Discuții despre învățământul de ieri și de azi

Iris are azi ca temă fragmentul din Amintiri din copilărie despre școala din sat. Și cum, ca orice text prelucrat, aproape iese din context, au apărut întrebările… și răspunsurile pe măsură, dar parcă prea „la zi”:

  • Unde era învățătorul lor, de se întâmplau lucrurile astea? Păi unde să fie… la oaste. Și nu aveau altul, că sistemul ducea lipsă de cadre… nu avea cine, nu erau nici suplinitori.
  • Ce căuta preotul la școală? Venea ca suplinitor.
  • Aaa, deci el era învățătorul acum!! Și venea rar…. cam cum vin și acum la clasă profesorii de religie! Da, mamă, cam așa. Mai mult nu vin decât vin! (Mai ales preoții de la țară!!)
  • De ce învățau după cărți de biserică? Nu aveau manuale? Nu… Creangă, îți amintești, a făcut primul abecedar!
  • De ce bătea popa copii? N-a învățat și el că nu așa îi înveți carte, de frică?

No, hai, acum, dați răspunsul, că pe mine m-a încuiat!

Uite cum ajung copiii să se gândească la școala ideală… comparând metode de educație. Am mai dialogat… dacă mama lui Nică accepta așa tratament, dacă eu aș accepta să i se întâmple ei așa ceva. Și până unde vor merge metodele moderne?

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Mi-am amintit cu această ocazie de un articol, despre implicarea preoților de la sate în dezvoltarea învățământului primar în secolul XIX în România. Un articol, dealtfel, foarte interesant, o cercetare istorică pentru care voi cere permisiunea de publicare. Însă, ca o concluzie desprinsă de-acolo, au avut, la început o contribuție importantă, pentru că era singurii „alfabetizați” din acea lume. Însă lipsa de pregătire pedagogică și psihologică i-a scos treptat din sistem, pe măsură ce au apărut învățători calificați. Dar… au rămas atâtea lucruri neschimbate, că mă uimește și pe mine comparația!

 

Cristina H.
Posted in De-ale școlii.

6 Comments

  1. Am zambit cand am citit, gandindu.ma ce ma asteapta cand va creste piticotul meu. Copiii de azi cresc si invata atat de repede…poate prea repede uneori. Si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca parintii si cadrele didactice pun uneori o presiune mult prea mare ppe umerii lor, uitand ca totusi sunt copii…iar copilaria inseamna joc si joaca…am zambit nostalgic de asemenea pt ca mi.am adus aminte de a mea invatatoare…da, nostalgic, in ciuda fiecarui aratator pe care clasa il primea de Mos Nicolae si care era folosit periodic: greselile de exprimare si scriere erau cel mai des taxate. Si ,sincer, ii voi fi mereu recunoscatoare pt asta. (as folosi acum un aratator si as „taxa „cadrele didactice care nu stiu a vb si scrie corect).Dar nu doar de asta invatam…era un respect deosebit. Nu puteam sa ma ridic in picioare si sa nu stiu raspunsul la intrebarile pe care DOAMNA le adresa. Asa ca nu stiu unde ar trebui sa se termine traditionalul, unde sa inceapa modernul sau, mai bine, unde modernul sa mai lase loc traditionalului. Cred ca prea exageram cu modernul (a nu se intelege ca ce facea popa din „amintiri” este in regula) si am ajuns a fi pusi la zid de proprii elevi…

    • Rulează acum la știri filmulețul cu elevul bătut peste față… deci… e mai rău ca înainte.

      Dar da, cresc repede. Și ce uităm e că trebuie să-i pregătim să facă față provocărilor vieții din 2035! Unii nici nu vom mai fi atunci… dar cum să-i pregătim?!

  2. Sunt probleme in sistem, asta e clar.. si sunt de ambele parti: si in relatia prof- elev si in cea elev – prof. Despre mass media…ce sa zic? Nu ajuta nici una din tabere. Nu ruleaza decat exemple negative, nimeni nu mai are ochi pt cadrele didactice care fac naveta, care isi „investesc” salariul tot in copii, care se dedica trup si suflet meseriei pe care si.au ales.o…un lucru e cert, nu ne prea indreptam in directia potrivita…

    • Mă gândesc la o singură imagine: cineva trebuie să oprească „Titanicul” ăsta înainte să se izbească de iceberg și să fie prea târziu…

  3. Cred ca probleme sunt si au fost, dar nu exista media care sa caute nod in papura si sa rastalmaceasca totul.
    Parerea mea e ca exista probleme de atitudine la anumite cadre didactice, dar si la anumiti parinti.

    • OOO, fiecare cu piticii lui, și cu dreptatea (lui) în brațe! Intoleranți și incapabili de dialog. Cunoaștem 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente