Mergem la școala normalului!

Chiar înainte să înceapă școala am văzut pe unul din grupurile de învățători de pe facebook o clasă decorată care părea desprinsă dintr-o poveste. Toate colegele care au reacționat atunci erau pe linia „așa ceva nu se poate să existe la noi”, spunându-i minune sau atribuindu-i alte calificative de gen.

A început școala și odată cu ea și scandalul. Pe scurt, clasa Disney de la Liceul pedagogic Timișoara nu este „normală”.

clasa-disney-pedagogic-7-500x375

Sursă foto și declarație: oradetimis.ro (sunt mult mai multe imagini disponibile)

Am atras atenția asupra faptului că normalitatea este cea care trebuie să predomine, nu este normal să îi îndepărtăm pe copii de realitate. Nu este un lucru care să nu poată fi apreciat, este un lucru frumos, dar școala ar trebui să le ofere copiilor stabilitate, un mediu egal, nediscriminatoriu, în care copilului să i se  ofere cunoștințele de care el are nevoie și nu neapărat o lume Disney, unde să trăiască vise. Am fost în mijlocul lor, am avut o poziție despre ceea ce am identificat la fața locului, un lucru este clar, ne bucură priceperea lor și arta pe care au dovedit-o în a pregăti sălile de clasă, au fost extraordinari, dar e normal să păstrăm limitele și normalitatea, a declarat pentru oradetimis.ro, Aura Danielescu, inspectorul școlar general al ISJ Timiș.

Așadar, inspectoratul se scandalizează că, la un liceu pedagogic, care teoretic ar trebui să și experimenteze alternative educaționale, din fonduri private, se realizează un decor care, dincolo de aspectul de poveste, este și practic. Zidul din spate ascunde dulăpioarele copiilor, rafturile cu rechizite sunt în „scorburi”, și ne uităm la tabla spre căsuța piticilor. Nu se spune văd nimic de proiectorul instalat, bănuiesc din aceiași bani, deasupra tablei.

Dacă tot milităm la nivel oficial pentru o școală a normalului, de ce în marea majoritate a școlilor românești nu există acest „normal” la care să ne raportăm? În mediul rural – „un mediu egal, nediscriminatoriu” – sunt școli care au toalete afară, nu au apă curentă, se încălzesc cu lemne. Sunt școli unde băncile au și 100 de ani. Sunt școli unde părinții cumpără la început de an bănci, perdele, dulapuri. Comentez în continuare: „…copilului să i se  ofere cunoștințele de care el are nevoie și nu neapărat o lume Disney, unde să trăiască vise.” – sigur, o lume în care îl punem în genunchi la școală, îi spunem că Darwin e un impostor, că trebuie să se supună și să nu gândească. La care „normal” ar trebui să ne raportăm? Declarația celor de la ISJ Timiș dă dovadă de un mod limitat de gândire, un „pat al lui Procust” care domină spațiul de decizie românesc, cel puțin la nivel educațional.

După ce că nu sunt în stare să le asigure copiilor manuale, că i-au transformat în cobai ai unor reforme făcute cu picioarele și din mers, au un tupeu fantastic să ne vorbească despre „normalitate”. Mie nu mi se pare „normal” ca, atunci când, prin lege, învățământul este numit „gratuit”, să cumpăr manuale, pentru că cele de la școală sunt într-o stare jalnică. Nu mi se pare normal să cumpăr cretă, proiector, dulapuri, și tot ce mi-au mai auzit urechile la început de an școlar. Nu mi se pare normal să citesc în manualul de istorie de-a patra, pe care Iris îl folosește anul acesta, că România și-a depus candidatura la aderarea în UE, și să argumenteze de ce se dorește acest lucru. Nu mi se pare normal să avem un învățământ depășit de realitățile în care trăim, și să mai citesc că folosirea magnetofonului la clasă este „mijloc modern de învățare”.

Nu e normal să existe clase cu 36 de copii, la ciclul primar, când în legea educației – art. 63, (1) c), se spune că o clasă de nivel primar are în medie 20 de copii, nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25!

Mă bucur că undeva, pe pământ românesc există 28 de copii (am numărat scăunele din poză) care se duc de plăcere la școală, și, la clasa pregătitoare, se simt bine și nu regretă grădinița. Cei de la inspectorate, ministere, alte comitete și comiții, să-și tină părerile pentru ei, până când vor fi în stare să ne ofere un normal în care să ne simțim respectați, și nu abuzați la orice decizie.

