Serbarea de Craciun

Pe oriunde mă uit pe net văd poze de la serbări. Toată lumea e gătită, veselă, şi aşteaptă sărbătorile, se pozează cu familia, cu Moşul, ce mai, o nebunie completă! Mie personal îmi plac două tipuri de serbări: acelea unde există sală de festivităţi la şcoală, scenă, cortină, culise, şi copiii înţeleg ce înseamnă un spectacol, program, punere în scenă (e o experienţă unică, pe cuvânt!), sau cele în care copiii se simt bine, nu părinţii, chiar mici petreceri improvizate la clasă. Variantele în care „dar de ce i-aţi dat fiicei lui X poezie mai lungă decât fiicei mele” sau „de ce al meu deschide o singură dată gura” mă lasă rece, şi sunt total împotriva lor. De ce? Pentru că, şi dacă numeri silabele, tot nu vei împăca pe toată lumea… mai ales dacă vor sta claie peste grămadă în clasă, lovindu-se şi călcându-se pe picioare să-şi fotografieze mai bine odorul, fără să le pese de ceilalţi părinţi, care vor acelaşi lucru.

Mi se pare mai practic să-i laşi pe copii să se grupeze, dacă vor, nu e obligatoriu, şi să aleagă ei ce vor să prezinte: un cântec, o scenetă, să vină ei cu idei. Nu doamna să împartă zeci de hârtiuţe, cărora să le pierdem numărul şi ordinea… Încă ceva, la fel de „practic”. Dacă nu poţi chema un Moş Crăciun ca lumea, mai bine nu chemi deloc. Unul cu costum de 2 lei nu ţine decât la vârsta de 2-3 ani, nu de pe la 5… când au o mulţime de întrebări şi suspiciuni. Adică unul la care să-i vezi barba neagră pe dedesubt şi flanelul atârnând este jalnic. Mai repede pui un mesaj video de la moşul… sau deschizi o „cameră” din oraşul lui Moş Crăciun, să vezi de ce e ocupat şi n-a ajuns. Din punctul meu de vedere, e mai practic să nu ajungă. Şi aşa lista de cadouri e lungă, unul în minus tăiat de la serbare nu e de ici de colo.

Ce nu-mi mai place mie la serbări: toată lumea dă din colţ în colţ să strângă bani, să-i ia doamnei cadou. Că doar merită, nu? Sunt total anti acestui obicei! Nu pentru că legal se încadrează la dare/luare de mită sau primire de foloase necuvenite, ci pentru că e timpul să evoluăm şi să lăsăm de-o parte proastele obiceiuri… În primul rând, doamna e acolo pentru că acea muncă îi dă satisfacţie. În plan secund, şi-a asumat acel job/salariu, şi, dacă veniturile trebuie rotunjite, caută alte soluţii. Fii creativă, organizează cursuri, dă meditaţii, timpul liber permite. Dar nu aştepta plicul sau săpunul şi perechea de ciorapi…

Dar mai mult decât asta mă deranjează cei care consideră ca trebuie să dai. Nu trebuie deloc. Este problema ta, nu ai sau nu vrei din principiu sau pur şi simplu vrei să-i iei copilului ceva în plus de sărbători. Şi nimeni nu are dreptul să te acuze, să te hărţuiască sau să te arate cu degetul pe acest principiu.

E o luptă care trebuie dusă de ambele părţi ale baricadei. Pe de-o parte, să spui NU de la catedră. Pe de alta, să ai curajul să te opreşti.

Şi pentru că toată lumea povesteşte de la serbări, am să vă povestesc şi eu de la a mea. Nu, nu am avut poezie de spus. Doar am cântat. Mi-am dat cu părerea unde mi-a fost cerută, şi am contribuit cu copilul din dotare la organizarea unui număr de dans. Am crezut că e o glumă ideea de serbare de Crăciun la facultate, şi n-am luat-o în serios. Dar a ieşit fain, a fost o experienţă frumoasă după mulţi ani în care n-am mai participat decât ca spectator. A fost deasemenea prima dată când Iris a venit cu mine la serbarea mea. Când ea a stat în sală cu camera şi s-a chinuit să nu rateze momentele (n-am ce să vă arat, aşa că întelegeţi). A fost dezamăgită că nu m-am implicat mai mult, că n-am fost spiriduş în scenetă. Că n-am dansat. Dar m-a susţinut. Ce i-a lipsit serbării să fie perfectă? Câteva din cele de mai sus…

Dar ceea ce a făcut deliciul serbării, pentru Iris, au fost căluţii aduşi în curtea facultăţii de A.C.S. Ecvestia. Am prins un moment destul de liber, şi Iris s-a plimbat cu Timi pe săturate. Dacă ar fi putut, l-ar fi luat acasă. Noi trebuia să învăţăm despre hipoterapie. Şi mulţi trebuie să înveţe să nu se teamă de cai.

caluti

Cam atât cu serbările. Andrei e mare, nu are serbare. Iris nu face decât o petrecere mâine, în clasă.

Serbări frumoase, dacă nu le-aţi terminat!

Cristina H.
Posted in De-ale școlii.

9 Comments

  1. Sunt total de acord. Gabriel nu mai face serbare…dar Maria a facut, au avut toti de recitat niste poezii, frumoase, dar, mi-ar fi placut sa fie o mini sceneta…mosul a venit, dar asa cum zici, era mai bine sa nu fi fost….oricum Maria incepe sa se indoiasca de existenta mosului ( cu ajutor din partea fratelui)…ce sa spun…am dat 10 lei cadou pt doamna, desi stiu ca doamna nu asteapta asta, dar avem o mama atat de energica si bagacioasa, ca in dimineata cu pricina, n-am putut sa-i tin fata…stii faza? doar unul vorbeste non -stop…i-am dat sa scap de povestile ei fara sfarsit. Vom vedea cum va fi la anul!!

    • Care la anul, ca acusica bate la usa 8 martie…

      Si la noi se crede bine de tot in mos, dar ne-am lamurit ca astia toti sunt falsi.

  2. Foarte frumos explicat, sunt perfect de acord.
    Am avut si noi serbare, clasa zero. Mosul jalnic si scump, abia m-am abtinut sa nu-i zic cateva. Astept prima sedinta cu parintii sa-mi spun parerea. Trebuie sa incetam cu mosul asta care oricum nu-mi place, oricat de bine ar fi costumat. Si-a pierdut misterul, e un kitsch total. Iar fii-mea mi-a tot spus inainte de serbare, de 1000 de ori: „Oricum, nu e ala adevarat, stiu eu”. Atunci de ce ne mai batem capul cu el??
    Da, cu cadou pt doamna, bine ca macar i-am convis pe parinti, impreuna cu alte 3 mamici, sa nu puna banii in plic, dupa cum intentionau. Sinistru!
    In fine, astept vremuri mai bune, mai de bun-simt si mai decente!

  3. Sunt educatoare de 7 ani si imi place foarte mult sa pregatesc serbari,in special pe cea de Craciun.int-adevar ,e foarte obositor pentru copii cu atatea repetitii dar daca stii cum sa ii iei pe fiecare devine placere si pentru ei. In cea ce priveste cadourile pentru educatoare sunt de acord cu dumneavoastra. Intotdeauna ma simt prost cand la sfarsitul serbarii vin parintii cu mici atentii. S-a intamplat acum vreo 3 ani sa plimesc plic cu bani si atat de mult m-am suparat incat a doua zi am oprit o mamamica,despre care stiam ca se ocupa cu stransul banilor si i-am spus spus supararea mea. Mi s-a raspuns ca sunt prea sensibila si ca ei ,invatatoare finnd ,ii convine sa primeasca bani decat lucruri inutile.

    • 🙁 si cam asta spune tot… dar ai incercat sa le spui public, la inceput de an, sa nu se `straduiasca`?
      Eu asta vreau sa fac. Or sa traga doua concluzii: una ca glumesc (dar se vor lamuri repede ca nu), si una ca sigur n-o sa-mi fac treaba, daca nu ma au ei cu `ceva` la mana.

  4. In loc de serbarea aceea seaca de care m-am saturat si s-au sarutat si copiii, am plecat in colinda pe la casele parintilor care au dorit sa ii primeasca pe colindatori. Si am participat si la actiuni caritabile, spectacole sau colectari de haine si jucarii. Ai mei nu primesc, au primit destul in clasele mici, suplimentat consistent din buzunarul meu, ca parintiilor lor nu prea le-a pasat si mi-era mie rusine de nepasarea lor fata de proprii copii; noi daruim si nu asteptam nimic in schimb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Am fost informat că datele de identificare furnizate în adăugarea acestui comentariu sunt stocate în baza de date a blogului pentru a primi informațiile/comentariile nou apărute. În cazul în care nu mai doresc acest lucru, mă pot dezabona folosind linkurile din mailurile primite. De asemenea, pot cere ștergerea de pe site a informațiilor ce pot duce la identificarea mea, printr-un mesaj scris.


Pentru păstrarea anonimatului, folosiți un pseudonim și o adresă de mail inventată, precum a@a.a.



CabinaFotoSunt.eu - Distractie la evenimente