A fost odata o centura de siguranta…

Anul trecut mi-a făcut plăcere să mă implic în campania de responsabilizare auto iniţiată de Bebetex. Am răsfoit acum articolul scris atunci, în cadrul campaniei, în condiţiile în care, de la an la an, se pare că în loc să ne deşteptăm, ca populaţie, nu ca indivizi, mai mult o luăm pe arătură. Mă bucur, şi nici n-am cuvinte să spun cât, că în sfârşit codul rutier s-a modificat. Pentru că, asta e, nu suntem un popor pe care să-l civilizezi cu frumosul… şi la noi nu merge decât cu băţul. Adică cu legea, amenda, şi scos bani din buzunar, căci acolo doare.

Nu există, cel puţin pentru mine, copil care nu stă în scaun cu centura pusă. Există în schimb părinţi care n-au răbdare, grăbiţi, sau care habar n-au să vorbească cu copilul lor. Nu spun să-i explice raţional de ce e important să poate centura, ci să găsească acea cale, acea poveste prin care să atingă butoanele potrivite ale copilului în aşa fel încât să-l determine să considere centura ceva firesc. Dacă poveştile nu merg, pe youtube găsiţi o mulţime de poveşti adevărate, în imagini, suficient de convingătoare.

Nu există ideea de „eu sunt prudent la volan”. Oricând poate rula pe şosea un dement. Aş da ca exemplu doar accidentul de acum câteva zile de pe DN1, când şoferul a intrat cu bună-ştiinţă pe contrasens. Dar pun pariu că şi şoferul nevinovat conducea prudent, căci avea copii în maşină. Nu te baza doar pe tine şi nu te crede deştept, nu eşti singur pe drum! Iar ceilalţi nu sunt ca tine. Ceilalţi se cred şi ei zmei, depăşesc la limită, căci ei se consideră şoferi cu experienţă!

Aş vrea să văd cât de prudent conduci când îţi sare în faţă un câine… sau un pieton!

Dacă nu te pricepi să-i explici copilului, raţional, că e spre binele lui, mituieşte-l. Există tot felul de accesorii pentru centură, jucării auto, tetiere cu ecran încorporat… ce-ţi trece prin cap! Fii creativ, căci altfel te costă. Amenda nu este „decât” 450 lei, poate 360 dacă eşti mai simpatic, sau poate dacă ai un sigur copil. şi plătită pe loc, la jumătate, tot ustură.

Normal, articolul se adresează acelor persoane care se declară depăşite de personalitatea copilului. Celor care consideră legea o prostie şi se cred supermen, le doresc doar amenzi cu duiumul, înainte ca copilul să păţească ceva. Poate există un număr magic de amenzi care va declanşa montarea sistemelor de siguranţă!

Test la 50km/h – copil liber pe bancheta din spate:

PS: Modificările privind obligativitatea purtării centurii de siguranţă se referă la toţi pasagerii. Pentru pasagerii minori răspunderea aparţine în totalitate conducătorului auto; el are şi obligativitatea să-i informeze pe pasagerii majori că trebuie să poarte centura de siguranţă. Dacă aceştia refuză, vor plăti ei înşişi amenda ce le revine. În cazul în care vă este greu să demonstraţi că v-aţi informat pasagerii, lipiţi pe geamuri, tetiere, parasolare, un mic autocolant: În această maşină centura de siguranţă este obligatorie.

PPS: Tot pe această temă – Inconştienţă sau prostie, Centura de siguranţă

Copiii construiesc un OZN de Cartea Recordurilor pentru viitorul educatiei!

Laboratorul Mobil IKEDOO, prima platformă interactivă de învăţare experienţială pentru copii, lansează o provocare de Cartea Recordurilor celei mai curioase şi iscusite echipe părinte-copil. Vino pe 18 octombrie 2014, la ora 10:00, în parcarea mall-ului Plaza România (Bucureşti, Bld. Timişoara 26) şi implică-te în construirea unui nou drum pentru educaţia din România!

200 de copii sunt aşteptaţi să participe la ridicarea celei mai mari construcţii realizate vreodată de către juniori. Participarea la eveniment este gratuită pentru toţi copiii cu vârstele cuprinse între 7 şi 14 ani, pe baza formularului de înregistrare, care poate fi completat până la data de 11 octombrie aici: www.lab.ikedoo.com.

Evenimentul lansează proiectul Laboratorul Mobil IKEDOO care îşi propune, începând cu anul şcolar 2014-2015, să familiarizeze copiii din şcolile din România cu procesul de educaţie prin experienţă şi să creeze o hartă a tuturor meseriilor disponibile pentru adulţii de mâine. Laboratorul Mobil IKEDOO va vizita şcoli din comunităţile defavorizate ale ţării, oferindu-le copiilor şansa de a descoperi şi folosi uneltele specifice celor peste 1000 de meserii prezente în Laborator.

“Toate programele IKEDOO s-au născut din dorinţa unor foşti copii de a crea un mediu propice cunoaşterii şi curiozităţii pentru viitorii adulţi. Laboratorul Mobil IKEDOO este proiectul prin care vrem să le arătăm tuturor că educaţia experienţială şi pregătirea tehnică/vocaţională trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în procesul de învăţare al oricărui copil. Copiii învaţă mult mai mult prin fapte, decât prin cuvinte, iar prin Laborator ne propunem ca anul acesta să mergem în 32 de şcoli din ţara şi să le dăm cât mai multor copii şansa de a învăţa prin experienţă. Noi credem că acesta este viitorul educaţiei din România”, a declarat Ion Neculai Project Manager al Laboratorului Mobil IKEDOO.

OZN-ul realizat de copii va avea un diametru exterior de 11 metri şi 2 metri înălţime, o construcţie demnă de Cartea Recordurilor, înscrisă deja în listele Guinness World Records! Structura va fi compusă din 1600 de piese (tuburi de plastic PVC), micii ingineri fiind responsabili de fiecare etapă a construcţiei, de la tăiere şi lipire până la măsurare şi montare.

Mai multe informaţii despre eveniment, precum şi detalii despre proiectul Laboratorul Mobil IKEDOO se găsesc la adresa www.lab.ikedoo.com. Evenimentul va avea loc în parcarea mall-ului Plaza România (Bucureşti, Bld. Timişoara 26), pe 18 octombrie, începând cu ora 10:00. Orice întrebare va primi un răspuns de la echipa IKEDOO dacă sunaţi la numărul 0747 610 778 sau scrieţi la adresa mobilelab@IKEDOO.com.

Partenerii evenimentului sunt: Fundaţia ERSTE, Renault, Anchor Plaza, eMAG, BCR, BOSCH şi DREMEL, Enevo Group şi Robofun.

IKEDOO este un institut de cercetare dinamic care generează programe educaţionale avangardiste pentru copii. Aceste programe îmbunătăţesc performanţa şcolară a acestora şi facilitează adaptarea la viaţa reală. Fondat în 2011 de către o echipă de psihologi, arhitecţi, designeri, antreprenori, marketeri şi traineri, IKEDOO este liderul educaţiei experienţiale în România.

În cadrul programelor experienţiale copiii lucrează în echipe, discută, evalueză, negociază şi creează. Cu cât experienţa se apropie mai mult de realitate, cu atât reţinerea informaţiilor este mai mare. Copiii explorează, creează şi interacţionează în mod independent cu lumea din jurul lor. Aceste experienţe se integrează foarte bine în viaţa lor şi îi ajută să-şi îmbunătaţească abilităţile de organizare şi conducere.

SciK!DS Festivalul Stiintei vine pe 27-28 septembrie la Mall Promenada

SciK!DS Festivalul ştiinţei este un eveniment educativ şi distractiv în egală măsură, care prezintă ştiinţa pe înţelesul tuturor şi mai ales pe înţelesul copiilor
Participanţii sunt invitaţi să contribuie la realizarea unei baterii naturale prin show-experimentul ,,Puterea portocalelor” pentru care se vor utiliza 4.000 de portocale

Pe 27 şi 28 septembrie copiii, părinţii şi tinerii pasionaţi de ştiinţă şi tehnologie sunt aşteptaţi la mall Promenada, la nivelul -1, în intervalul orar 12.00 – 20.00 pentru evenimentul de ştiinţă educativă SciK!DS Festivalul ştiinţei.

Cele două zile de festival includ experimente distractive cu Fun Science, pe înţelesul copiilor, spectacole, jocuri cu obiecte ştiinţifice interactive şi competiţii de roboţi. În cadrul festivalului, participanţii sunt invitaţi să contribuie la show-ul experiment ,,Puterea portocalelor” în care 4.000 de portocale vor genera energie electrică. Evenimentul este susţinut de Da Vinci Learning, televiziunea educaţională pentru întreaga familie.

SciK!DS Festivalul ştiinţei se află la cea de-a doua ediţie şi reprezintă o iniţiativă a Asociaţiei faSCInation împreună cu Fun Science România, prezentată într-un eveniment UPC România.
Activităţile se vor desfăşura în fiecare zi în intervalul 12.00 – 20.00.
Intrarea este liberă.
Pentru mai multe detalii, accesaţi site-urile www.scikids.ro, www.suntpe.ro şi paginile de Facebook SciK!DS România şi Promenada.

Literix – Spanzuratoarea, de la Noriel

Alegerea unui cadou pentru copii este un proces dificil… şi devine şi mai dificil în momentul în care habar nu ai că afară e vopsit gardul, sau, cu alte cuvinte, ambalajul produsului te induce în eroare. Cel mai mult m-a amuzat la acest capitol jocul Literix, pe care copiii l-au primit cadou. Autorul surprizei a primit toate bilele albe, copiii au râs în hohote, s-au jucat zile la rând, ba chiar ne-am consolidat ceva noţiuni de anatomie (de exemplu, femurul este mai lung decât humerus). Totuşi, trebuie să spun că m-a luat prin surprindere conţinutul, după ce studiasem cutia. Mă întreb, dacă aş face acest cadou unei familii cu mai puţin simţ al umorului, ce reacţie ar avea copilul…?

Aşasar, Literix – Spânzurătoarea. Personal ador jocul, şi dincolo de partea lui educativă, ne amuzam fantastic să ne „desenăm” unul pe celelălalt, ba mai graşi, ba mai slabi, ba cu trei fire de păr şi urechi de elefant. Mă aşteptam să găsesc ceva elemente ce puteau fi compuse în acest sens. Dar nu… Numărul de greşeli acceptate de joc este mult mai mic decât cel tradiţional (10). Apoi, acel smiley amuzant de pe capac contrastează puternic cu capul şablonat de schelet din interior, cam disproporţionat faţă de restul scheletului şi nu prea amuzant. Asamblarea este destul de dificilă, cârligele cam mici, trebuie să joci pe o suprafaţă tare, altfel rişti să montezi de mai multe ori membrele. Dacă ai aşezat şi literele pe suport, vei avea de lucru în plus, să le reaşezi.

Regulamentul explică jocul clasic, cu ajutorul celor două carneţele incluse. Nu scrie nicăieri – nici în conţinutul cutiei, nici în regulament – că sunt incluse şi litere de carton, asemănătoare celor din alfabetar. Prima reacţie a copiilor a fost şi astea cum se folosesc? Cum nu scrie, au inventat imediat soluţia. Le aşezau pe placa de joc, cu faţa în jos… şi le întorceau în momentul în care adversarul ghicea litera.

Dacă veţi decide să achiziţionaţi acest joc, sper ca imaginea de mai jos şi comentariile să vă pregătească un pic pentru surpriza din cutie. Preţul nu este însă deloc mic. Îl puteţi găsi la: Noriel, BestKids, Dinoland.

Doar azi – 50% reducere la carti

Dacă îţi surâde un procent de reducere de 50% la cărţi, află cine este librăria care îl oferă dând click pe imaginea de mai jos:

Manualele scolare – ce a fost, ce este si ce va fi

Am fost tentată să încep acest articol cu problema arzătoare a lipsei manualelor la clasele I şi a IIa, însă subiectul este atât de dezbătut că aproape nu mai are sens. Plus că mai mult ne pricepem să vorbim decât să luam atitudine. Problema pe care eu o am legată de manuale este cea a stării acestora, în cazul celor distribuite gratuit, şi felul în care ne educăm copiii să se poarte cu o carte.

Îmi amintesc cum aşteptam cu emoţie pe vremuri prima zi de şcoală, zi în care urma să împărţim manualele. Doamna învăţătoare, apoi dirigintă, aveau reguli bine ştiute de toţi: se realiza un tabel, în ordinea descrescătoare a mediilor, şi coloane disponibile pentru toate manualele. Manualele noi se distribuiau primele, şi nu soseau prea multe la fiecare clasă. Apoi, tot în ordinea mediilor, fiecare venea în faţă şi îşi alegea cărţile, din cele vechi. Dacă aveai noroc, găseai cărţi în stare foarte bună. La finalul anului, predam manualele după acelaşi tabel. Dacă îţi lipsea una, sau era în stare jalnică, o plăteai. În plus, doamna ni le verifica. Nu aveam voie să scriem cu stiloul pe ele, temele le puteam însemna doar cu un X, cu creionul… doamne fereşte să facem altceva… chiar şi aşa, tot se strângeau o mulţime de linii şi liniuţe care, în ultima zi de şcoală, în ziua în care se predau manualele, trebuiau şterse. Cine le curăţa de-acasă, îşi preda manualele repede… Cine nu… stătea până le ştergea, lipea – pe unde erau rupte, şi aştepta să-i semneze doamna de „ok”, ca să le poată aşeza apoi frumos, pe materii, teanc lângă teanc, în faţa clasei. La final, precum furnicile înşirate, cu câte un pachet de cărţi în braţe, mergeam în sala desemnată drept depozit peste vară şi le aşezam pe clase. Ne uitam cu jind la clasa următoare, cum arătau manualele ce vor deveni peste două luni ale noastre.

Acum, din ce-am văzut la ai mei pitici, e un haos total. Se dau, se strâng, nimeni nu se uită la ele, şi chiar dacă se uită, nu zice nimeni nimic. Nu sunt obligaţi să le îmbrace, temele se rezolvă direct pe ele, cu stiloul. Ce contează că la toamnă cartea va ajunge la alt copil, care nu o va putea folosi?! Copiii se poartă cu manualele de parcă ar fi caietele de lucru, pe care ei scriu direct. Iar autorii nu se gândesc că acele manuale sunt, totuşi, transmisibile. De ce să creezi exerciţii cu spaţii de completat, dacă acela este un manual? Sunt sigură că aţi văzut cu ce manuale vin copiii acum de la şcoală. Ştiţi că învăţământul este gratuit. Totuşi, aţi cumpărat manuale. Eu le-am cumpărat mai ales pe cele de matematică, din motivul deja expus mai sus. I-am cerut să scrie cu creionul numai dacă este nevoie, şi apoi să şteargă. Ei aş. A uitat. I le-am îmbrăcat, şi le dezbrăca pe ascuns, că nu e la modă văz-Doamne… Dar dacă de la şcoală s-ar pune piciorul în prag… ar mai arăta aşa? Unde greşim?

Şi… cum este posibil, în 2014, să ai pretenţia să mai lucrezi după un manual din 2005?! Şi bordurile se schimbă mai des de-atât… nu?

