După ce și Irisuca a spus acum ceva vreme adio, grădiniță, am rămas oarecum cu impresia că fiecare clasă beneficiază de un colțișor în care fiecare copil găsește, dacă dorește, o provocare din categoria jucăriilor educaționale. Nu este chiar așa, mai ales că investițiile pentru jocuri și jucării de calitate sunt minore. Marea majoritate investesc în păpuși ieftine, care stau îmbrăcate și ne-smotocite sus pe dulapuri, să arate „bine”, și mașinuțe care nu au aproape nicio valoare educațională, dar țin copiii ocupați. Nu se poate da o definiție pentru „jucărie educațională”, însă aceasta este un instrument cu ajutorul căruia copilul învață ceva folositor, ceva ce îi va fi util în viitor.

În ceea ce-i privește pe preșcolari,  nu trebuie să uităm că jocul este pentru ei principala activitate, modul în care ei învață. (Nu intru în dezbateri apropo de mania opționalelor, și modul de a le umple timpul până la refuz, încât joaca devine un lux!) De aceea îi revine adultului rolul de a-i pune la îndemână instrumente noi – jucării – cu care el să exploreze, să descopere, să învețe, și să parcurgă lin un curs de dezvoltare normal. Jucăriile sunt primele obiecte cu care copilul intră în contact. A înțelege cum funcționează, ce și unde se potrivește, reprezintă pentru această vârstă un mod de a rezolva probleme.

A alege jucăria potrivită este o provocare, pentru că de fapt trebuie să selectezi, în funcție de nivelul de dezvoltare și interesul copilului, ori a ariilor ce trebuie stimulate, acea jucărie care este combinația ideală între distracție și învățare. O jucărie care nu exersează nici măcar o abilitate este o jucărie inutilă.

Una din temele anuale ale programei pentru preșcolari este când, cum și de ce se întâmplă?, în cadrul căreia sunt propuse activități prin care copilul să vină în contact și să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare – obiecte, aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii -, precum şi interdependenţa dintre ele. El trebuie să poată comunica impresii și idei de bază, să vorbească despre plantele şi animalele din mediile terestre, acvatice.

Pe această temă a fost construit și jocul „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” de la D-Toys. Setul include 12 planșe cu puncte magnetice, și un creion-elefănțel pentru validarea răspunsului. Creionul muzical pentru mine a fost o mare surpriză, căci are un volum extrem de decent, față de alte instrumente de acest gen care mi-au picat în mână. Nici prea tare, nici prea încet, cât să nu te enervezi, mi-a adus aminte de muzicuțele pentru bebeluși. Apoi, în momentul în care răspunsul este corect și se realizează contactul electric pentru a cânta melodia, aceasta se aude atât cât copilul consideră necesar. Dacă pentru el este suficientă o secundă de sunet pentru validare, și ridică apoi creionul, muzica se oprește. În testele mele, au ascultat odată, de două ori, dar apoi nu au mai insistat. Melodia este celebrul cântecel „Un elefant se legăna…”, urmată de ritmuri mai vesele, pe care nu le știam ca făcând parte din cântec. Al doilea lucru care mi-a plăcut este faptul că creionul nu are reacție în momentul răspunsului negativ, încurajând și întărind doar răspunsul corect.

Am testat jocul cu trei pitici „de împrumut”, căci ai mei au depășit demult vârsta căreia i se adresează jocul. Prima a fost Maria, care tocmai a terminat clasa I. I-am dat fișele pe rând, în ordinea numerotată, însă a fost nevoie să-i citesc cerințele, căci s-a plâns că nu prea seamănă literele cu ce știe ea de la școală. Într-adevăr, fontul, deși pare scris de mână, este diferit de cel învățat de cei mici. Cred că cel mai utilă ar fi fost folosirea literelor mari de tipar, standard, mai ales că le învață începând cu grupa mare, și adoră să descifreze singuri cerințele. A doua provocare au fost pentru ea întrebările negative – cui nu-i place mierea? cine nu are somn de iarnă? – lucru de înțeles, căci operațiile gândirii sunt încă la stadiul de aplicații concrete la această vârstă. Cu explicații pe marginea fișei, a găsit răspunsul fără să apeleze la modalitatea extrem de la îndemână – încercare și eroare, adică să testeze cu elefănțelul bulina corespunzătoare răspunsului corect.