Știu ce se va întâmpla în continuare: clasa nu va fi „demolată”, însă pariez că în toamnă se va da o circulară prin care se interzice cadrelor didactice să intervină în „normalul” clasei. Fără derapaje de la linia de partid, da?

Ca să închei „vesel”… se potrivește bancul următor:

În cimitir, groparul sapă liniștit. Dintr-un mormânt se ridică un schelet. Încearcă să-l sperie, însă el își vede de treabă. Văzând că n-are succes, scheletul se îndreaptă spre gard și dă să sară.
Dintr-odată se trezește cu ditamai lopata după ceafă.
Groparul: Râdem, glumim, da’ nu părăsim incinta!

(orice asemănare cu personajele și faptele reale nu este deloc întâmplătoare 🙂 )

 

Cristina H.
Posted in De-ale școlii and tagged , , , , .

17 Comments

  1. Frumoasa clasa, pare desprinsa din povesti. Sunt suparata si eu pe scoala romaneasca. Gabriel are manuale noi ( ca hartie) dar depasite ca si continut…poze neclare, hartia paginilor zici ca e de ziar…La scoala noastra este un microbuz care transporta elevii de la 10-15 km distanta de oras. Anul trecut s-a stricat si nu stiau cine sa dea banii pt reparatia lui: inspectoratul scolar sau primaria…au taraganat-o asa mai mult de o luna, poate chiar doua..timp in care elevii s-au descurcat fiecare cum au putut….si exemplele ar putea continua..Asta ma intreb si eu: care normalitate??

    • Cum care? Asta pe care o propovăduiesc ei, bătându-se cu pumnul în piept și băgând gunoiul sub preș.

  2. Eu ma bucur ca „pe pamant romanesc” exista o astfel de invatatoare, despre care putem spune fara doar si poate ca are chemare, are har, are initiativa, are…. are tot ce le lipseste multor cadre diodactice !

    • Multora le lipsesc finanțele, nu inițiativa, și nici creativitatea. Că sunt și multe plecate departe de spațiul ăsta, nu discutăm.

  3. Clasa respectiva este ceva de prost gust, care frizeaza cu snobismul celor care au pus-o la cale! Sa fim seriosi…nu moare nimeni intr-o clasa cu pereti albi, curati, goi sau plini de lucrari ale copiilor, dar in care dascalul isi face treaba cu seriozitate, oferind drept la zbor tuturor elevilor spre lumea ale carei coordonate inca nu le stim.

    • Nu moare nimeni, e drept, dacă ne mulțumim să supraviețuim. Însă eu personal nu asta îmi doresc.
      Romanii spuneau că gusturile nu se discută. Și nu asta discutăm aici. Am încercat să subliniez în articol alt aspect, și se pare că nu am reușit: acela al „autorităților” care vin să condamne o idee în spiritul invocării unei „normalități” a învățământului românesc, a egalității de șanse a tuturor copiilor.
      Care normalitate? Ce e „normal” din tot ce se întâmplă acum în școala românească?

  4. Normal ce sa fie ,ce sa fie.

    Daca ,carte n-o sa stii
    Oare cum o sa devii
    Muncitor calificat
    Cand tu bac-ul nu l-ai luat
    La desene te-ai uitat
    Te gandea-i ca esti prin parc

  5. Din pacate „normalitatea” din scoala romaneasca reflecta „normalitatea” societatii noastre. Nu pot sa spun daca scoala este rezultatul societatii sau daca nebunia din societate este urmarea scolii romanesti. Dar sunt sigura ca „omul sfinteste locul”, ca totul, mai ales schimbarea ambelor, depinde de noi insine, de responsabilitatea cu care ne facem profesia oricare ar fi ea, dar mai ales cea de parinte. Oare cati dintre noi ne incepem ziua gandindu-ne la impactul faptelor noastre asupra celorlati, mai ales asupra copiilor nostri, porniti sa ne facem treaba bine, fara sa ne victimizam, fara sa privim in „curtea vecinilor”, toleranti fata de parerea altora, fara orgolii ieftine si satisfactii marunte?! Oare cati dintre cei care conduc destinele acestei tari, care manageriaza invatamintul romanesc se gandesc la noi , la copiii nostri, la viitorul lor si al societatii noastre mai mult decat la ei insisi? Poate par patetica dar ar fi bine sa ne aducem aminte mai des de principiul „Prin noi insine”, oricine am fi si oriunde am lucra si poate vom reusi sa facem ceva…Ar fi mai fi multe de spus…

    • Dana, ce deviză politică citezi și tu!
      Păi pe vremea aceea… Existau politicieni în adevăratul sens al cuvântului.

