Când eram mai mititică, „şcoala” nu avea mari surprize. Nimic nou sub soare, an după an totul curgea la fel. Aceleaşi metode, aceleaşi manuale, mereu aceeaşi rutină. Vorbesc de cei care au prins totuşi măcar câteva clase primare înainte de revoluţie. După acelaşi abecedar aproape că învăţau trei generaţii. Apoi a venit revoluţia. Am prins aproape toate reformele, nu aducea anul ce aducea ceasul. Îmi amintesc anul 90, când toţi profesorii erau bulversaţi – cei de ştiinţe umaniste – căci scoteau din instinct tot ce avea legătură cu vechiul regim. Brusc studierea constituţiei parcă la a VII-a a fost înlocuită, aveam „cultură civică”, pentru care nu existau manuale, doar ceva fiţuici tipărite parcă de Tribuna învăţământului. Mi-o amintesc pe profesoara mea de atunci -o doamnă ce părea inaccesibilă – şi care se străduia să ţină pasul. Îi displăcea complet să ne umple caietele cu notiţe, dar nu avea de ales.

Toate amintirile acestea minunate din anii de şcoală daţi peste cap de reforme mi-au revenit acum – toamna – odată cu scandalul manualelor pentru clasa I şi a IIa. Este ireal, când copiii născuţi la revoluţie au la rândul lor copii la şcoală, noi încă să nu ne hotărâm ce vrem de fapt să facem cu sistemul educaţional de la noi din ţară. O ţinem din reformă în reformă, şi parcă din ce în ce mai mult ne rupem de realitate. Introducerea manualelor digitale face parte, după mine, din acea anticipare a viitorului, calitate pe care orice sistem de învăţământ ar trebui să o aibă. Noi nu pregătim copiii intraţi acum în şcoală pentru ziua de mâine, îi pregătim pentru anul 2040, când ei vor fi în câmpul muncii, când vor aplica ceea ce i-am învăţat noi (şi, de ce nu, ne vor plăti pensiile). Aşadar, în acest context, manualele digitale nu mai par rupte de realitate.

Nu de intenţii bune duce lipsă drumul spre iad al educaţiei noastre, şi nu cred că e cazul să aduc la zi evenimentele. Suntem în noiembrie, şi nici acum nu avem manuale noi. Adică le avem, pe net, şi deja persoanele care le-au studiat încep să vină cu criticile. Vom vedea, avem până la urmă timp să le răsfoim liniştiţi. Până atunci ne descurcăm cum putem.

Clasa I rămâne însă – oricât de mult ne-am chinui s-o schimbăm – momentul în care piticii învaţă literele. Nu doar le memorează vizual, pe cele de tipar, spre creşterea şi descreşterea mândriei bunicilor, ci le identifică pe cele mici, pe cele „de mână”, le asociază cu sunetele şi încep să compună cuvintele. Exerciţiul grafic rămâne însă baza activităţii.

O variantă pe care o au la îndemână micii şcolari de a-şi perfecţiona caligrafia este oferită şi de editura Gama, prin Primul meu abecedar de jucat şi exersat. Este un caiet cu cerinţe uşoare, valabil pe tot parcursul învăţării alfabetului, nu unul pe care să-l parcurgeţi cap-coadă în vacanţă. Este cumva de la sine acceptat că literele de mână se învaţă prin exerciţiu, dar la fel de bine este ştiut faptul că rutina nu face casă bună cu răbdarea unui copil. Să-i dai, cum primeam noi odinioară, o pagină mare de caiet cu a mic de mână este o plictiseală fantastică. Câţi n-aţi completat râdurile de sus în jos şi nu de la stânga la dreapta? Caietul propus de Gama schimbă un pic peisajul, trei rânduri nu mai par aşa multe, şi chiar dacă la final copilul va avea tot 10 rânduri în total, realizate pe materiale diferite, nu va percepe cantitatea drept plictisitoare.

Materialul urmăreşte ordinea literelor din abecedar şi, prin grafica şi exerciţiile propuse, îmi aminteşte de unul din puţinele materiale „auxiliare” pe care generaţia mea le-a avut, dacă vă amintiţi de Martinel învaţă A B C. În plus, caietul are inclusă o tăbliţă pentru scriere, cu liniatură tip I şi tip II, precum şi un marker pentru whiteboard, micuţ, pentru mâna copiilor. Tăbliţa este minunată, poţi exersa pe ea la nesfârşit. Aş fi simţit nevoia ca markerul să fie poate mai subţire, dar acesta poate fi înlocuit cu uşurinţă.

La interior, pe lângă exerciţiile de scriere, sunt intercalate mici texte pentru exerciţii de citit, sau elemente de vocabular ori punctuaţie. Pe lângă acestea sunt şi jocuri aplicate pe regulile de scrire, de exemplu: găseşte cuvintele scrise greşit, ţinând cont de scrierea cu â şi î, mai ales în cazul cuvintelor derivate cu prefix. Pe lângă acestea, apar aritmogrife, jocuri cu imagini, labirint, şi alte variante pentru a învăţa în joacă, aceasta dacă nu uităm că la cei mici jocul este metoda cea mai eficientă de învăţare.

Caietul îl recomand la nivel de clasa I, nu clasa pregătitoare, şi îl găsiţi în librăria online a editurii Gama, sau în librăriile online: eMag, librarie.net.