Unul din proiectele care mi-a adus o mulţime de zâmbete anul trecut a fost renul-acadea. Numai că atunci nu am găsit acadele, şi am improvizat renul dintr-un pai de plastic.
Anul acesta bântuiam printre rafturi şi îmi sar în ochi… eram mai rău decât copiii. Ajung la casă. Ia ghici, din tot ce era în coş, ce cod nu intra pe scanner… Acadelele! Nu am renunţat la ele, am stat, şi stat, şi exasperat coada, dar am plecat acasă cu acadelele. Apoi cu ele la grădi. Fetele mele au fost în delir când le-am explicat ce trebuie să facă, şi mai ales după ce primul ren a fost gata. A fost pentru prima dată când le-am lăsat să folosească cu mânuţele lor pistolul cu silicon, ca să lipească ochii şi nasul, un pom-pom roşu. Pe fundiţa de la gât am pus şi clopoţei mici, sau zurgălăi.
După ce i-am povestit Irisucăi de nebunia de la grădi (îmi pare rău că nu le-am făcut poză fetelor când plecau de la oră cu renii în mână), s-a apucat şi ea să termine acadelele… nu de mâncat, ci de decorat. Mai jos aveţi cei trei reni care vor atârna şi cânta la noi în brad.
Timp de execuţie… 5 minute.
