Ne mutăm sau nu în… nori?

Întrebarea este cât se poate de serioasă. Au ajuns nevoile noastre în ceea ce privește tehnologia la un nivel atât de înalt încât să avem nevoie să „ne mutăm” de pe computerele personale în spațiul virtual? Se pare că acesta este de fapt ultimul pas în ceea ce privește tehnologia, pas pe care, mai conștient sau nu, am început deja să-l facem de multă vreme.

O întrebare banală – folosești cloud? Normal, te gândești, și spui… nu. Căci nu ai nimic instalat cu această denumire.

La o privire mai atentă, îmi dau seama că folosesc principiul de cloud în tot ceea ce înseamnă activitate personală.

În primul rând, mailul. Gmail. Contul este online, accesibil de pe orice terminal. Dar este setat, același cont, IMAP pe telefon și POP3 pe laptop. Cu alte cuvinte, două terminale de pe care îl pot accesa oricând, oriunde. Dacă aveam tabletă, probabil era setat și acolo. Ca orice persoană, silită sau nu de împrejurări, am mai multe conturi de gmail – al meu personal și cele folosite la școală. Cum fac să fiu la curent cu toate…? Simplu… toate sunt redirecționate către o singură adresă de mail, cea principală.

Când a apărut Dropbox mi-am zis că e o aiureală. În nici o lună de la activarea contului am ajuns să nu pot trăi fără el. Am, ce-i drept, mai multe conturi, pentru fiecare terminal câte unul, fiecare cu setările lui, foldere în sharing… De pe telefon urcă pozele, și se descarcă singure în laptop, când ambele dispozitive au legătură wi-fi. Mențin legătura cu părinții și transferăm fișierele fără să le mai atașăm la mail (și n-a fost lucru ușor să le explic cum funcționează!). În plus, este un mod facil de a coordona activitatea cu colegii, așezând frumos, în arbore de foldere tematice, materialele utile.

Însă, mai presus de acestea, sistemul cloud poate ușura munca profesorului la catedră, fie în relația cu părinții, de la care trebuie colectate date, fie pentru a asigura transparența documentelor din colectiv (liste de la comitetul de părinți, contribuții etc.) O aplicare practică a acestuia ar putea duce, în viitor, la eliminarea dosarelor cu hârtii – portofoliul învățătoarei. Un sistem organizat de sharing în interiorul unității școlare poate pune virtual, la dispoziția directorului, pentru fiecare clasă, toate documentele școlare necesare, de la planificări, proiecte, tabele, până la ultimele detalii necesare. În plus, acestea ar fi disponibile oricând, fără a mai fi nevoie de timp irosit pentru solicitarea acestora. Însă pentru acest lucru… nu a sosit probabil încă „momentul”.

Dar cel pe care am ajuns să-l folosesc intensiv este Google Drive, în toate variantele sale. În primul rând, este foarte util la lucrul în grup de la distanță. Avem de realizat o prezentare .pps. Creăm documentul, folosim chat-ul în paralel, fiecare scrie, și ceilalți văd în timp real modificările. Documentul poate fi apoi accesat de pe orice computer pentru a fi prezentat. În plus, îl putem arăta și altora, prin „Share”, dar numai cu opțiunea de vizualizare, nu și de editare.

Sistemul cloud are însă un mare dezavantaj, acela al obligativității legăturii la rețea/internet, absolut necesară. Nu se poate realiza un sistem real dacă legătura nu este suficient de puternică și stabilă, astfel încât activitatea să se poată desfășura cursiv, fără întreruperi. Pe de altă parte, se pune și problema securității documentelor aflate în cloud, securitate care trebuie să crească exponențial cu importanța acestora (instituțiile importante din țară folosesc rețele închise pentru a nu se expune atacurilor informatice).

Însă mai este un aspect, acela al pregătirii individului de a renunța la propriul calculator, capabil să-i satisfacă cerințele, la a-și muta toată activitatea online. Ce faci dacă nu ai legătură la internet? Sistezi activitatea?
Personal prefer să nu fiu dependentă de alți factori de mediu, sau să reduc cât mai mult influența acestora asupra activității mele. Nu sunt încă pregătită să dispun doar de un ecran și o tastatură și să-mi desfășor toată activitatea online. Totuși, dacă condițiile de folosire a softurilor cu licență devin restrictive, atunci soluțiile oferite de sistemul cloud sunt cele care pot fi oricând folosite fără probleme.

Ca să răspund întrebării din titlu, locuința din „nori” este în regulă, pentru mine, dar ca locuință „sezonieră”, nu permanentă. Dar fiecare face o analiză de nevoi și decide.