Cum staţi cu pregătirile pentru mâine? Le-aţi pus şnuruleţe? Sunt aşezate în plicuri? Noi am fotografiat o mică parte din mărţişoarele realizate. Am lucrat cot la cot cu copiii, şi nu ne-am ţinut de o anumită tehnică, pur şi simplu le-am realizat după chef. Materialele erau toate la dispoziţia lor. Singurul element comun e suportul în formă de floricică, realizat cu perforatorul. Multumesc pentru idee, Felicia, şi că mi-ai amintit ce mai am prin casă, căci eu le tăiam frumos pătrăţele…
De mâine vine oficial primăvara, sper să trecem repede peste astenie şi să ne bucurăm de soare, fluturi, flori. Ca să ne trezim mai uşor, cel mai bine este să ne antrenăm un pic mintea cu câteva exerciţii.
Concursul acestei săptămâni se adresează părinţilor cu copii mai mici, la grădiniţă sau clasa pregătitoare, căci premiile puse în joc de Editura Paralela 45 sunt pentru ei. Ca să nu fim restrictivi, puteţi participa la concurs şi apoi premiul câştigat să îl oferiţi cadou unui copil mai mic sau să îl folosiţi în lucrul la clasă.
Puteţi câştiga trei premii, prin tragere la sorţi, fiecare alcătuite din câte două numere ale revistei Gazeta Matematica Prichindel editată de Editura Paralela 45 în parteneriat cu revista Gazeta Matematica a Societăţii de Ştiinţe Matematice din Romania. Este prima revistă din România dedicată învăţării matematicii la vârstele mici. Revista are 36 de pagini color, format 20×29 cm. Mai multe detalii despre aceasta găsiţi aici.
Ce aveţi de făcut:
Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, către care va fi făcută expediţia, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 28 februarie-7 martie, ora 21:00.
Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţii solicitate (nume complet, motivatie), şi nu vor participa la extragere, dar vor fi vizibile pe pagină.
Extragerea câştigătorilor va avea loc imediat după încheierea concursului, iar rezultatele vor fi afişate printr-un comentariu la acest articol. Câştigători au la dispoziţie 24h din momentul anunţării rezultatelor pentru a trimite adresa de expediţie, în caz contrar, la expirarea termenului vom desemna tot prin tragere la sorţi un nou câştigător.
Câştigătorii nu vor fi anunţaţi personal, vă rog să folosiţi funcţia de "abonare la comentarii" disponibilă în cadrul articolului, lângă butonul de trimitere a comentariului, pentru a putea fi la curent cu mesajele.
Printre cărţile pe care am avut plăcerea să le răsfoiesc în cadrul Trainingului părinţilor eficace, organizat de Parentime, a fost şi Where Willy Went, de Nicholas Allan. Am notat-o atunci pe lista, alături de Mommy Laid an Egg! Or Where Do Babies Come from?(Babette Cole), care va urma în curând aici, căci am reuşit să le achiziţionez pe amândouă. Eu le ştiam, dar aşteptam cu nerăbdare să văd care va fi reacţia lui Andrei în primul rând, căci Iris e totuşi un pic cam mică. (Nu e mică, dar pentru mine ea este mereu "cea mică", şi probabil multe lucruri le va învăţa în zbor de la fratele ei.)
Am luat cartea de la poştă într-o seară, şi l-am lăsat pe Andrei să o citească. Dacă la lectură cu voce tare mai avem foarte mult de lucru, la vocabular s-a descurcat minunat şi n-a fost nevoie să-i traduc eu. Povestea începe simplu… Willy was a little sperm… Mami, ce-i ală?… Aha. Complicat nume. În engleză suna mai bine, îl ţin minte aşa! Am continuat povestea, care i s-a părut extrem de amuzantă. Mai ales că era cu hărţi şi orientare "geografică", ori harta "oraşului" unde trăia Willy. La partea de diviziune celulară mi-a spus fericit De aici ştiu! Şi de aici am ştiut şi eu că investiţia nu a fost în zadar; am mai adăugat o piesă corectă în puzzle. De ce Edna, fetiţa familiei Browne, este paralelă cu matematica, şi dă exact aceleaşi răspunsuri ca Willy? De ce e atât de talentată la înot…? Pentru că Willy este o parte din ea, mi-a răspuns imediat Andrei.