      Azi vezi așa ceva?! Eu văd doar cum instituția de bază a unui stat de drept, justiția, e luată peste picior la cel mai înalt nivel în stat. Nu știu de unde ar trebui să înceapă „normalul”, dar de undeva trebuie să o facă 🙁 , pentru că nu mai merge așa!

  6. M-as bucura sa stiu ca mai multe scoli si gradinite ar urma un exemplu asa de frumos. „Normal” ar fi sa nu ingradeasca creativitatea si dragostea dascalilor. „Normal” ar fi, asa cum ati scris si dumneavoastra sa fie conditii optime de igiena in scoli si gradinite, nu ca fetita mea sa mearga la w.c. la GAURA cum zice mititica mea de 5 ani.

    • Nu că am ceva cu toaletele turcești, din punct de vedere igienic le consider mult mai potrivite pentru școală decât cele cu vas. Cu condiția să fie conectate la canalizare și apă curentă…

      Sună așa SF „normalul” ăsta, că pare mai mult „ideal”.

  7. Cred ca nu este vorba de politicieni, profesori, medici, strungari … In aceasta mare problema este vorba de OAMENI. Sunt convinsa ca „normalul” ar trebui sa inceapa cu fiecare dintre noi. Noi trebuie sa fecem ceva pentru noi, pentru copiii nostri si sa-i invatam si pe ei inca de la inceput „normalul” nostru. Ma gandesc la cei 7 ani de-acasa pe care nu-i pot schimba nici o scoala, oricat de prestigioasa ar fi ea.”Normalul’ pe care il vad eu pentru inceput e nevoie sa se bazeze pe:”mai intai vezi barna din ochiul tau, apoi paiul din ochiul vecinului”, „libertatea proprie se intinde pana la libertatea celuilalt”, respect, toleranta, cinste. Am impresia ca in ziua de azi, daca te ghidonezi dupa aceste cateva directii esti luat de prost. Si nu m-a deranjat mult cand am fost eu in aceasta situatie,insa cand este vorba de copilul meu, ma doare inzecit. Aceasta atitudine ‘a zilelor noaste”, „normala” din punctul multora de vedere de a face „orice” pentru a fi primul, cel mai grozav, popular o au prea multi copii. Si oare de unde au invatat-o? De la scoala? Ceea ce vreau sa spun este ca noi ca oameni, ca parinti, putem incepe schimbarea cu noi si cu cat vom fi mai multi cu atat glasul nostru va fi mai puternic si cei care ne conduc vor trebui sa ne asculte si poate se vor schimba si ei. Este adevarat ca „pestele de strica de la cap”… dar putem face ceva si ar fi pacat daca nu am incepe.

    • Dana, duci discuția în formare de valori. Iar asta îi lipsește societății noastre în ansamblu. Știu cum e să fii luat de prost, și personal așa m-am săturat…

  8. Dar tu faci ceva in acest sens si chiar daca te-ai saturat nu te lasi. Atat in activitatile pe care le faci zi de zi pe site si in meseria ta, dar mai ales ca parinte. Este usor sa-ti dai seama de asta citind toate articolele publicate de tine: fara compromisuri, aperi corectitudinea, promovezi valori demult uitate, faci cunoscuta istoria poporului nostru, ne prezinti actiuni si personaje deosebite … Este bine ca ai gasit o metoda sa ni le impartasesti si noua, dar pentru mine este extrem de important ca-ti cresti copiii cu valorile de care pomeneam. Noi ceilalti nu putem?! Sau poate nu vrem?!

    • Dana, proba mea de foc va fi când mă voi întoarce la catedră. Acolo să văd dacă rezist. Prima dată eram tânără, m=am lăsat copleșită de sistem, și am renunțat la ce=mi era drag să fac. Acum sper să am puterea să le duc până la capăt.
      Până una alta scriu, să arăt că există și o altă variantă, nu trebuie să plecăm capul oricând, oricum.

  9. Si mai ales nu trebuie sa renuntam la valorile noastre! Sunt convinsa ca vei reusi. Aceasta perioada a fost de antrenament, de consolidare din care sigur ai iesit mai puternica si mai inteleapta. Ce ma bucura pe mine este ca si alti copii vor avea parte de EDUCATORI ca tine, care se vor gandi in primul rand la binele lor. Si asa mai putem spera ca se va schimba ceva. Eu iti pumnii de pe acum si sunt convinsa ca vei trece cu bine proba de foc de care spuneai si in timp vei ramane in memoria multor elevi de-ai tai.

    • Dana, încerc să nu visez cu ochii deschiși. Cei care într-adevăr pot schimba lucrurile sunt părinții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente