19 februarie 2013 | Talente de Năzdrăvani

V-am mai povestit de acel teanc de cărţi care aşteaptă răbdătoare să le vină rândul? Acum, în prag de primăvară, mi-am făcut curaj cu una dintre ele. Aveam nevoie de un ambalaj de cadou deosebit, şi eram foarte hotărâtă să nu cumpăr unul, ci să-l confecţionez. Primele care au sosit pe masa de lucru, lângă numărul 1 al colecţiei „Idei creative” de la Editura Casa a fost două cutiuţe din lemn. A urmat apoi o lectură intensă a numărului „Decoraţiuni cu şerveţele”, căci n-am lucrat niciodată. S-a adăugat imediat sporul de stress din partea copiilor, care o ţineau una şi bună să picteze cutiile, şi a trebuit să-i lămuresc că vom încerca cu ele ceva nou.

A urmat o excursie în oraş, după şerveţele… şi în cele din urmă o mână de ajutor de la magazinul ProfiArt care mi-a furnizat materialele necesare. Şi am transformat toată camera în atelier. Am scos mobila de păpuşi a Irisucăi, pe post de cobai. I-am spus că încercăm întâi aşa, să nu stricăm cutiile, şi a fost de acord. Cobaiul a fost patul. O tăblie am dat-o întâi cu grund, cealaltă am lucrat-o direct pe lemn, să vedem cum iese, şi să ne hotărâm cum procedăm la cutii. Ne-au plăcut foarte mult ambele variante… Aşa că eu mi-am acoperit cutia cea mare cu grund, şi cutia cea mică doar pe capac. Iris a decretat că e foarte simplu, şi s-a apucat să decoreze restul dormitorului. Am ajutat-o la masă, dar scaunele şi dulapul le-a făcut singurică.

Cutia cu panseluţe îmi place cel mai mult. Cea cu crin a fost sacrificată şi transformată în cobai pentru varianta cu crăpături. Aici nu pot spune că ne-a ieşit extraordinar, sau poate s-ar fi văzut mai bine dacă aş fi luat pastă de antichizare închisă la culoare, dar eu am vrut albă. Şi nici n-am aplicat un strat foarte gros…

Şi cum am stat ceva să lucrăm, i-am trezit curiozitatea şi lui Andrei… Am reciclat un vechi cufăr de lemn, mâzgălit cu cariocă când erau ei mai mici. Am dat cu grund cât am putut, dar n-am reuşit decât să-i dăm o interesantă culoare verde uniformă. Peste a adăugat panseluţele. A fost cam necăjit că nu era foarte reuşită creaţia lui, dar mie mi-a plăcut cum arată, şi a fost un experiment interesant pentru a vedea rezultatul pe o suprafaţă colorată. Cufărul a devenit o mini-ladă de zestre, plasată în şifonier.

Andrei mi-a spus la final că arată minunat, de parcă le-am fi pictat cu mâna. Mami, eu cred că tehnica serveţelului e de fapt un mod de a trişa… faci un lucru frumos, de parcă l-ai pictat, dar de fapt nu e aşa!

Concluzii… Aveţi nevoie de:

pensule moi, care să nu agaţe.
forfecuţă subţire, pentru decupat şerveţelele. Noi am urmat instrucţiunile, să folosim doar una dintre cele trei foi ale unui şervetel, am desfăcut înainte, şi s-a decupat cu dificultate. Apoi am decupat direct serveţelul şi am separat la final, a mers mult mai bine.
grund acrilic (vopsea pe bază de apă cu aderenţă ridicată utilizată pentru vopsirea de bază, înainte de decorare, a suprafeţelor metalice – tablă zincată, aluminiu, din plastic şi smălţuite)
adeziv şi lac semilucios pentru decupaj (potrivit pentru decorarea prin tehnica decoupajului a obiectelor de lemn, carton presat, teracota, ghips, piatra, polistiren). Se aplică lacul adeziv pe suprafaţa pe care urmează a fi decorată, apoi se adaugă pe suprafaţa tratată motivele dorite, şi se aplică încă un strat de lac adeziv.
După uscarea completă se tratează încă o dată toată suprafaţa cu lac adeziv diluat cu puţină apă.
lac de crăpare în două faze.
Pe suprafaţa deja decorată se întinde prima fază de lac (1 /2), iar după ce s-a uscat, pe această suprafaţă se întinde şi a doua fază (2/2), care în timpul uscării va crăpa. Aceste crăpături pot fi scoase în evidenţă prin frecarea pe suprafaţă a produselor de colorat. Modelul crăpăturilor obţinute este în funcţie de direcţia de aplicare a celordouă straturi (1 /2 şi 2/2), precum şi de grosimea acestora.
pastă de antichizare – cu continut de bitum pentru crearea suprafeţelor cu aspect antic, pentru scoaterea în evidenta a crăpăturilor la tehnica şerveţelului.