Cum ne pregatim anul acesta pentru Martisor

La capitolul idei creative, luna februarie se ia la întrecere cu luna decembrie, şi n-aş putea să dau un câştigător. Pe site-urile din afară abundă idei cu inimioare, care, dacă treceţi peste pragul diabetic de „prea siropos”, sunt numai bune de pus în practică la noi – adaptate, normal – pentru 8 martie. În schimb la noi e în pregătire sărbătoarea mărţişorului. Mi-am promis la un moment dat că îmi voi aloca câteva ore de bibliotecă pentru o cercetare serioasă pe această temă, însă până acum n-am reuşit… În schimb ceea ce aş vrea să reuşesc e să vă conving să confecţionaţi singuri mărţişoarele pe care le veţi oferi!

Circula mai deunăzi pe facebook o imagine de „boicotare” a mărţişoarelor importate din China. Nu ştiu dacă aţi vizitat vreodată un angro în această perioadă… este… copleşitor să vezi miliardele de animăluţe de cauciuc cum stau pe paleţi, depozite întregi. Iar omuleţii aceia cu ochii mici habar n-au ce vând. Ştiu doar că noi plătim. Există în prag de primăvară mai multe variante.

Bărbaţilor le recomand ghioceii. Un şnur găsiţi la colţ de stradă, şi garantat la birou veţi face impresie mult mai bună cu câţiva clopoţei parfumaţi decât cu o floare de bronz şi trei mărgele de plastic. Vorbesc aici de mărţişoarele oferite din politeţe, nu de cele pe care le daţi membrilor familiei. Aici puteţi fi creativi, după buget, de la ciocolată la bijuterii. Puteţi – ceea ce se întâmplă la mine în familie de câţiva ani – să încheiaţi un contract cu unul din minorii dornici de a umple din nou puşculiţa de la colindat, şi să-i oferiţi un preţ corect pe mărţişoare home-made. Îi veţi da de lucru, îşi va umple timpul liber altfel decât cu jocuri, şi va învăţa ce e acela ban câştigat prin muncă (nu că la colindat n-ar fi, dar e alta satisfacţia). Dacă nu vă va fi pe plac reacţia colegelor de la birou… seamănă cu aceea avută la apariţia unui puiuţ de pisoi sau căţel: Vaaai, nu pot să cred!! Un copil a făcut asta??

Un alt capitol serios la investiţii de 1 martie este cel pentru „doamna”, la şcoală. Nu ştiu cu ce aţi obişnuit-o, dar pentru orice învăţ, există şi dezvăţ (a se citi Zdreanţă, de Tudor Arghezi). Lucraţi cu copilul la modul cel mai serios un mărţişor pentru doamna. Iar dacă doamna nu va zâmbi şi nu va aprecia munca şi sufletul investit de copil în acel mărţişor, să nu vă pară rău că nu aţi procedat altfel. Puteţi să-i asortaţi cu un buchet de brânduşe sau ghiocei, în cele mai multe cazuri va fi foarte apreciat.

De câţiva ani de când am blogul n-am mai cumpărat mărţişoare. După puterile lor, ambii copii au confecţionat mărţişoare pentru colegi şi pentru doamna, apoi pentru colegele tuturor bărbaţilor din familie. Anul acesta Iris are deocamdată o singură comandă fermă, şi calculează în fiecare zi cam cum ar trebui să se promoveze să îşi poată cumpăra staţia de pompieri de la lego… Ar vrea ea staţia de poliţie, dar nu îi ies calculele, şi cică o să-l roage pe Iepuraş. O problemă destul de grea a fost cea a mărţişoarelor pentru colege, s-a gândit ea că ar vrea să le dea ceva util, şi a ales să le confecţioneze câte o brăţară. Andrei încă nu ştie ce le va pregăti fetelor. Are vreo 18 în clasă… anul trecut ideea salvatoare i-a venit în seara de 28 februarie, aşa că nu îl „stresez”. În schimb are de pregătit împreună cu grupul de lucru vreo 100 de bucăţi pentru târgul de mărţişoare, unde vor ei să bată recordul la vânzări…

martisoare2015

Dacă v-am convins, puteţi găsi diverse modele şi aici pe blog, la secţiunea de mărţişoare, dar puteţi căuta şi pe net, în funcţie de ce materiale aveţi disponibile. În cele trei săptămâni care urmează îi voi provoca pe copii cu diverse teme. Săptămâna aceasta, de exemplu, trebuie să realizeze un mărţişor pornind de la un capac de plastic reciclat de la o sticlă. Sunt foarte curioasă ce idei vor avea!

Vă doresc o primăvară frumoasă (şi timpurie, dacă nu cer prea mult)!

Posted in Mărţişoare and tagged .

2 Comments

  1. Sincer eu nu inteleg cum un cadru didactic ar putea sa nu aprecieze un martisor lucrat de un copil sau alt cadou facut de manutele celor mici. Eu primesc in general felicitari facute de ei, uneori sunt cu motiv dar cele mai multe sunt pur si simplu facute la repezeala intr-o pauza. Pentru mine nu conteaza estetic ci sufletul pe care-l pun ei in acea felicitare si atentia cu care iti urmaresc expresia .

    • Andreea, sunt, iti garantez. Parada cadourilor din cancelarie este graitoare in acest sens.
      Dar ma bucur enorm cand descopar ca mai sunt si altfel de oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *