Țeserea cu fâșii de hârtie nu este o activitate ușoară, cum pare la prima vedere. Dificultățile încep de la prima idee de pus în practică, odată cu pregătirea materialului, pentru că nu există în momentul de față să cumperi de-a gata foile tăiate cu „ițe”, deși posibilitățile creative sunt aproape nelimitate. Așa că am pregătit eu, tăind cu cutterul, și m-am bucurat că pregătesc materiale pentru un grup mic de copii, și nu trebuie să pregătesc pentru o clasă de vreo 30. Sunt curioasă – și aceasta este o întrebare pentru toți părinții care vor citi aici – , ați fi dispuși ca pentru ora de abilități să tăiați cu cutterul o pagină A5, fâșii la distanță de 5mm? Voi afla răspunsul pe pielea mea, când le voi da copiilor acasă coala printată cu liniile, și să le cer să le aducă tăiate… dar poate mă ajutați să am o idee despre ce mă așteaptă.

Pentru că grupulețul meu este mic, ca medie de vârstă, nu am pregătit nici coală A5, nici A6. Am tăiat un fel de semn de carte, 30x7cm, iar fâșiile le-am făcut la 7mm distanță, aceeași lățime și pentru cele de țesut. Inițial proiectul le-a surâs, mai ales când au văzut modelul făcut de mine, în mai multe variante, nu  doar tabla de șah. Însă când au început să lucreze efectiv, să coordoneze mișcările, să țină cont de model, de „inversul” acestuia, alternanța una sus, una jos, a început coșmarul… Prima plângere înregistrată a fost este plictisitor, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că trebuia să am fâșii de mai multe culori, să le dau de lucru cu îmbinarea lor. A doua, că nu ascultă modelul, în traducere, că hârtiuțele nu se așază singure la locul lor, eventual cu comandă vocală, căci la simplu „touch screen” nu funcționau. Au fost de ajuns pentru a da startul unui cor de văicăreli (le e foame, le e sete, le e somn, au nevoie la pipi…), poate-poate mă impresionează și schimb. Așa că o imagine prea bună a creațiilor, în aceste condiții, nu există…

Ce mi-a dat însă o speranță la final a fost cererea unei fetițe de a-și lua acasă „rezerve”, ca să termine proiectul. Un plus al activității, lucru la care nu m-am gândit înainte, a fost faptul că au învățat să rupă corect, drept, fâșia pe dimensiunea potrivită. Poate vi se pare simplu, însă nu e, și, deși nu-mi propusesem și activități de rupere și mototolire, cred că le voi include în curând.

Pe viitor mă gândesc să le pregătesc totuși pentru țesut un model mai atractiv, așa cum sunt cele din numărul cu același nume, Țeserea cu fâșii de hârtie, apărut în colecția Idei creative de la editura Casa.