Zile de toamnă – concurs susținut de Editura Casa

Luna aceasta a început bine, pe plan creativ. Ca lună de toamnă – mai puțin, căci plimbările în parc, cu frunzele foșnind sub pantofi, s-au transformat în salturi de broscuțe, și cizmulițe de cauciuc. Însă vremea rea este propice lucrului manual, la gura unei sobe virtuale.

Săptămâna trecută am reluat temele săptămânale pentru copii, și, pe cât m-am bucurat eu, pe atât au fost încântați și ei, căci mulți dintre năzdrăvanii pe care i-am văzut „crescând” prin intermediul site-ului s-au bucurat de revedere și mi-au spus-o, motiv pentru care bucuria mea a crescut înzecit în weekend. Nu mă vait de muncă, pentru că merită! Mă felicit pentru ideea de a cere poza-martor cu creația, căci așa reușesc să mă bucur și de zâmbetele ștrengărești pe care cei mici mi le trimit. Vă mulțumesc încă odată!

Concursul „Zile de toamnă” este organizat clasic, cu premii trase la sorți. Editura Casa ne susține și de această dată, cinci norocoși putându-și alege, la finalul celei de-a treia teme, un volum din colecțiile Idei creative sau Micul atelier. Ambele colecții s-au îmbogățit peste vară, iar până la încheierea concursului sper ca editura să ne facă noi surprize, pe placul creativilor.

Ioana Antonia R., 5 ani, Gura HumoruluiRevenind la tema abia încheiată, copiii au realizat o sperietoare de ciori. Unele se apropie mai mult, altele mai puțin de modelul „clasic” de sperietoare, cel promovat mai mult prin povestea lui Oz, pe care toți o cunosc. Altele sunt mai „moderne”, înfricoșătoare, iar altele sunt atât de prietenoase… însă cum nu le putem testa eficacitatea, le spun felicitări tuturor copiilor, care au muncit după posibilitățile vârstei. Apreciez mai ales cazurile în care colajul a trecut dincolo de colorat și decupat un model tipărit, este ceea ce mi-aș dori să văd la fiecare lucrare: să nu alegem cea mai ușoară cale de realizare a unei teme. Creațiile pot fi admirate aici.

Pentru săptămâna următoare am anunțat deja tema: confecționăm zmee (nu zmei!), tot ca decorațiuni pentru ghivecele cu flori. Detaliile temei le găsiți aici.

De asemenea, (copiii care au mai participat știu deja), rezolvarea temei este însoțită de un exercițiu de evaluare. Începând cu acest concurs încerc, și sper să funcționeze, un exercițiu de sinceritate: părinții vor putea vedea în timp real evaluările copiilor, și au acces la editarea fișierului. Dacă experimentul funcționează, și putem evalua corect fără să calculăm cine și cui dă puncte, o să consider că acest program are o mare bilă albă. E ca și cum la un examen ai fi singur în clasă, ai avea toate materialele, și ai alege să fii corect, în primul rând cu tine însuți.

Comentariile la acest articol nu vor fi posibile. Vă rog ca pentru comunicare să folosiți câmpurile destinate comentariilor din articolele temelor. Mulțumesc pentru înțelegere! 🙂

Cuibul Dragonului: Începutul erei războinicilor

Cuibul dragonului: Începutul erei războinicilor – noua animație pentru copii, în cinema

Cuibul Dragonului: Începutul erei războinicilorOdată cu schimbarea vremii toată lumea caută variante pentru a petrece timpul la adăpost, și, dacă varianta aleasă este și pe placul copiilor, atunci reușita acelei zile nu mai este deloc sub semnul întrebării. Ne-am petrecut sâmbăta de dimineață la film, dând curs invitației primite la Grand Cinema & More, din Băneasa Shopping City, de la Ro Image Film Distribution.

Nu știu cum vedeți mersul la cinema la desene animate, însă pentru mine este relaxant. Și nu de puține ori am descoperit că mă simt mult mai bine la un film pentru copii, decât la unul pentru adulți. Nu pentru că binele învinge, și avem încă nevoie de acest lucru, sau pentru că personajele negative își primesc „răsplata”, ci mai mult pentru a urmări în ce mod se promovează în momentul de față valorile, pe un canal cu mare impact la copii – acela vizual.

Mi-a plăcut ideea filmului, mi-a adus aminte de epoca în care eram jucător înrăit de Heroes III, joc cu care nu s-a mai comparat nimic de după. Am jucat până când visam dragoni, vrăjitori, elfi și puteri nemărginite, așa că filmul s-a potrivit de minune. Copiii au fost și ei de acord cu programul (în ultimul timp merg doar când au chef, dacă ideea este interesantă), așa că am intrat în acțiune.

Înainte de film am prins și un moment organizat pentru copii, în cinema, legat de Peter Pan. Ai mei au trecut demult de animăluțele din baloane (deși Iris și-a încercat norocul cu Peter, dacă știe să facă veverițe! – prietenii știu de ce), de pictură pe față, în schimb TinkerBell venise utilată cu ceva șabloane de corăbii, de construit, doar e zâna cârpace din Valea Zânelor. Sunt preferatele Irisucăi, și nu s-a lăsat până n-a terminat corăbioara din carton.

Am intrat așadar la film foarte bine dispuși. Copiii s-au simțit minunat, acțiunea i-a prins, și nu m-au întrebat nimic în timpul filmului, cum se întâmplă de obicei. Eu am stat și-am analizat personajele și acțiunea. Finalul este cel care aduce în discuție un subiect de actualitate: acceptarea „prietenilor” care se dovedesc altceva decât ceea ce par. Sunt diferiți fizic, deși convingerile după care se ghidează nu de schimbă deloc. Este, tacit, o invitație la toleranță, la acceptarea diferențelor în societate, lucru care la noi devine din ce în ce mai rar. La fel, sunt puse în discuție relațiile inter-umane, raportate odată la tradiții, și mai ales la prejudecăți, dar reevaluate după înlăturarea etichetelor și reașezate pe baze noi, de respect reciproc.

Din 16 octombrie filmul rulează în cinematografe. Vizionare plăcută!