Muzeul National Cotroceni

cotroceni

Dintre toate muzeele din Bucureşti, pentru unul am o slăbiciune… Cotroceniul, unde pe timpul facultăţii am petrecut o bună parte din timp la practică.

Cabinet, atelier oriental, înc. sec. XX

Cabinet, atelier oriental, înc. sec. XX

Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, complexul Cotroceni, cu gardul lui înalt şi sute de camere, nu adăposteşte doar Administraţia prezidenţială a României, ci şi un foarte frumos muzeu, cu intrarea chiar vis-a-vis de Grădina Botanică. Anul trecut, la târgul de carte, muzeul a avut standul lui de prezentare. Nu cred totuşi că m-aş fi oprit dacă nu mi-ar fi sărit în ochi câteva fotografii cu biserica din centrul complexului. Am recunoscut-o imediat, căci fotografii văzusem o sumedenie, dar ceea ce m-a izbit a fost calitatea digitală a fotografiilor. Cele pe care le ştiam eu, dinainte de demolare, nu aveau cum să fie atât de clare! Am aflat imediat că ceea ce văd este de fapt biserica reconstruită, aşa cum ştiam încă din 2001 că se intenţionează.

Copiii mei sunt mari – 8 şi 10 ani – şi am reuşit, cu diverse ocazii să le povestesc destul de multe despre istoria noastră naţională. Poate că istoria e o colecţie de poveşti, aşa cum susţin unii. Eu consider că e de bun simţ, că face parte din noi, din ceea ce suntem, să ne cunoaştem trecutul. N-am spus să memorăm liste de domnitori, populaţii sau bugete, dar să recunoaştem şi să plasăm în timp şi spaţiu marile personalităţi ale istoriei noastre nu este imposibil. Nu i-aş fi dus însă la Cotroceni nici anul acesta, mai aveau nevoie de un an sau doi, dar biserica m-a convins. Ultima dată văzusem acolo o curte goală, cu flori, şi jumătate de metru din fundaţie, care se înălţa speriat deasupra solului. Din holul muzeului vedeam până dincolo, la aripa nouă… toată curtea muzeului era împânzită de capiteluri şi coloane, iar pivniţa adăpostea pietrele funerare ale Cantacuzinilor.

Tête à tête, stil Rococo, sec. XIX

Tête à tête, stil Rococo, sec. XIX

Nu este un muzeu pentru copii mici, sau fără nicio noţiune de istorie naţională, de aceea aşteptam şi eu să mai crească. Ghidajul durează peste o oră, se plictisesc, nu înţeleg. Este frustrant şi pentru ceilalţi membri ai grupului atunci când există copii mici. Am uitat să menţionez, muzeul se vizitează numai în grup organizat, pe bază de programare, cu ghid, datorită regimului special de securitate. La intrare e ca la aeroport, se intră pe baza actului de identitate, se trece prin scanner. Preţurile biletelor sunt ceva mai mari decât la alte muzee de profil, începând de la 20 lei/adult, şi diferenţiat pentru copii, pe vârste. Detalii găsiţi aici. Ce îmi place mie „enorm” la mai toate muzeele româneşti este taxa foto, şi numai în 4 dintre săli. Nici nu stiu cum să-i spun, cel mai aproape de adevăr ar fi taxa pe civilizaţie. Nu fotografia dăunează obiectelor, ci bliţul, sau mai bine zis căldura degajată de acesta deteriorează obiectele şi mai ales picturile, accelerând degradarea. Dacă am fi fost probabil o populaţie care să nu funcţioneze după celebra zicală „După mine potopul”, probabil nu am fi avut taxele acestea.

Pentru cei mici există un program special, „Poveşti cu prinţi şi prinţese”, destinat copiilor preşcolari şi şcolari, cu prezentarea informaţiei la nivelul lor de înţelegere. Programul este disponibil însă pentru vizite de grup. Ar fi fost interesant să fie disponibil şi pentru familii, aşa cel puţin vizita ar fi atractivă şi pentru copiii mai mici. În săptămâna „Scoala altfel” programul funcţionează aproape exclusiv, sute de copii trecând pragul muzeului. Vă recomand însă ca, dacă vreţi să puteţi admira în linişte palatul, să mergeţi în oricare altă săptămână din an.

Serviciul de cristal al principesei Maria, 1906

Serviciul de cristal al principesei Maria, 1906

Nu reiau detaliile despre istoricul muzeului, colecţii şi exponate, le găsiţi pe site-ul lor, expuse pe larg. Ce am reţinut din vizita noastră: încep cu promisiunea pe care le-o făcusem de a vedea sabia de paradă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sabie care, din păcate pentru noi, se afla acum la Iaşi, la o expoziţie dedicată Unirii Principatelor. Apoi, le-am promis că vom vizita şi pivniţele palatului, dar, iarăşi, pivniţele nu mai fac parte din traseul de vizitare, găzduiesc expoziţiile temporare ale muzeului şi au o taxă separată. Cea de-acum, cu artă decorativă, nu li s-a părut suficient de interesantă, şi am preferat să vizităm biserica. Expoziţiile temporare se pot vizita oricând, fără programare, aşa că urmărim programul să vedem ce urmează, pentru a mai face un drum. Iris a rămas cu gândul la scrisoarea romantică a Elenei Cuza către soţul ei, iar Andrei la esenţele de lemn rar folosite pentru unele piese de mobilier. Dacă exista o colecţie de automobile, chiar şi în miniatură, cred că ar fi fost încântat. Sau măcar fotografii…

Revenind la biserică, se vizitează din noiembrie 2009. A fost refăcută exact pe vechiul amplasament, în curtea interioară, şi au fost încorporate în construcţie toate piesele care s-au putut păstra. Nu pot descrie senzaţia când am intrat, dar m-am gândit imediat la intrarea de la Curtea de Argeş, cu coloanele ce se ridică ameţitor şi te fac să te simţi copleşit. La Cotroceni nu sunt atâtea, nu sunt aurite, dar te copleşeşte destinul pe care această mănăstire l-a avut. (Reşedinţă regală, palat al pionierilor, după cutremurul din 1977, care a afectat grav etajele superioare, a intrat în reparaţii şi s-a decis transformarea acestuia în hotel pentru oaspeţii de seamă ai regimului. Ceauşescu se pare că spera ca regina Angliei să-i întoarcă vizita, şi pregătise în acest sens reşedinţa de la Cotroceni. Aripa nouă a palatului, unde se află acum administraţia prezidenţială, a fost construită tot în această perioadă.) A fost demolată în 1984, sub pretextul structurii afectate iremediabil de cutremur.

La interior, biserica este albă acolo unde a fost refăcută, piatra mai întunecată fiind ceea ce s-a păstrat din vechiul edificiu. Fresca interioară a bisericii a fost salvată parţial, iar ceea ce s-a păstrat în patrimoniul muzeului a fost aşezată în vechiul amplasament, pe suport. O bună parte din fresce, precum şi catapeteasma bisericii, au intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă (găzduit de palatul regal), şi nu au fost cedate pentru refacerea bisericii. Nu mă pot abţine să nu mă gândesc dacă, atunci când sper că va fi refăcută mănăstirea Văcăreşti, istoria nu se va repeta.

Nu face parte din muzeu şi nu se vizitează aripa nouă – aceasta este întrebarea prezentă pe buzele tuturor vizitatorilor. Am avut ocazia să o vizitez, şi sper ca într-o zi, cu ocazia „porţilor deschise”, să pot duce şi copii. Poate, cine ştie, în „săptămâna altfel”, cei care ne guvernează îşi vor deschide porţile pentru elevi.

Încă o menţiune, muzeul se vizitează cu cipici de unică folosinţă sau papuci. Dacă mergeţi cu copii mai mici, şi ştiţi că au probleme de echilibru din această pricină, le puteţi aduce botoşei de casă. Întrebaţi oricum când faceţi programarea şi de acest lucru, dar şi dacă este posibilă folosirea programului de ghidaj special pentru copii.

Pe site-ul muzeului puteţi vizita „virtual” complexul. Există câteva animaţii prin intermediul cărora puteţi admira în faţa ecranului toate saloanele. Pozele din articol sunt deasemenea de pe site-ul muzeului, deşi recunosc că am simţit lipsa unei galerii foto accesibile. Mai jos aveţi o serie de poze, găsite pe net, dar şi câteva imagini de arhivă care vi se vor părea cu siguranţă interesante.

Fişier:Mănăstirea Cotroceni, 1860.jpg
Mănăstirea Cotroceni, 1860


Biserica Cotroceni, interior actual (alte imagini aici)

44. Manastirea Cotroceni, interiorul Bisericii

44. Manastirea Cotroceni, interiorul Bisericii

Cum se fabrica lucrurile si Cum functioneaza Pamântul, editura Gama

enciclopedie-3d-gama

Toamna aceasta editura Gama a avut o mulţime de apariţii interesante pentru copii. Două dintre acestea – Cum se fabrică lucrurile şi Cum funcţionează Pământul fac parte din seria cărţilor pop-up. Ele încearcă să explice, cât mai atractiv, pe înţelesul celor mici, diverse „enigme” din lumea ce ne înconjoară. Răspunsurile sunt prezentate în imagini, sau prin ferestre, astfel încât curiozitatea să fie satisfăcută prin căutare şi descoperire.

Începem aventura aflând cine a inventat fabricile, cu un scurt şi rapid istoric al marilor invenţii care au stat la baza revoluţiei industriale.

  • De unde vin hamburgerii?
  • Ciocolata creşte în copac?
  • De unde vin hainele noastre?
  • Cum transformăm copacii în hârtie?
  • Din ce se fabrică răţuştele de cauciuc?
  • Care este legătura dintre gorile şi telefoanele mobile?
  • Ce înseamnă „de unică folosinţă”?
  • Ce putem să învăţăm de la alte creaturi?

Toate sunt întrebările care îşi găsesc răspuns între coperte.

enciclopedie-3d-gama3

Pentru că nu este uşor să vorbeşti despre o carte 3D, las imaginile să o facă în locul meu, ocazie cu care puteţi răsfoi virtual lucrarea.

Asemănătoare acesteia este şi cea de-a doua lucrare menţionată, Cum funcţionează Pământul. Întrebările sunt altele:

  • Ce s-a întâmplat pe Pământ?
  • Când a apărut viaţa?
  • Pangeea şi mişcările tectonice.
  • Povestea circuitului apei în natură.
  • De ce se schimbă vremea?
  • De ce se mişcă marea?
  • Ce este carbonul?
  • Cum trăiesc plantele?
  • Ce este lanţul trofic?

enciclopedie-3d-gama2

Din cea de-a doua cel mai mult mi-a plăcut prezentarea despre migraţia continentelor şi mişcările tectonice. Nu ştiu cât se vede în filmuleţul de mai jos, dar pentru desprinderea continentelor avem o serie „animată” într-un mic notes, dacă răsfoieşti rapid poţi vedea cum se mişcă continentele, iar pe restul paginii sunt toate tipurile de mişcări ale plăcilor tectonice şi consecinţele lor.

Cărţile le găsiţi în librăria editurii Gama (unde la comenzi peste 90 lei aveţi transportul gratuit), sau în librăriile online libris (transport gratuit la orice comandă), elefant (vol. I şi vol. II), librărie.net (vol. I şi vol. II)

Vrei stickere pentru perete? (concurs)

banner - talentedenazdravani - 300x400_01

Să ridice mâna sus cine nu a desenat niciodată pe pereţi… hmm… nimeni? Eram sigură, căci aceasta este boacăna de top a copilăriei. Inexplicabil, pereţii ajung mai devreme sau mai târziu să ne atragă ca un magnet. Mai ales dacă sunt albi. Mai ales dacă eşti copil, trebuie neapărat să le facem ceva… Din seria amintirilor mele din copilărie este şi o astfel de capodoperă. Am realizat o frumoasă planşă zoo, cam de dimensiune A2, cât ajungeam eu de sus pe la 5 ani. Aveam rolul de profesor, şi îl învăţam pe fratele meu mai mic animalele domestice şi sălbatice. Erau desenate frumos, le diferenţiai după forma urechilor şi mustăţi, pe rânduri şi coloane, şi scria sub fiecare din ce specie face parte, căci confuziile se puteau face foarte uşor. Leul mi-l amintesc cel mai bine, era cel mai reuşit!

Dar mama a venit acasă. Ca o paranteză, cele mai frumoase amintiri cu fratele meu sunt din seria „singuri acasă”, foarte lungă în ceea ce ne priveşte. Ce s-a întâmplat cu grădina mea zoo? A sfârşit lamentabil sub două bidinele de var. Cum aparate foto nu prea existau pe-atunci, momentul nu a fost imortalizat.

Când copiii mei au mâzgălit prima dată pereţii, am încercat să nu mă enervez. Când Andrei mi-a făcut pe mobila crem spirale cu markerul negru permanent am zis că mor, noroc că s-a luat cu detartrant. Continui să visez la casa pe care mi-o doresc, cu pereţi albi, pe care să-i pictez eu. Îmi plac desenele gen filigran, umbre într-o singură culoare, cu copaci, păsări, flori. Dar, dacă desenul nu este punctul forte, şi o pictură dedicată iese din buget, puteţi rezolva problema folosind stikere pentru pereţi.

Stickero oferă trei premii participanţilor la concursul de faţă. Ce trebuie să faceţi: răspundeţi mai jos, printr-un comentariu, la următoarea cerinţă:

Vizitaţi categoria stickere decorative [aici] şi alegeţi modelul pe care l-aţi dori pentru propria locuinţă. Adăugaţi apoi linkul într-un comentariu la acest articol.

Vor fi trei câştigători şi trei premii oferite.

  • Premiul 1: stickere în valoare de 200 lei.
  • Premiul 2: stickere în valoare de 100 lei.
  • Premiul 3: stickere în valoare de 50 lei.

Premiile vor fi acordate în ordinea extragerii. Dacă un premiu nu este revendicat în timp util, acesta revine următorului clasat, şi se extrage un câştigător pentru ultimul premiu. Premiile beneficiază de livrare gratuită. Dacă produsele dorite depăşesc valoarea premiului, diferenţa se achită la livrare. Dacă produsele alese sunt sub valoarea premiului, diferenţa nu se restituie.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica “Nume” să folosiţi numele real complet către care va fi făcută expediţia (nu se acceptă decât adresă poştală pe acest nume), şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 30 ianuarie – 6 februarie 2014, ora 21:00.

Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, linkul către produs, IP unic), şi nu vor participa la extragere, dar vor fi vizibile pe pagină. Verificaţi în timp util înscrierea în concurs.

Extragerea câştigătorilor va avea loc după încheierea concursului, iar rezultatele vor fi afişate printr-un comentariu la acest articol. Câştigători au la dispoziţie 24h din momentul anunţării rezultatelor pentru a trimite adresa de expediţie, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeaşi adresă de email cu care a fost adăugat comentariul câştigător. În caz contrar, la expirarea termenului menţionat (la afişarea rezultatelor) vom desemna tot prin tragere la sorţi un nou câştigător. Premiile se expediază gratuit o singură dată, numai pe teritoriul României.

Câştigătorii nu vor fi anunţaţi personal, vă rog să accesaţi pagina concursului în data de 7 februarie 2014.

Stikere pentru perete


Edit: 6.02.2014, ora 21.30
06.02.2014
Castigatorii la extragerea din aceasta seara sunt:
nr. 10 DIN MARIA ANDREEA
nr. 49 Eva Hossu
nr. 137 Ulmeanu Mariana
Felicitari! Aveti la dispozitie 24h pentru a revendica premiul. Maine seara, ora 21.30, premiile nerevendicate sunt anulate si vor fi generate alte numere castigatoare.


Arta si indemanare in 5 pasi, cu editura Gama

De câte ori lucrez cu copiii – ai mei, la atelier sau la opţional – încerc să ţin cont de un lucru: să nu fac eu ceea ce cu puţin efort ar putea face ei. Nu reuşesc mereu, şi ştiu şi de ce: la grădi evit risipa de materiale, şi atunci pregătesc eu cât pot de mult din activitate. Acasă mă gândesc că vreau să arate bine şi pentru blog, şi nu prea mă abţin să nu intervin. La atelier aproape că am reuşit să rămân în rolul de observator şi coordonator.

Totuşi, cei mici reuşesc să urmeze indicaţiile, mai ales când acestea sunt oferite în imagini. De multe ori am pregătit eu proiectul, am fotografiat etapele şi am mers la lecţie cu laptopul. Am discutat pe imagini, apoi am dat înapoi de câte ori era nevoie. ?tiu, merge şi cu demonstraţia mea, dar nu toţi copiii lucrează în acelaşi ritm. Unii au nevoie de mai mult timp la o etapă, iar cu fotografiile alături am reuşit să „reluăm” explicaţia de câte ori a fost nevoie.

Arti si indemanare in 5 pasi, editura Gama

Când am primit de la editura Gama cele patru volume apărute în seria Artă şi îndemânare în 5 paşi – Plastilină, Carton, Lut, Textile, am avut cumva impresia că sunt planuri de lecţie pentru abilităţi. Poate pentru adulţi par naive, dar ele sunt realizate la nivelul copiilor. Cu ajutorul lor pot finaliza proiectul fără foarte multă intervenţie. Singurul element pe care probabil eu l-aş fi introdus este şablonul, acolo unde era nevoie de el. Am răsfoit cele patru cărţi împreună cu Iris, şi am ales să confecţionăm broscuţa ţestoasă. Am avut nevoie de lavetele de bucătărie din spumă, şi am căutat un pachet care să aibă musai verde. Voia şi un roz, dar ne-am mulţumit cu o carapace galbenă. S-a străduit să confecţioneze singură modelul din hârtie, căci orice croitor măsoară de 10 ori şi taie o singură dată materialul. Am învăţat-o să deseneze jumătate de broască, şi să folosească axa de simetrie. Nu a reuşit şi pace să facă o broscuţă mai mare de 5cm, aşa că în cele din urmă i-am desenat eu. Ar fi fost simplu – cred – ca pe fundalul paginii, cu o linie discretă, să fie inclus şi acest element, copiat apoi de copii cu calc. Partea de asamblat carapacea a fost mai uşoară, capsatorul lăsându-se manevrat. Am completat-o cu ochi mobili, şi va face cred câteva călătorii, pe la ea pe la şcoală, sau cu mine, la grădiniţă.

Broasca testoasa din lavete de bucatarie

Cele patru cărţi prezintă tehnici simple, cu materialele uşor de procurat şi rezultate uimitoare. Avem proiecte din plastilină cu uscare la aer, iar cartoanele sunt în cele mai multe cazuri tuburi reciclate din gospodărie sau alte ambalaje. Pentru lut, tehnicile se îmbină cu cele de modelaj şi pictură, iar pentru textile se poate improviza din aproape orice, aşa cum este şi ţestoasa din lavete de bucătărie.

Proiectele propuse sunt diverse. Din plastilină poţi confecţiona o marionetă, o focă, jucărie înstelată, palmier, cutie rotundă, om de zăpadă, cactus, girafă, sendviş, ramă foto, vrăjitoare, melc, vaporaş, portret de pasăre. Din carton – albină, flori, mapă, ciupercă, etichete, ceas de mână, cutie-căsuţă, leu, tobă, marionetă pentru mână, jurnal, parapantă, şarpe, căruţă cu măgăruş. Pentru textile – peştişor, tavă, broască ţestoasă, clovn, floare, gentuţă, colier şi brăţară, căţel, păpuşă, bufniţă, păpuşă din fetru, breloc cu pompon, pescăruş, colaj textil. Iar din lut – crab, extraterestru, pisică, cutiuţă-pară, suport pentru scrisori, eschimos şi iglu, şarpe, vază pentru flori, văcuţă, tavă în formă de peşte, păpuşă din sfoară, mărgele, căsuţă, prespapier.

Arti si indemanare in 5 pasi, editura Gama

Cărţile le găsiţi în librăria editurii Gama, dar şi în librăriile elefant şi libris.

Alte păreri despre aceste volume aici.

Inima din cheite de aluminiu

inima-neagra-cheite

Anul trecut am ratat unul din frumoasele concursuri ale Alinei. Pur şi simplu zilele s-au scurs mai repede decât am simţit eu, şi am ratat termenul concursului. Acum, când am văzut concursul de iarnă, m-am tot chinuit să mă încadrez în termen.

„Trebuie să realizaţi o lucrare, cu ce materiale doriţi şi prin orice tehnică, în care să se regăsească o amintire frumoasă din anul ce tocmai a trecut şi o dorinţă arzătoare ce doriţi să vi se îndeplinească anul acesta.”

Câteva zile m-am tot perpelit. Anul trecut a fost, din punct de vedere personal, unul foarte trist. Am pierdut doi prieteni, iar pe unul din ei îl regret enorm. Nu credeam că viaţa e în stare să ne râdă în faţă. Îmi place foarte mult o zicală, Omul îşi face planuri şi Dumnezeu râde. Cam aşa şi eu. Pentru acest prieten am ţesut o inimă, neagră, aşa cum îi plăcea. Amintirea frumoasă… ultima zi petrecută împreună zâmbind. Ce mi-aş dori pentru anul acesta? Să se repete acea zi.

Am folosit două cheiţe de la doze de aluminiu. Le-am suprapus în unghi drept, şi am ţesut cu acul, ochi simplu, ca la bride, pentru a acoperi cât mai bine metalul. Poate fi folosită pe post de breloc. Am încercat şi cu croşeta, dar mergea cam greu şi am renunţat.

Proiectul a fost realizat pentru concursul Amintiri şi dorinţe, la care puteţi participa chiar dacă aveţi sau nu blog.

 

Lapte scolar. Da sau nu?

lapte-scolar

Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la o întâlnire mai pe gustul meu şi al cititorilor mei, sau mai bine zis mai aproape de grupul de vârstă care ne interesează, acela al preşcolarilor şi şcolarilor mici. Întâlnirea, la care au mai participat mămici de „vârstă” apropiată, avea ca punct central programul de consum al laptelui la copii, şi în special programul din şcoli şi grădiniţe. Campania este susţinută de Tetra Pak, lider în industria procesării si ambalării alimentelor, şi îşi propune să contribuie la creşterea nivelului de informare a părinţilor şi cadrelor didactice despre necesarul nutriţional al copiilor şcolari şi preşcolari şi despre felul în care bunele obiceiuri alimentare sunt formate şi încurajate în familie, în grădiniţe şi şcoli.

Pentru că nu sunt prima care scrie despre eveniment, vă invit să vedeţi şi alte puncte de vedere, nu doar al meu. Au mai scris Mamica Urbană, Meseria de părinte, Tu şi bebe, cel puţin ce am apucat şi eu să citesc până acum. Am ţinut musai să ajung la întâlnire, pentru că eu mă lovesc cumva în fiecare zi de laptele din şcoli, şi pentru că anul trecut am reţinut concursul din machete de lapte, la care nu ştiu până la urmă cum a participat clasa noastră.

Nu reiau informaţiile generale, le găsiţi în articolele fetelor. Pentru mine a fost prima întâlnire abordată diferit: am avut în spate, aparent cufundate în tainele jocurilor, o pereche de urechiuşe care au auzit şi reţinut mai mult decât mi-aş fi imaginat. Era o întâlnire în care se discuta modul prin care noi, ca părinţi vom reuşi să ducem mesajul la receptorul potrivit: este important să consumi lapte, pentru motivele X, Y, Z. Am pus copilul să stea cuminte, i-am zis să se joace, să facă ce vrea ea, dar să stea liniştită, căci ce se va discuta acolo nu este pentru copii. A fost suficient pentru a-i trezi antenuţele, şi nu m-am înşelat.

Discuţia a ajuns la faptul că un copil are nevoie de a doua cană de lapte pe zi, iar pe lângă acestea, şi alte preparate din lapte. A doua afirmaţie a fost aceea că copiii nu trebuie să sară peste micul dejun. Masa aduce 30% din necesarul energetic al zilei, îi „trezeşte” şi îi menţine în formă dimineaţa în timpul activităţilor.

Pornind de la acestea, sunt câteva comportamente ce trebuie schimbate – şi nu e vorba de cele ale copiilor, ci de ale părinţilor.

  • Dimineaţa te organizezi în aşa fel încât copilul să aibă timp să mănânce acasă. Pui ceasul mai devreme, laşi hainele pregătite de seara, nu contează, eşti adult, se presupune că eşti responsabil. Copilul trebuie să stea la masă şi să-şi primească laptele, cerealele, sau orice variantă potrivită vârstei sale. O ronţăială în maşina, sau minuscula gustare de la grădi nu vor înlocui micul dejun din bucătărie. Să fim serioşi, vouă v-ar ajunge o felie de pâine, slab unsă cu ceva ce ar putea fi pate sau branză, şi o cană de ceai? Nici un sendviş în maşină nu schimbă nimic. Apoi, ce strecori în ghiozdan? Un măr, o banană, sau un corn cu ciocolată, că sigur îi place şi îl mănâncă? Asta ca să stea probabil neuronul tău liniştit, că ţi-ai făcut datoria de a hrăni copilul dimineaţă. Primele două sunt o variantă corectă. Normal, mai există şi aceea a banilor de buzunar, cu care mai mult ca sigur îşi va lua pufuleţi sau chipsuri… Dar poate vă mai gândiţi. Tu, ca părinte, trebuie să dai exemplu. Să te aşezi dimineaţa la masă, să laşi cafeaua şi tigara pentru cele 5 minute de adaptare la birou, şi să-ţi iei, corect, micul dejun. Stând pe scaun, mâncând liniştit, mestecând.
  • Ajungem la a doua cană de lapte pe zi. (În cazul fericit în care dimineaţa a primit totuşi o cană de lapte, sau un bol de cereale, şi putem considera că prima cană a fost.) Ce facem cu cea de-a doua? Mulţumită programului „lapte şcolar”, copiii au ocazia să primească prima cană, sau cea de-a doua, asta dacă au fost educaţi corect sau sunt încurajaţi în acest sens.
    Despre ce vorbesc… despre miile de copii care se duc la şcoală cu ideea, luată de acasă, că dacă este gratis, este prost. Dacă este gratis, poţi să-ţi baţi joc. Căci asta se întâmplă… în fiecare clasă, laptele rămâne, copiii nu îl beau. Unii beau câte două, căci profită că este. Ştiţi banala întrebare, Ce-ai făcut azi la şcoală? Cu ea îi aştept la prânz. Am completat-o de multă vreme cu Ti-ai băut laptele? Dacă nu l-au băut, ai mei îl aduc acasă. Îl folosesc tot ei la cereale, sau îl găsesc seara gata băut, după ce l-au combinat cu ceva la o gustărică de amiază. La fel şi cornul – care numai corn nu e, e mai mult pâine. Îl aduc acasă, şi la prânz îl mănâncă. Întotdeauna e mai moale decât pâinea de ieri.

Sunt grădiniţe – şi sunt multe -, cele cu program scurt, care sunt în programul de lapte, şi care, la gustarea de la ora 10, când fiecare copil desface pacheţelul de acasă, nu îi lasă pe copii să mănânce laptele. Îl pun în ghiozdănel, să-l ia acasă. Aşadar, în loc să-i învăţăm de mici să bea acel lapte la ora 10, sabotăm programul în faşă… Laptele ajunge acasă, unde nu este dat copiilor. Mama îl foloseşte la cafea ori la prăjituri. Copilul primeşte alt lapte, de calitate, nu cumva să i se dea cel gratuit. Nu cumva să se obişnuiască că în acea cutie e o cană de lăptic numai bun de băut. Cine te opreşte să-i dai a treia cană de lapte? Care să aibă pe el văcuţe, floricele sau alte decoruri! Dacă legea ar permite, ar fi şi pe ambalajele de la şcoală, care, apropo, sunt tot ale marilor producători de lapte ambalat, dacă citiţi datele. Care e diferenţa între Dorna la cutie de un litru şi Dorna la 200ml? Ambalajul ce pare ieftin? Nu este ieftin, este acelaşi ambalaj Tetra Pak. Doar că nu este imprimat, colorat, făcut să atragă privirea la raft.

Dacă părinţii, din nepăsare, nu încurajează programul, pasăm responsabilitatea la cadrele didactice.

Tineţi minte vremurile în care ceea ce spunea doamna era sfânt? Mama nu avea drept de replică? Păcat că tot părinţii – da, noi – am contribuit la devalorizarea acestei imagini. Câţi copii se duc la şcoală pornind de acasă cu ideea, asimilată din discuţiile părinţilor, că la catedră stă o fraieră care abia are ce mânca din salariul ăla de nimic, că dacă ar fi fost ceva de capul ei, nu era acolo, spărgându-şi plămânii şi tocându-şi nervii să le conecteze cele trei sinapse ale odraslei, sinapse ţinute la căldurică prin ţări pe care amărâta respectivă le vizitează doar cu gândul. Aşadar, cum să îţi convingă tocmai ea odrasla că laptele ăla nu e otravă, când tocmai l-ai învăţat tu că nu îi datorează respect? Că laptele este singura sursă corectă de calciu pe care o poţi primi? Că suplimentele de pastile nu sunt o soluţie?

Nu, nu vreau să fiu în locul persoanei de la catedră, care îşi doreşte să schimbe lucrurile, dar este legată de mâini şi de picioare. Cum să le explice valoarea, când copiii calcă laptele în picioare, la propriu, iar ea trebuie să spele apoi clasa, căci reducerile de personal şi salariile nu aduc prea mult personal auxiliar în şcoală… Fotbal cu cornuri, bombe de la fereastră… vai de trecătorii care se nimeresc pe-acolo. Dacă aţi văzut acest spectacol sinistru, poate reuşiţi să vă întrebaţi din banii cui se plăteşte acel lapte. Nu este gratis, îl plătim noi, cu cei peste 60% taxe şi impozite pe venit. Dacă vă amintiţi povestea Banul muncit (după Alexandru Mitu, pe vremea noastră se studia), poate nu e încă timpul pierdut să vă învăţaţi copilul să vă respecte munca. Să vadă şi să aleagă ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Să îl învăţaţi să aleagă ceea ce mănâncă şi să mănânce sănătos.

Dacă nu ştiaţi de ce, vă spun… căci la mine „fixarea cunoştinţelor” a avut loc pe drum, când Iris îmi spunea că habar n-a avut că folosim calciul în atâtea locuri în corp: pentru oase, pentru dinţi, pentru muşchi… şi că le va povesti a doua zi şi celor două prietene ale ei care nu beau laptele, să le convingă şi pe ele.

Acum, după ce m-am răcorit un pic, trag linie: un bol de cereale dimineaţa, lăpticul de la şcoală, iaurtul de seara, brânzica şi caşcavalul, şi stăm bine. Nu bem sucuri colorate, şi alegem apa. Mă bucur că i-am făcut să descopere limonada, şi le place şi s-o prepare la storcător, şi s-o consume. Nu luam chipsuri, dar recunosc, nu ne abţinem la ciocolată şi îngheţată. Şi citim etichetele. Nu ne permitem să mâncăm bio, dar nu ne lipsesc fructele, legumele, şi măcar ne străduim. Nu devenim indiferenţi, nu acceptăm realitatea pentru că nu o putem schimba. Încerc să îi învăţ că în lumea asta mare, tu eşti cel care decide pentru tine, şi nimeni nu te poate obliga să accepţi lucrurile care te deranjează. Dar întâi tu trebuie să faci două coloane… Trece pe cea de recomandări şi lăpticul de la şcoală!

Vezi si LapteScolar.ro

Vis de iarna, a doua etapa a concursului cu premii de la editura Gama

Săptămâna aceasta rămânem alături de editura Gama, în cadrul unei noi provocări din cadrul concursului Vis de iarnă. Am încheiat prima etapă, am ridicat statui, modelate din plastilină sau alte materiale. Fulg de Nea a fost încântat de operele ce-l lăudau, încât şi-a făcut apariţia la ferestre împreună cu toată familia. Creaţiile sunt disponibile în pagina dedicată concursului

Casute din hartieCasute din hartieCasute din hartie

Concursul se va desfăşura în perioada 20 ianuarie – 9 februarie 2014 şi va fi alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Gama.

A doua probă trebuie finalizată până la data de 2 februarie. Copiii vor realiza un tablou de iarnă. Mai multe detalii găsiţi în pagina dedicată probei. Copiii care se vor implica în realizarea temelor săptămânale ce vor urma au şansa ca la final să primească un joc Genius, la alegere, dacă se numără printre cei cinci norocoşi extraşi. Despre jocurile-enciclopedie am povestit aici, puteţi citi articolul dedicat să vedeţi despre ce premii este vorba.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Vis de iarnă beneficiază de 5 premii oferite de editura Gama, constând în cinci jocuri din seria Genius. Câştigătorii îşi pot alege orice variantă disponibilă în stoc la momentul încheierii concursului.

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.  

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 11 februarie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile următiţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Pentru cadrele didactice care doresc să încurajeze participarea copiilor împreună cu părintii la astfel de exerciţii, am pregătit separat un banner al concursului, care poate fi afişat pe blogul grupei/clasei, în cazul în care acesta există. Codul este:

<a href="http://talentedenazdravani.eu/promo.htm" target="_blank" title="Talente de Nazdravani"><img src="http://talentedenazdravani.eu/img/promo/concursuri160x160.gif" alt="Talente de Nazdravani" border="0" title="Talente de Nazdravani" /></a>

Mulţumesc anticipat pentru susţinere şi mult succes tuturor participanţilor!

Sat iarna (colaj dupa Little Children’s Book of Things to Do)

Little Children's Book, Usborne

Cum am povestit acum câteva zile, la sfârşitul anului trecut am avut ocazia să mă întâlnesc cu Micul Cititor, şi astfel au ajuns la mine câteva cârti despre care voi povesti pe ici-colo, cu ocazia proiectelor pe care le vom realiza.

Astăzi – un sat, aşa cum pe la noi încă există, troienite şi parcă rupte din poveste. Colajul a fost inspirat din lucrarea Little Children’s Book of Things to Do, dar proiectul a fost adaptat. Mai jos am adăugat şi imaginile din carte. Mi-ar fi plăcut să pot folosi creta, dar pentru a uşura munca copiilor am transformat exerciţiul într-unul de decupaj exclusiv. Am lucrat tabloul cu o grupă mixtă, de la 5 la 8 ani, iar copiii nu au avut model. Tabloul meu a fost finisat ulterior, lor le-am arătat doar cum se fac dealurile, casele, şi i-am lăsat să asambleze singuri.

Nu le-am dat voie cu creioane, deşi le-am cerut. Au vrut să deseneze întâi casele, şi apoi să le decupeze… A fost mai greu, dar s-au descurcat. Aş fi vrut să realizăm un tablou în alb şi negru, care ar fi adus a filigran, dar nu am putut negocia cu ei. Casele au fost colorate, acoperişurile roşii, şi cu greu am negociat ca unele să fie acoperite cu zăpadă. Cele care nu mai aveau zăpadă aveau stăpâni gospodari, care au dat zăpada jos!

Populaţia prezentă în tablou a fost formată exclusiv din oameni de zăpadă. Într-un colaj am avut senzaţia unei adevărate armate invazioniste… dar nu pot spune că nu mă aşteptam, căci îm momentul în care le las perforatoarele pe mână cu greu se pot opri. Nu au avut succes bulinuţele mici, realizate cu perforatorul normal…

Sat iarna, Colaj
Little Children's Book, Usborne

Revenind la punctul de inspiraţie, Little Children’s Book of Things to Do pare la prima vedere o înregistrare a emisiunii Art Attack, ce capătă tot mai mulţi spectatori fideli. Proiectele propuse au grade diferite de dificultate, şi îmbină cele mai diverse materiale si tehnici, de la dactilopictură la papier-mache, şi sunt organizate tematic. Aici mi-am dat seama că simt lipsa unui cuprins, pe care probabil îl voi realiza cu ajutorul etichetelor. Avem proiecte „la fermă”, dedicate Paştelui, dinozauri, teme de vară, animale diverse, ori dedicate Crăciunului. Sunt 144 de pagini cu care nu vă veţi plictisi, şi cu ajutorul cărora veţi găsi o utilizare creativă pentru multe materiale care stau să fie aruncate.

Little Children's Book, Usborne

Cartea este disponibilă aici, sau la BookDepository (transport gratuit, plata online)


Dacă vă plac cărţile Usborne, puteţi câştiga săptămana aceasta unul dintre cele trei premii oferite de Micul cititor la concursul rapid disponibil aici.


Vis de iarna, concurs cu premii de la editura Gama

Anul Nou a bătut demult la uşă, i-am deschis cu inima tremurând… oare ce aduce? Ce are în desagă pentru noi? L-am invitat la masă, la un ceai de portocale, şi am început să vorbim. E secretos tânărul, are desaga plină, dar nu dă semne că vrea să o deschidă. A tras un pic de ciucuri, şi a scos cu două degete prima surpriză: primul concurs pentru copii, Vis de iarnă.

Ce-i drept, iarna asta doar visăm… la zăpadă, la ger, la flori de gheaţă în fereastră. Privesc copiii dimineaţa când se apropie de pervaz, dezamăgiţi… nici azi nu a nins! Şi totuşi, în fiecare seară merg la culcare optimişti. Poate mâine. În cele trei săptămâni ce urmează vom visa împreună, dacă nu la iarnă, cel puţin la cele cinci premii oferite de editura Gama. Copiii care se vor implica în realizarea temelor săptămânale ce vor urma au şansa ca la final să primească un joc Genius, la alegere, dacă se numără printre cei cinci norocoşi extraşi. Despre jocurile-enciclopedie am povestit aici, puteţi citi articolul dedicat să vedeţi despre ce premii este vorba.

Concursul se va desfăşura în perioada 20 ianuarie – 9 februarie 2014 şi va fi alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului. Clasamentul copiilor este un exerciţiu de evaluare, fără legătură cu tragerea la sorţi a premiilor oferite de editura Gama.

Prima probă trebuie finalizată până la data de 26 ianuarie. Copiii vor folosi plastilină pentru a realiza o statuie dedicată unui fulg de nea. Mai multe detalii găsiţi în pagina dedicată probei.

Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!

Concursul Vis de iarnă beneficiază de 5 premii oferite de editura Gama, constând în cinci jocuri din seria Genius. Câştigătorii îşi pot alege orice variantă disponibilă în stoc la momentul încheierii concursului.

Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere.  

Cadrele didactice care doresc să participe la concurs pot înscrie un singur copil din clasă.

Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat, care să conţină adresa şi datele de indentificare.

Tragerea la sorţi va avea loc în data de 11 februarie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile următiţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.

Pentru cadrele didactice care doresc să încurajeze participarea copiilor împreună cu părintii la astfel de exerciţii, am pregătit separat un banner al concursului, care poate fi afişat pe blogul grupei/clasei, în cazul în care acesta există. Codul este:

<a href="http://talentedenazdravani.eu/promo.htm" target="_blank" title="Talente de Nazdravani"><img src="http://talentedenazdravani.eu/img/promo/concursuri160x160.gif" alt="Talente de Nazdravani" border="0" title="Talente de Nazdravani" /></a>

Mulţumesc anticipat pentru susţinere şi mult succes tuturor participanţilor!

Genius: joc-enciclopedie pentru copii de la editura Gama

Vacanţa aceasta, atât cât am petrecut-o împreună cu copiii, a fost una dedicată jocurilor. Chiar dacă rummy rămâne modul ideal de a „pierde timpul” în familie, mare priză au avut anul acesta jocurile inteligente, cum le spune Andrei. La târgul de carte am văzut prima dată la editura Gama jocurile-enciclopedie, pentru copii de cel puţin clasa I – căci trebuie neapărat să ştie să citească cursiv – din seria Genius. Poate nu devii chiar geniu după câteva runde, dar în mod sigur ai ce învăţa din ele. I l-am arătat pe cel cu Mitologia greacă, zeii şi eroii, căci tot ne chinuim de ceva vreme să aprofundăm Legendele Olimpului. (Dar nu ii plac şi pace. Preferă să citească orice altceva…) Prima lui reacţie când l-a văzut a fost Uite, mami, un joc la care o să mă baţi măr. Ei bine, nu e chiar aşa, căci din toată încrengătura familiilor olimpiace, îmi mai amintesc şi eu în linii mari poveştile…

genius-gama1

De Crăciun a găsit sub brad celelalte variante, şi preferatul lui imediat (bucuros mai ales că scăpa de Zei) a fost cel despre oameni celebri. Recunosc că şi eu sunt depăşită, şi jocul este un mod foarte bun de a reactualiza informaţii demult căzute sub praful timpului. Maniera de joc este aceeaşi pentru toate cele patru formule disponibile în acest moment. Fiecare jucător îşi alege o culoare (ideal este ca la repetarea jocului să schimbi culoarea, sau să o tragi la sorţi), şi primeşte o carte cu informaţii. Pe lângă aceasta, fişa cu întrebări ce-i revine o primeşte oponentul său din stânga. Jocul include o clepsidră, care măsoară timpul avut la dispoziţie pentru a parcurge fişa (3 minute). Dai cu zarul… în funcţie de numărul de puncte şi poziţia pe tabla de joc, vezi ce fişă trebuie să parcurgi. Ai la dispoziţie o clepsidră pentru a citi, apoi răspunzi la întrebarea corespunzătoare de pe fişă… nu ai răspuns corect, tura următoare rămâi la aceeaşi fişă, pentru aprofundare. Jocul este prevăzut şi cu capcane, te aşteaptă un Bonus sau un Impas (cu pedepse mai amuzante pentru ceilalţi participanţi la joc 🙂 decât pentru tine).

genius-gama3

Pentru că tot am pomenit de Oameni faimoşi din lumea-ntreagă, iată cu cine vă puteţi „întâlni”: Cristofor Columb, Fernando Magellan (geografie), Benjamin Franklin, Charles Darwin, Louis Pasteur, Dimitri Mendeleev, Thomas Edison, Marie Curie, Alexander Graham Bell, Albert Einstein, Pitagora, Arhimede, N. Copernic, Galileo Galilei, Isaac Newton (ştiinţă), W. Shakespeare, Lewis Carroll, Jules Verne, Charles Dickens, Miguel de Cervantes, Mark Twain, E. Hemingway, Marcel Proust, Franz Kafka, Platon, Homer, Dante Alighieri, Voltaire, Goethe, H. de Balzac, V. Hugo, F. Dostoievski, Lev Tolstoi, A. Dumas (literatură), Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rembrandt, Van Gogh, Claude Monet, P. Picasso, Auguste Rodin, Ludwig van Bethoveen, W.A. Mozart, J.S. Bach, R. Wagner (artă), Th. Jefferson, A. Lincoln, A. Hitler, Iulius Caesar, Cleopatra, Alexandru Macedon, Ginghis Han, Carol cel Mare, Ludovic al XIV-lea, Napoleon, Elisabeta I, Ioana d’Arc, George Washington (istorie).

Paginile dedicate includ portretul, numele complet, locul naşterii, perioada în care a trăit, un citat celebru ce-i aparţine, domeniul de activitate, principalele realizări. Pentru Minuni ale naturii, descrierile includ şi imaginile cu zona/monumentul naturii descris, la fel şi cel despre Animale spectaculoase, cu imaginea vieţuitoarei. De menţionat ca poza reprezintă mai puţin de un sfert din pagina 15x13cm.

Jocurile sunt recomandate de la 8-9 ani, pentru 2-6 copii, şi includ 60 de provocări pe temele stabilite. Le puteţi găsi în librăria editurii Gama, dar şi în librăria elefant (Minuni ale naturii, Mitologie, Animale spectaculoase)

În primăvară seria Genius va continua la editura Gama cu Oameni celebri din România, Invenţii incredibile, Monumente faimoase, Plante uimitoare.

genius-gama2