Uneori am impresia că „planetele” se aliniază în unele zile, și parcă cer ele câteva rânduri… Azi mi-am prezentat una din temele de semestru, temă pe care nu aș fi reușit s-o fac fără ajutorul vostru, cei care mă urmăriți. Așadar, dacă ați răspuns la chestionarul privind folosirea tehnologiei în procesul de predare-învățare, verificați mailul (în cazul în care mi l-ați lăsat, sau lăsați-mi un mesaj, dacă sunteți interesați) pentru a vedea rezultatele cercetării.
O concluzie ce transpare din tot studiul – deși există dorință: este încă foarte greu să integrăm mijloacele tehnologice în procesul de învățare. Nu vorbesc aici despre materiale suport, care pentru un sfert de oră să le capteze atenția. Vorbesc despre abordarea lecției având la îndemână instrumente moderne. Știu că ar însemna muncă… și am văzut pe pielea mea. M-am apucat să pregătesc o lecție de istorie pentru clasa a IVa, pe tema „Uniunea europeană”. Ei bine, manualul e din 2006, adică dinainte ca România să adere. Pot folosi manualul? Nu. Hărți? Atlasele cam tot de pe-atunci sunt. În schimb am avut la dispoziție lucrări precum Vino să cunoști Uniunea europeană, sau materiale primite la centrul Uniunii europene din București. Și, pe lângă multiplicat câteva pentru un joc cu harta mută, mi-a fost mai ușor să fac repede o prezentare utilă toată ora, și care m-ar scuti în același timp de scris schema pe tablă, căci am realizat-o treptat în slide-uri, cu iconiță specială „scriem în caiet”. Deodată un suport pentru întreaga oră a devenit soluția tuturor problemelor mele cu materialele… în plus am integrat și link către imnul Uniunii. Acum 15 ani aș fi spus că e o lecție ultra-modernă, acum mi se pare atât de „normală” și deloc ieșită din comun că parcă e o a doua natură.
La fel cred că se simt și copiii. Au enorma șansă de a avea acces la niște instrumente de învățare extraordinare. Doar că cineva – și aici e problema, nu știm cine – trebuie să-i ajute să nu mai vadă tabletele, telefoanele, calculatoarele, ca jucării. M-am amuzat teribil la afirmația unui participant la dezbaterile de azi: părinții au inventat pentru copiii mici o suzetă miraculoasă – le dai telefonul/tableta și tac instant, nu mai deranjează cu orele. Ei bine, dacă atunci când erau mici le dădeați suzeta… poate vă gândiți la afirmația aceasta.
Putem transforma procesul de învățare. Doar că nu trebuie să căutăm mereu calea cea mai ușoară. Calea corectă presupune multă muncă, multă pregătire, timp investit, și nu neapărat bani.
Am să închei cu o recomandare: un volum de care m-am îndrăgostit instant la târgul de carte, și pe îl văd folosit cu grupurile de copii, atunci când încercăm să-i motivăm pentru lectură. Este o carte, apărută la editura Gama, este dilema în imagini expresive a două personaje care nu-și găsesc calea comună, cumva personificarea luptei dintre generațiile tradiționaliste și cele IT de azi. Nu trebuie să fie o luptă în care unul să câștige și unul să piardă, ci una din care fiecare să afle mai mult despre celălalt și să iasă amândoi în câștig.
- Ce-ai acolo?
- Este o carte.
- Și… cum derulezi mai jos?
- Nu derulez. Dau pagina. Este o carte. […]
- Postezi pe blog cu ea?
- Nu. Este o carte.[…]
- Poate să dea sms-uri?
- Nu.
- Să scrie pe Tweeter?
- Nu.
- Are wi-fi?
- Nu.[…]
- Deci… ce mai știe cartea asta să facă? Are nevoie de parolă?
- Nu.
- De un nume de utilizator?
- Este o carte! […]
- Nu-ți face griji, o pun la încărcat când termin!
Și acum, la final, întrebarea de baraj: cum folosiți aceste „device-uri” cu copilul? Suzetă IT? Instrument de învățare?
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
Interesanta recomandare, dar si mai interesant articolul.
As zice ca tehnologia castiga tot mai mult teren, dar e bine sa nu uitam nici caile traditionale.
Daria si Andrei citesc in format clasic, dar si de pe tableta. Desi Daria citeste mult, am observat ca ii place mai mult varianta clasica si mereu o gasesc cu nasul in cate o carte.
Personal, prefer varianta tabletei pentru ca pot lua cu mine mai multe carti, ocupa mai mult spatiu si nu depind de lumina pentru a putea citi.
Unul din slide-urile din prezentare arată printre dezavantajele enumerate la folosirea tehnologiei și faptul că creează dependență. Părerea mea este că nu, dacă este folosită cum trebuie. Și eu prefer ebookul la drum lung, dezavantajul e că fiind doar unul, în concediu trebuie să luăm și ceva cărți pe lângă, căci vara trecută ne-am certat pe programul de citit.
Pingback: La serbare, cu cântec înainte | Talente de Năzdrăvani