… atunci nu exită „atunci”! Este simplu, însă trebuie s-o simți ca s-o poți spune. Dacă mă iubești, sunt cel mai fericit om din lume, pentru că primesc acest dar neprețuit din partea ta. Însă e greu să iubești necondiționat, și să primești, în același mod, sentimentele altcuiva pentru tine. Nu poți obliga pe nimeni să te iubească, și nici dragoste cu de-a sila nu se poate, și zicala e mai veche poate decât înțelepciunea din care curge.

M-am străduit, atât cât am putut, să le explic mereu copiilor că iubirea există sau nu, că reciproca nu e întotdeauna valabilă, și că este unul din lucrurile care nu suportă comparație sau control. Te iubesc pentru că ești copilul meu, pentru că ești parte din mine, pentru că indiferent ce ai face pe lumea asta, vei rămâne mereu copilul meu. Analfabet sau geniu, sclipitor sau „normal”, fără condiție de religie sau orientare sexuală, te voi iubi întotdeauna pentru că-mi ești copil. Proiecțiile dorințelor mele în viitorul tău sunt problemele mele. Așteptările, orgoliile frânte, acestea nu te privesc! Nu te iubesc mai puțin pentru că ai câștigat un concurs, ori dacă nu mă suni când pleci de-acasă, nu te iubesc mai mult dacă te dai de ceasul morții să câștigi pentru mine. Te iubesc pentru ceea ce ești, ceea ce vei fi, și mă voi bucura de fiecare clipă pe care vei decide s-o împarți cu mine.

Tu, copile drag, nu trebuie să-mi dovedești mie că mă iubești! Îți sunt mamă, nu m-ai ales, iar eu te-am primit în viața mea ca dar al misterului ce ne înconjoară. La fel cum nici eu nu trebuie să-ți dovedesc că te iubesc, cumpărându-te cu fiecare dorință împlinită. Între noi, undeva, într-o clipă de lumină, s-a format o legătură pe care nimeni și nimic n-o poate distruge. Nu există niciun moment în care să mă întreb dacă mă iubești, în schimb sunt mii de momente în care mă întreb dacă merit iubirea ta, și ce pot face eu să fiu la înălțimea ei.

Tu, drag copil, nu trebuie să-mi dovedești că mă iubești! Iubește-te pe tine, fă tot ce poți să-ți împlinești visele, să știu că în orice moment, când te uiți în oglindă, îți place omul pe care îl vezi, îi zâmbești și ești mândru de el. Iubește-mi și respectă-mi creația, și acesta va fi singurul lucru de care am nevoie, să simt iubirea ta.

Nu vreau și nu accept șantajul sentimental: dacă mă iubești, atunci… Atunci, ce? Să faci ceva ce nu vrei, pentru că un altul se simte nesigur pe lume? Am să le repet mereu: cine are nevoie de dovezi că dragostea există, nu merită acele sentimente! Ia-le, du-le departe, închide-le, pentru că, dacă i le pui în palmă, îți va frânge inima.

Sunt, mai repede decât mi-aș dori eu să curgă timpul, mamă de adolescenți. Și vreau să aibă puterea, în orice moment, indiferent ce simt, să se ridice și să plece când vor auzi

Dacă mă iubești, atunci…