Colaj din frunze de toamnă - piese tangram

Tangram și colajele cu frunze de toamnă

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramIdei pentru colaje cu frunze de toamnă sunt o mulțime, dacă mă gândesc, una din cele mai „piratate” teme de la mine de pe site este chiar pe această temă, realizată de prima generație de Năzdrăvani. Nu puteam să las să treacă toamna fără să ne jucăm un pic (mai mult) cu frunze… așa că pentru săptămâna ce urmează provocarea lansată năzdrăvanilor, dar și părinților lor, este un pic mai altfel.

Trebuie să confecționeze din frunze piesele jocului de Tangram și apoi să le transforme în colaj. Modelele sunt foarte multe, sunt și aplicații de mobil cu jocul (extrem de interesante, chiar dincolo de piesele clasice), care pun la încercare imaginația, vederea în spațiu și cunoștințele geometrice.

Colaj din frunze de toamnă - piese tangramPentru cei mici, jocul poate fi îmbinat cu unul de geometrie, având trei forme: pătrat, triunghi, paralelogram (deși acesta nu este în programa de grădiniță). Se poate completa cu compararea triunghiurilor – mai mic, mai mare, la fel. În plus, aveți și lecția de abilități practice,încadrată și la tema de toamnă. M-am jucat și eu, am tăiat frunzele, însă cum acuarelele nu-mi sunt în apropiere, am completat decorul cu ajutorul calculatorului. Sper că vă place ideea, și o veți pune în practică!

Îmi pare rău că nu am adunat frunze de mai multe culori, să pot realiza elementele mai bine. La bărcuță nu mi-am dat seama ce culori am nevoie, ar fi mers cele de stejar, gata uscate, că sunt maro. Pentru casă am tăiat piesele de acoperiș din frunze roșii.

Discuții despre învățământul de ieri și de azi

Iris are azi ca temă fragmentul din Amintiri din copilărie despre școala din sat. Și cum, ca orice text prelucrat, aproape iese din context, au apărut întrebările… și răspunsurile pe măsură, dar parcă prea „la zi”:

  • Unde era învățătorul lor, de se întâmplau lucrurile astea? Păi unde să fie… la oaste. Și nu aveau altul, că sistemul ducea lipsă de cadre… nu avea cine, nu erau nici suplinitori.
  • Ce căuta preotul la școală? Venea ca suplinitor.
  • Aaa, deci el era învățătorul acum!! Și venea rar…. cam cum vin și acum la clasă profesorii de religie! Da, mamă, cam așa. Mai mult nu vin decât vin! (Mai ales preoții de la țară!!)
  • De ce învățau după cărți de biserică? Nu aveau manuale? Nu… Creangă, îți amintești, a făcut primul abecedar!
  • De ce bătea popa copii? N-a învățat și el că nu așa îi înveți carte, de frică?

No, hai, acum, dați răspunsul, că pe mine m-a încuiat!

Uite cum ajung copiii să se gândească la școala ideală… comparând metode de educație. Am mai dialogat… dacă mama lui Nică accepta așa tratament, dacă eu aș accepta să i se întâmple ei așa ceva. Și până unde vor merge metodele moderne?

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Titlu de abecedar din 1878, realizat manual de învățător. Imagine document. Preluarea interzisă.

Mi-am amintit cu această ocazie de un articol, despre implicarea preoților de la sate în dezvoltarea învățământului primar în secolul XIX în România. Un articol, dealtfel, foarte interesant, o cercetare istorică pentru care voi cere permisiunea de publicare. Însă, ca o concluzie desprinsă de-acolo, au avut, la început o contribuție importantă, pentru că era singurii „alfabetizați” din acea lume. Însă lipsa de pregătire pedagogică și psihologică i-a scos treptat din sistem, pe măsură ce au apărut învățători calificați. Dar… au rămas atâtea lucruri neschimbate, că mă uimește și pe mine comparația!