Ce le spunem copiilor despre sex, cât, cum, când, sunt întrebări pe care fiecare dintre noi ni le punem. Şi marea majoritate alegem să amânăm momentul, în aşteptarea "mai încolo" a unui moment ideal pentru marea discuţie. Acel moment nu va veni de la sine, trebuie pregătit şi provocat. Dacă copilul nu întreabă, nu înseamnă că nu e curios, ci că nu ştie cum să o facă. Dar este de datoria noastră să avem grijă să fie corect informat.
Cartea este format 28×20 cm, broşată, cu 32 de pagini. La interior sunt file groase, lucioase, cu foarte multe desene şi puţin text. Cea mai amuzantă ilustraţie a fost startul în marea cursă de înot, tipărită pe filă pliată, 56x20cm, unde ne-am chinuit în zadar să-l căutăm pe Willy, care era un pic mai verde decât ceilalţi. Ne-au amuzat enorm victimele căzute, ori cei care şi-au pierdut ochelarii sau numerele de concurs.
Am achiziţionat-o de pe BookDepository. Librăria are transport gratuit oriunde în lume, atât că trebuie să plătiţi cu cardul online, sau daca aveti, din cont de PayPal. O puteţi găsi şi în România, la Okian şi Books-Express.
Propunerea pentru acest articol am primit-o ieri pe mail, de la MaiMultVerde.ro. Si am acceptat-o, mai mult din nostalgie, pentru că ceea ce îşi propune organizaţia este reîmpădurirea zonelor defrişate abuziv. Nu ştiu cum vă simţiţi voi, prin munţi, când treceţi prin zonele acestea pe unde parcă o tornadă şi-a făcut de cap, dar mie nu îmi place deloc. Anul acesta am plantat un pomişor cu ajutorul Editurii ALL şi Romsilva (încă puteţi da o mână de ajutor comentând pe subiect la acest articol), şi va mai urma unul.
Sau, dacă doriţi puteţi planta, prin intermediul magazinului shop.maimultverde.ro. Cei care au oferit spre vânzare produse prin intermediul magazinului au acceptat să doneze un procent între 10 şi 35% din valoarea încasărilor pentru activităţile de reîmpădurire ale organizaţiei.
Pe lângă produse destinate voluntarilor şi susţinătorilor organizaţiei, găsiţi în magazin produse realizate din materiale naturale sau ingrediente organice, realizate în ţară: Organic by Bedroom (îmbrăcăminte) MioBio (cosmetice bio), Weleda / Weleda Baby şi Rampal Latour, Pifou.
Dacă sunteţi în căutare de idei de cadouri, poate găsiţi acum una mai verde.
Am încheiat prima etapă a concursului de primăvară, una care mie îmi este foarte dragă. Nu pentru că realizăm mărţişoare, căci asta facem în fiecare an, ci pentru că gândurile noastre bune, de copii, împletite în snuruleţ, le şi trimitem colegilor de grupă. Căci, mai mult decât un concurs, ceea ce noi încercăm să facem aici este un grup de învăţare.
Mai adineauri am expediat adrese în toate colţurile ţării, şi, prin poştă, mare parte dintre mărţişoarele pe care le puteţi vedea la expoziţie au pornit către destinatar. Copiii sunt deja emoţionaţi, nu ştiu de la cine oare vor primi de data aceasta, şi o păsărică îmi şoptea cum că ar avea şi preferinţe, de la cine şi pe care anume să le primească.
Anul acesta regulile au fost un pic mai stricte, şi spre marea mea tristeţe au fost destui copii care nu au respectat cerinţele şi nu au intrat în concurs. Îmi pare nespus de rău că am fost nevoită să-i refuz. Data viitoare fiţi mai atenţi!
Mărţişoarele le puteţi vedea aici, în pagina dedicată. Poate vă vor inspira să realizaţi până vineri propriile mărţişoare!
Săptămâna aceasta, pentru a menţine bunul obicei de a nu îngrăşa porcul în ajun, pregătim cadoul pentru 8 martie. Copiii vor realiza un tablou pornind de la o farfurie din carton şi hârtie creponată. Mai multe detalii despre cerinţele acestei probe găsiţi aici, în pagina dedicată.