Fișele evaluează cunoștințele despre animale prin întrebări tip grilă, cu un singur răspuns corect din trei sau patru variante. Sunt întrebări despre alimentație „consacrată” (ursul mănâncă zmeură, șoricelul cașcaval, iar bufnița nu aleargă după miere), mediul de viață (ursul în pădure, peștele în apă), abilități deosebite (vidra – înotător, ghepardul – alergător), tipuri de blană, hibernare, urme lăsate de viețuitoare în deplasare. Două planșe fac excepție – una apelează la cunoștințele din povești – ce animal există în realitate: caracatiță, dragon, unicorn, dinozaur, sau la completarea unui puzzle simplu, prin recunoașterea elementelor lipsă din careuri.

Al doilea test l-am făcut cu Daria, clasa pregătitoare. Spre marea mea surpriză, a citit singură, cu câteva excepții, cerințele. (Aici evit alte discuții, ce ar trebui să se facă și ce se face la unele clase pregătitoare…). Daria însă – de doi ani de când lucrez cu ea a dovedit un nivel de dezvoltare mult peste vârsta ei reală, așa că faptul că și-a însușit deja scrisul de mână nu mi se pare imposibil. Nu a avut nicio eroare, exceptând două planșe: cea în care apare vidra, pe care nu a recunoscut-o, dar a ales prin eliminare răspunsul – vulturul nu înoată, și nici melcul, și cea referitoare la hibernare, unde a ales ariciul la prima încercare. Am întrebat-o de ce. Răspunsul a fost foarte aproape, ursul sigur hibernează, al doilea animal care dormea părea un cățel, dar nu era sigură că l-a recunoscut, și a încercat ariciul. Cu ocazia aceasta a învățat că și aricii hibernează, căci cățeii sigur nu o fac.

Al treilea test – Cristian, absolvent de grupa mare, în toamnă la pregătitoare, nu a făcut decât să confirme celelalte două teste, la problema prin eliminare în cazul „vidrei”, și mai greu de rezolvat fișa-puzzle.

Chiar și în această formă aparent simplă de prezentare a jocului, pentru preșcolari reprezintă o modalitate de a rezolva probleme, făcând apel la cunoștințele asimilate anterior, sau, dacă nu le au, eliminând variantele pe rând pentru a afla răspunsul corect, așa cum au procedat și fetele atunci când au întâmpinat dificultăți. Ar fi vrut să păstreze jocul – ceea ce din păcate nu era posibil, dar le-am întrebat de ce l-ar vrea, din moment ce au rezolvat deja toate cerințele. Maria mi-a spus că-i place elefănțelul, Daria – pentru că vrea să le rezolve până le știe bine pe toate!

Dacă nu aveți idei ce să cumpărați unui copil la vârsta grădiniței, „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” este o variantă de cadou, întărind și legătura adult-copil prin rezolvarea împreună a provocărilor. Iar dacă pentru el informațiile nu mai sunt o noutate după parcurgerea repetată, încurajați-l să ia jocul la grădiniță. Sunt sigură că va fi bine primit de colegi, dar și de profesorul educator, care va putea, pe marginea fișelor, să aducă noi subiecte în discuție.

Cred că utile ca accesorii la acest joc ar fi kituri separate de fișe. Sunt disponibile alte trei versiuni ale jocului Elefănțelul vesel – „Aventuri culinare”, „O plimbare în natură”, „Forme, culori, fructe și legume”, ultima fiind poate la fel de atrăgătoare ca cea cu animale. Din moment ce există deja creionul-elefănțel, o variantă de extindere a jocului ar fi achiziționarea separată de mape cu fișe.

Jocul îl puteți achiziționa online, din magazinul oficial D-Toys, sau din ofertele disponibile în alte magazine de jucării: Elefant.ro, BestKids, DinoLand, ToyCenter,