Suntem aproape toţi consumatori de apă îmbuteliată, în toate formele ei. În mod sigur ai remarcat în ultimul timp eticheta modificată a ambalajelor Dorna. Ai avut răbdare să citeşti eticheta, să vezi de ce o inimă completează numele? Pentru că, prin fiecare sticlă cumpărată, poţi contribui, alături de Dorna şi organizaţia Salvaţi Copiii, la campania Grijă pentru Copii. Prin această campanie, Dorna a contribuit în 2013 la dotarea a 15 maternităţi din România cu echipament pentru îngrijirea nou-născuţilor prematur. Dacă nu ştiai, 1 din 10 copii din România se naşte prematur, şi au nevoie de asistenţă chiar din prima oră de viaţă, lucru care presupune dotări de care maternităţile şi spitalele nu dispun în număr suficient.

Pentru toţi părinţii este cunoscut faptul că mama transmite starea ei copilului. Dacă mama este odihnită, calmă, este foarte uşor ca această stare de confort să se transmită şi bebeluşului. La fel, contactul direct cu copilul are o importanţă deosebită în dezvoltarea acestuia. După naştere locul preferat al bebeluşului este pe pieptul mamei. El are nevoie să audă, să simtă acea muzică – bătăile inimii – care îl făceau să se simtă în siguranţă. Cât am stat în maternitate, iar Andreiul meu pe secţia de nou-născuţi, aşteptam cu disperare să se scurgă cele trei ore după care puteam merge la alăptat, pentru că aveam atunci jumătate de oră în care puteam să-l mângâi, să-l privesc, să-l ating. Mă scotea din minţi când era înfăşat sărmăluţă, şi nu-l puteam ţine de mânuţă. Îmi strecuram degetele prin scutec şi îi căutam picioruşele. Toată lumea mea începuse să se învârtă în jurul acelei jumătăţi de oră. N-am înţeles de ce peretele de după care îl auzeam plângând avea un geam opac. Da, poate că am fi stat înşirate toate, cu orele, pe 5 metri de fereastă, privind micile noastre creaţii. Dar, cumva, am fi prelungit acel moment de legătură, ar fi făcut aşteptarea mai uşoară, mai ales când, involuntar, mângâiam pântecul şi nu mai simţeam loviturile care timp de câteva luni au dat un nou sens vieţii mele.

Am făcut un efort de imaginaţie. Creierul e un organ ciudat, blochează, auto-protector, imaginile care te pot afecta. Dar am trecut peste asta. Am încercat să mă gândesc ce simte o mamă, care, abia după ce s-a obişnuit puţin cu loviturile discrete de picioruşe, abia după ce conştientizezi, la 5-6 luni, că în tine creşte o nouă viaţă, valurile sorţii să te arunce lângă o fereastră, de unde să priveşti, 23 de ore şi 50 de minute, mica ta minune, cum se luptă cu viaţă pentru viaţă. Cum sensul vieţii tale este controlat acum de un aparat, de un incubator disponibil. Cum toate speranţele tale sunt ca vremea pe munte. Acum e soare, şi în cinci minute te lupţi, fără arme, cu o furtună cumplită. Pentru că mamele de prematuri atât primesc: 10 minute alături de copil. 10 minute în care îţi e teamă să-l atingi, ca să nu schimbi temperatura din incubator. În care îl priveşti şi încerci, de la 30 de centimetri, să-i transmiţi toată dragostea şi căldura pe care nu i le poţi dărui printr-o îmbrăţişare. 10 minute în care mulţumeşti pentru şansa pe care copilul tău a primit-o, şi pe care alţii nu au avut-o, de a avea un incubator disponibil în momentul naşterii. Apoi te întorci la orele de aşteptare. În sala de aşteptare. Acolo unde orice încurajare, orice cuvânt îţi încarcă bateriile, să poţi continua alături de copilul tău această luptă pentru viaţă. În cea mai mare parte a timpului, eşti singură în faţa ferestrei. Rudele vin, mai ales în primele zile. Dar apoi toţi se întorc la ritmul lor de viaţă. Pe tine te aşteaptă săptămâni, luni, în care vei afla exact numărul de piese din podea, zgârieturile de pe pereţi, şi nimic nu se schimbă. Doar ceasul.

În 2014, campania Dorna a adus la Maternitatea Polizu din Bucureşti Fereastra Speranţei. Un simplu geam la prima vedere, care desparte camera de aşteptare a mamelor de salonul nou-născuţilor, dar care are capacitatea de a afişa în timp real mesajele de încurajare trimise mamelor îngrijorate. Mesajele pot fi trimise folosind pagina dedicată de pe portalul GrijaPentruCopii.ro. Imaginează-ţi doar că stai lângă fereastră. Ce cuvinte te-ar face să te simţi bine? Îţi ia un minut să le scrii, şi să apeşi „Trimite”. Minutul tău face minuni, aduce un zâmbet, o încurajare, o speranţă. Doctorii spun că, dacă mama este bine, şi copilul este bine. Fă-i aşteptarea mai uşoară celei care acum stă lipită de fereastră şi trimite un mesaj! (acceseaza aici GrijaPentruCopii.ro pentru a trimite mesajul).