Nu ştiu ce se întâmplă anul acesta, poate atrag eu poveştile negative, dar nu aud decât variante „horror” despre moşi-crăciuni. Ba sunt îmbrăcaţi ca vai de ei, ba mai bine tac decât să scoată te-miri-ce păsărele… încât bieţii copii abia dacă mai ştiu ce să mai creadă! Şi cum atât prestaţia de 2 lei, cât şi cadourile, sunt suportate cu stoicism de părinţi, stau şi mă întreb: pentru ce…? Spiritul Crăciunului e departe de acest show ieftin…

Aşa că mă gândesc foarte serios ca la viitoarea-mea-primă-serbare moşul să devină mai modern decât le trece părinţilor prin cap, şi să avem un chat plăcut pe skype. O să-l înţeleg că e ocupat şi nu are timp de plimbări înainte de Ajun, dar că se rupe de la munca din fabrică să stea un pic cu noi de vorbă. Materiale necesare: un laptop, un stick de net, un proiector (până aici nimic greu), şi un moş amabil care la ora X să fie disponibil pe skype, de preferat nu în izmene, poate cu un decor fain în spate, să ne salute, poate să asculte un cântecel-două, şi să promită că nu-i ratează pe copii în noaptea de Ajun.

Şi uite-aşa am făcut şi serbare, cu moş punctual, amabil, care nu dă găuri suplimentare la buget şi nu creează frustrări inutile. E o idee de afacere, poate chiar de viitor, dacă ne mai destupăm la minte şi nu ne mai agăţăm disperaţi de obiceiuri care ar trebui schimbate. Şi care ar intra în ton cu copiii noştri atât de „tehnici”. Pentru că, dacă pe-ăsta de vine îl trag de barbă, şi îţi vine cu smocul de puf să-ţi demonstreze că e fals (e trăită anul trecut), pe cel de pe skype… tare aş vrea să văd cum îl testează!

Vă doresc să scăpaţi repede de duhurile rele ale serbărilor abia încheiate, şi mirosul de sarmale şi cozonaci să vă aducă buna dispoziţie!