Că suntem (ceva mai mult) duși cu pluta pe coclauri, că nu știm să dăm un sens sistemului educațional, că vorbim pe la colțuri și habar n-avem care este modalitatea de funcționare normală a unei școli… știm, știm, nu mai repet… dar că ne tâmpim pe zi ce trece, și batem drobul de sare în perete… știm? Nu…
Mi-a picat în mână o poză care circula pe facebook, google nu mă ajută să-i găsesc sursa și să dau credit autorului, dacă dorește (poate e un elev care n-are voie să facă poze în liceu :(…, edit: Dorin Chiotea) Dar o voi prelua așa cum este, pentru că mi se pare culmea prostiei, la nivelul cel mai înalt!
Ne chinuim să facem Școala Altfel, să ne educăm copiii să discearnă, îi ducem în vizită la ambulanță, la Pompieri, avem o mulțime de asociații și fundații care își propun educație în utilizarea numărului de urgență 112. Un copil trebuie să știe când și de ce poate suna la 112! Nu să-i interzici să o facă… Dar tu – director de instituție școlară – pui afiș mare că îi este interzis să o facă!
Înțeleg că școala are un contract (privat?) cu Ambulanța PULS, și că probabil le-au venit niscai facturi puse în cârca elevilor… așa citesc eu din anunț, și ar trebui investigat de ce… pentru că, descifrând antetul, este vorba de Liceul Nichita Stănescu, sector 3, strada Lucrețiu Pătrășcanu, adică fix la doi pași de casa mea! Și ca să vedeți de ce mă șochează anunțul…
- În capătul străzii este Facultatea de Pompieri, cu una din cele mai mari stați SMURD din capitală. Timp de intervenție… să zic un minut, maxim, pentru orice.
- Școala se află la mijlocul unei linii drepte, pe care toți tâmpiții cu carnet accelerează și nu dau prioritate pietonilor – e trecere chiar în fața școlii. În ciuda multiplelor accidente care au loc aici – în 15 ani am văzut și mortale, cu pietoni – primăria nu a considerat necesar să instaleze un semafor cu buton.
- Elevii acestei școli lasă foarte mult de dorit, la nivel de educație… cel puțin așa percepem „noi, locuitorii din sector”. Invadează parcurile din jur, scările blocurilor, fumează, se urcă cu picioarele pe bănci, devastează… nu pot să redau dialoguri la care sunt martor fără voie… Nu știu dacă să pun sau nu în cârca lor seringile apărute uneori pe scara blocului…
Ei bine, în aceste condiții „minunate”, copiilor nu li se poate întâmpla nimic grav, și elevii nu au voie să sune la 112. Stai și alergi după profesor. Sunt absolut „sigură” că în această unitate se efectuează serviciul pe școală al profesorilor ca înainte de 89, când pe fiecare culoar era un cadru didactic, și unul în curtea școlii, și orice ai fi pățit aveai la cine să apelezi. De altfel, cancelaria, în cele câteva corpuri de clădire ale unității – întortocheate, că doar aici merg la vot – este „ușor” accesibilă elevilor, și se teleportează acolo, la nevoie.
Ieri la știri avem decesul unui copil de 14 ani, lovit cu piatra, în curtea școlii, de altul mai mic. Caz neraportat. Telefonul copilului afișează primele statistici privind violența pe 2015. Asociația Salvați Copiii tocmai a publicat raportul de cercetare privind bullying-ul în școlile din România, de ți se face părul măciucă citind.
Vreți să știți de ce sună copiii la 112? O să citez din studiu, pagina 9: „Îngrijorător este că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu comportamentele de hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, și în consecinţă intervin doar în 4 % din cazurile de agresiune (…). Mai mult de 60% dintre elevi spun adesea că intervenţia adulţilor este rară și nefolositoare, și se tem că spunând adulţilor vor fi și mai hărţuiţi pe viitor (…)”
Poate că au sunat abuziv. Poate că nu era cazul de 112. Dar dacă au format numărul, copiii au considerat că au nevoie de ajutor. Și se pare că a fost singura direcție în care ei au știut să strige. De ce nu au știu altele… din pricina educației deficitare! Cum rezolvi problema: cu un anunț stupid, dovadă de incompetență.
_________