Anul acesta Iris are două manuale de la Andrei, restul de la şcoală, în stare bună. Jalnic este cel de matematică, care stă în bancă şi e numai „orientativ”. Andrei abia a primit câteva manuale. N-am văzut printre ele limba română, şi aştept cu nerăbdare şedinţa cu părinţii, unde vom afla probabil ce şi cum mai urmează. Ale voastre cum sunt?

Manuale scolare disponibile online: Elefant, Libris, eMag, Litera, ALL, librarie.net, AdevarulShop, BookCity.

Despre cadouri si atentii la scoala. Florile

Parcă proverbul era „peştele de la cap se-mpute”, nu? Ei bine, nu am avea parte de atenţii şi cadouri în noul an şcolar dacă nu ar fi persoane entuziasmate de-a dreptul să facă astfel de surprize. Pentru că, nu-i aşa, obiceiul pe la noi e să oferi, ceva, acolo, măcar simbolic, pentru că nu-ştiu-ce-cutumă spune că decazi în ochii celuilalt dacă te duci cu mâna goală.

Să luăm cazul primei zile de şcoală. Cum să te duci cu mâna goală? Să n-ai tu acolo, o floricică cât de mică? Stai aşa, nu poate fi mică! Dacă e mică, nu sare în ochi! Trebuie musai să fie mai mare. Să facem un calcul: 30 copii x 15 lei buchetul (minim) = 450 lei. Doamna primeşte aşadar în prima zi o sumă consistentă, pe care în trei zile o aruncă la coş, asta dacă nu face fericite vecinele de palier, văduve de mai bine de 10 ani, şi care n-au atins o floare de la ultima înmormântare… care cască ochii… oare vine de la primărie? A, nu, e prima zi de şcoală. La prima şedinţă, când consumabilele de bun-simţ, gen cretă, tonner, hârtie etc., ajung la sume similare (nu comentăm că primăriile nu le plătesc, aşa cum ar trebui), toată lumea vorbeşte pe la colţuri că e mult… (Nu adăugăm rechizitele).

Cel mai interesant mi se pare atunci când se oferă un buchet din partea clasei. Se cotizează, se organizează, vine ziua cea mare, buchetul imens e pe catedră… dar tocmai iniţiatorii proiectului mai scot din bancă un buchet şi păşesc ţanţoşi spre catedră. Ceilalţi sunt fraierii din mulţime, care au pus botul. Ei se remarcă şi plusează. Ce câştigă?

E un gest frumos să oferi o floare. Dacă e frumos, de ce nu-l aplici la propriu: o floare?

Se dă următorul scenariu ipotetic… la prima şedinţă cu părinţii, doamna vă spune că nu îi plac florile de nicio culoare. Că tolerează în clasă 2-3 ghivece, dar că în cazul acesta copilul devine responsabil cu udatul vietăţii decorative. Dar că nu îi plac buchetele, mici, mari, nu contează… şi că a i le oferi înseamnă de fapt să o obligaţi să le dea mai departe persoanelor întâlnite în drum spre casă. Cum vă simţiti? Este un răspuns sincer la un gest. E politicos ca atunci când primeşti un cadou să zâmbeşti, orice s-ar afla în cutie. Dar este ok să încurajeze un gest care nu-i face plăcere? Cum reacţionaţi? Veţi crede că glumeşte şi veţi continua să trimiteţi flori?

V-aţi gândit vreodată, la cel mai serios mod, ce-şi doreşte cu adevărat în prima zi de şcoală?

Edit, 2015: Scenariul nu este ipotetic, aici aveți caz real.

Festivalul National de Parenting, 26-28 septembrie, Bucuresti, Sala Palatului

parenting

Săptămâna aceasta este plină de evenimente în Bucureşti: Festivalul ştiinţei, despre care am scris deja, Târgul Gaudeamus de carte şcolară, şi, mai nou, a ajuns la mine informaţia potrivit căreia la sfârşitul săptămânii se desfăşoară şi Festivalul Naţional de Parenting. Deja am trecut ceva evenimente în programul de weekend, dar am aruncat un ochi şi pe programul festivalului. Problemele principale ale evenimentelor de acest gen sunt după părerea mea două… una se referă la programul pentru adulţi, care, de multe ori nu se mulează pe nevoile participantului, şi apoi, cea a supravegherii copiilor.

