nu este încă implementată la nivelul din străinătate. Însă se va ajunge curând la adoptarea și implementarea acesteia. Nu vă amăgiți cu ideea că ați luat o imagine de undeva și „nu vă găsește” nimeni. Google permite căutarea după imagine, dacă încărcați imaginea, aflați unde anume pe net a mai fost distribuită.
De asemenea, au fost create softuri superioare, care identifică imaginea inițială în cele postate. De exemplu, luați o imagine Disney, o imprimați pe hârtie, o lipiți pe peretele clasei și apoi îi faceți poză pentru blog. Acest soft permite, încărcând de exemplu pe Mikey Mouse, să-l recunoască în poza publicată. Așadar, dacă luați o poză de pe net, și credeți că tăind din ea ori scriind ceva peste o va transforma, vă înșelați. Va fi recunoscută, nu de google, ce-i drept, dar de aceste softuri – cu siguranță. Ceea ce se aduce nou este faptul că se colaborează cu avocați specializați în DMCA. Un cont plătit pentru un astfel de soft vă asigură protecția muncii depuse. Spre exemplificare, descoperiți că pe site-ul X a fost folosită fără drepturi o imagine ce vă aparține. Marcați acest lucru în program și de aici se ocupă colectivul de avocați. Drepturile de autor recuperate în instanță se împart pe jumătate între autor și deținătorul softului de căutare.
Așa cum strada se traversează corect la lumina verde a semaforului, așa și internetul ale legile lui de funcționare. Formați valori și transmiteți-le copiilor corect. Nu copiați munca altora!
PS: mare atenție și la fotografiile cu copiii din clasă! Aveți nevoie de acordul scris al părinților pentru a le realiza și folosi, și trebuie folosite cu prudență, în condițiile infracționalității crescute pe acest segment de vârstă, mai ales dacă oferiți și date de identificare. Un pedofil de exemplu poate localiza fetița blondă cu ochi albaștri în clasa IIB de la Scoala X din localitatea Y după titlul blogului. Evitați astfel de situații!
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Foarte bine explicat, imi place cum scrii articolele. Multumesc!
Mulțumesc!
Articolul este scris cu precădere pentru colegele de la catedră, care au probleme când vine vorba de tehnică.
E drept și că, de-a lungul timpului, aceasta e zona în care materialele mele au fost preluate fără să mi se ceară permisiunea, și am simțit nevoia să detaliez. 🙂