În acest caz, organizatorii le-au anticipat. Conferinţele se desfăşoară în paralel în două săli, subiectele putând fi grupate pe teme de interes general, sau „pentru copii mici” şi „pentru copii mari”. Dacă parcurgeţi cu atenţie programul, veţi vedea şi recomandările de vârstă. Cum copiii mei au crescut, am selectat câteva dintre temele potrivite vârstei lor:

Tentatii si riscuri la varsta adolescentei, Aurora Liiceanu, Simona Tofan si Daniela Kammrath
Educatia Viitorului – Scoala cu drag, Alexandru Bordea
Eficienta si performanta in invatare, Andreea Simona Olteanu
Prietenii electronici ai copiilor nostri – cine ne creste copiii ? Cristina Trepcea

A doua problemă este rezolvată de atelierele care se desfăşoară în paralel cu conferinţele. Nu că ai mei nu stau cuminţi, dar totuşi, sunt copii, se plictisesc, şi ultima dată când au mers cu mine mi-au invadat seara cu o mulţime de întrebari… nu rele, dar totuşi, au reţinut mai mult decât mi-aş fi dorit eu. Atelierele sunt şi ele pregătite pe vârste, ceea ce pentru ai mei ar fi o surpriză plăcută. Nu le place deloc să meargă în compania bebeluşilor, şi mă dezaprobă când iau o astfel de decizie… ce sa fac eu dacă nu am prietene cu copii mari!?

Înscrierea la conferinţele din cadrul Festivalului Naţional de Parenting se fac direct pe site, prin formularul de acolo. Participarea nu este gratuită.

Acest articol face parte din campania iniţiată de BlogalInitiave. Dacă voi fi unul dintre cei trei căştigători, voi primi patru invitaţii valabile în prima zi a conferinţei, una pentru mine, trei pentru cititori. Dacă sunteţi interesat(ă), vă rog să-mi lăsaţi un mesaj. În cazul în care vor fi mai mult de 3 solicitări, sper că nu vă veţi supăra să trag la sorţi invitaţiile.

Dictionar scolar – util sau nu?

Trăim într-o epocă atât de rapidă, că uneori ne ia ameţeala când ne lăsăm cuprinşi de toate cele ce ne înconjoară. Şcoala a început, mulţi dintre noi ne dăm peste cap ce anume să cumpărăm şi ce nu pentru copii… Există totuşi un element aproape obligatoriu în camera unui şcolar: raftul cu instrumente utile de-a lungul întregului parcurs şcolar, cărţi pe care profesorii le cer, şi de care elevul are nevoie în procesul de efectuare a temelor.

Hai să vedem, pe scurt, cam ce ar fi util pentru un elev. Menţionez că nu discutăm relativ la un anumit nivel şcolar, ci la modul general. Din lista de mai jos fiecare e liber să aleagă instrumentele de care are nevoie. Dar nu e o idee rea să faceţi iarna car şi vara sanie. Sunt, îmi veţi spune, o sumedenie de dicţionare online. Nimic nu se compară însă cu cartea de pe birou. Nu pretind că lista este completă, puteţi completa, prin comentarii:

DEX. Este cartea de căpătâi, care nu ar trebui să lipsească din nicio c(l)asă. După părerea mea, după ce învaţă corect ordinea literelor în alfabet, DEX-ul este următoarea etapă, şi ar merita o lecţie specială: cum căutăm cuvintele în dicţionar. Poate pentru clasa I e cam mult, dar un dicţionar pentru elevi e la fel de potrivit, mai ales că noile cunoştinţe vin însoţite, la rândul lor, de cuvinte noi.
Dicţionar de sinonime, dicţionar de antonime. Chiar dacă nu se învată termenul de „sinonim” şi „antonim”, exerciţiile care cer elevului cuvinte cu înţeles asemănător şi opus se fac de la începutul parcursului şcolar. Dacă învaţă să le folosească, temele vor deveni mult mai uşoare, mai ales când dau bătăi de cap…
Dicţionare de limbi străine, în funcţie de limba studiată la şcoală. Este imposibil să înveţi o limbă străină fără să ai în casă un dicţionar, român – X, X – român.
Atlas geografic, sau hărţi de perete. Pentru perete eu aş merge pe hărţi de geografie fizică, nu politică. Acestea din urmă nu e musai să fie detaliate. În schimb, pentru geografia României, o hartă mare este nepreţuită. La capitolul atlase, deşi sunt o mulţime editate, rămân fan al celor editate de ed. Didactică şi Pedagogică, după vechile tipare, şi nu cele noi, desenate să fie. După mine, harta nu este un desen-schiţă. Mi s-au părut ok şi cele care poartă marca Instituto Geografico DeAgostini, făcute la modul serios.
Atlas istoric. Poate nu sunt obiectivă, dar e nevoie şi de acesta. E drept că fără o cunoaştere a spaţiului discutat din punct de vedere geografic este greu să vorbeşti despre evoluţia istorică. Dar o imagine face cât 1000 de cuvinte, şi aici se încadrează şi hărţile de istorie.
Atlas botanic, atlas zoologic, atlas de anatomie – foarte utile pentru fixarea cunoştinţelor de la orele de biologie în funcţie de clasă.

Aş putea să continui şi pentru celelalte ştiinţe, dar deocamdată mă opresc doar la variantele pe hârtie şi la un sfat: dacă aveţi de făcut un cadou, întrebaţi părinţii… Poate e încă liber pe raft un capitol, şi îi veţi face un cadou util mai mulţi ani!

Crazy silicon loops, sau nebunia cerculetelor de cauciuc

Ne-a prins din urmă, întâmplător, la supermarket. Am zărit un pacheţel, cu brăţară inclusă. Le-am împletit pe primele, apoi a mai vrut. În nebunia brăţărilor, acestea sunt doar un model. A vrut apoi alte modele… ocazie cu care am descoperit că există şi suport pentru împletit, iar combinaţiile sunt aproape infinite. Sau improvizezi suportul din două furculiţe.. dar nu merge pentru toate modelele găsite pe net. Am descoperit astfel o nouă idee de cadouri, mai ales că vor urma, curând, primele aniversări. Am căutat variante pentru materia primă, ceva mai ieftine, dacă este posibil, şi mai variate. Am găsit setul din imagine la 30 lei, şi am trecut la treabă. De brăţări s-a plictisit aproape instant după ce i-am arătat pe net alte modele. E mai interesant să confecţionezi brelocuri decât brăţări!!

Cele care foloseau „furculiţele” erau în franceză, şi cum instrucţiunile sunt mai mult decât simple, a înţeles. După bufniţă şi peşte are planuri mari, dar o las să lucreze. Deocamdată încă are culori disponibile. La finalul filmului de mai jos găsiţi şi alte recomandări, simplu de confecţionat.

Am profitat şi m-am aprovizionat şi pentru grădiniţă, o punguţă cu inele şi cârlig – 1,5 lei. Voi vedea dacă fetele pot face mai mult decât un model simplu, ceea ce mi-aş dori enorm. Există în comerţ variante ajutătoare, deocamdată în magazinele de hobby, ca Art&Hobby sau Kids Magic Store, unde găsiţi suport de lucru, materiale, cutii cu separeuri. Am văzut diferenţe calitative între inelele via China, care par feliate dintr-un tub de cauciuc, foarte subţiri, şi inelele pe care le-am găsit noi la casă în Auchan, mult mai tari, perfect cilindrice. Dar pentru distracţie şi exerciţiu nu cred că contează atât de mult. În plus, cele cilindrice nu cred că s-ar întinde atât de uşor între furculiţe.

Spor la lucru!

Atelierul de creatie