Şi pentru că jocul nostru de-a concursul este unul serios, avem şi cinci premii oferite de Editura Edu România. De data aceasta cinci dintre copiii participanţi vor fi recompensaţi, prin tragere la sorţi, cu un soft educaţional din colecţiile editurii, adaptat vârstei sale sau nivelului de studiu.
Concursul se va desfăşura în perioada 18 februarie-10 martie 2013 şi va fi alcătuit din trei probe, fiecare desfăşurându-se pe parcursul unei săptămâni. Tema este anunţată luni dimineaţa, şi poate fi realizată şi trimisă până duminică seara. Pe lângă realizarea temei, copiii trebuie şi să acorde puncte colegilor de grupă, pentru a stabili clasamentul final al concursului.
A doua probă trebuie finalizată până la data de 3 martie.
Copiii trebuie să lucreze singuri. Nu au nimic de câştigat ori de învăţat dacă îşi observă la lucru părinţii ori educatorii. Nu uitaţi de codul de onoare al Năzdrăvanilor!
Concursul La cules de ghiocei beneficiază de 5 premii oferite de Editura Edu România, constând în unul din pachetele educaţionale apărute în colecţia editurii.
Pentru fiecare temă rezolvată, copiii care participă primesc o şansă la tragerea la sorţi pentru a câştiga unul dintre premii. Premiile nu vor fi cumulate, chiar dacă vor ieşi la extragere ambele sau toate trei numerele aparţinând unui singur copil. Un participant va primi un singur premiu, iar pentru celelalte premii se va trece la o nouă extragere. Dacă câştigătorul deţine deja unul dintre premii, poate alege un altul.
În cazul grupurilor de copii care participă sub coordonarea unui cadru didactic, şi nu a părinţilor, numărul de lucrări ce pot fi înscrise este limitat la 3 pentru fiecare cadru didactic.
Premiile nu pot fi transformate în bani, şi se expediază numai la adrese de pe teritoriul României. În cazul unui premiu nerevendicat în 3 zile de la anunţarea norocoşilor (pe blog, la secţiunea "Din culisele concursurilor"), acesta se va acorda prin tragere la sorţi celorlalţi participanţi. Prin revendicarea unui premiu se înţelege adăugarea unui mesaj, în cadrul articolului dedicat, care să conţină adresa şi datele de indentificare.
Tragerea la sorţi va avea loc în data de 11 martie. Câştigătorii vor fi anunţaţi public, nu personal fiecare în parte, iar pentru a fi la curent cu detaliile urmăriţi articolele de pe blog prin intermediul abonamentului, realizabil aici.
Pentru cadrele didactice care doresc să încurajeze participarea copiilor împreună cu părintii la astfel de exerciţii, am pregătit separat un banner al concursului, care poate fi afişat pe blogul grupei/clasei, în cazul în care acesta există. Codul este:
<a href="http://talentedenazdravani.eu/promo.htm" target="_blank" title="Talente de Nazdravani"><img src="http://talentedenazdravani.eu/img/promo/concursuri160x160.gif" alt="Talente de Nazdravani" border="0" title="Talente de Nazdravani" /></a>
Mulţumesc anticipat pentru susţinere şi mult succes tuturor participanţilor!
Azi am avut o zi plină la Grădiniţa Cuibuşorul Zânelor, la cea de-a XVa ediţie a Atelierului Năzdrăvanilor. A fost o ediţie specială, dedicată mămicilor, un atelier „pentru mama”, în care am pregătit un cadou sperăm noi original, o oglindă şi o brăţară.
Am încercat să folosim şi hârtia de transfer pentru a imprima modelul de pe hârtie pe lemn. Copiii au înţeles tehnica, deşi mai avem de lucru până când vom reuşi să avem un rezultat nu doar satisfăcător. Apoi am început să pictăm. După gust, după îndemânare… cu mai mult sau mai puţin talent.
Câştigătorii au primit multe aplauze şi un cadou din partea editurii All: cele două volume apărute din seria „Itsy Bitsy”.
Evenimentul a fost organizat de portalul Talente de Năzdrăvani, în colaborare cu:
Felicitări pentru efortul depus!
Nu vă spune nimic titlul? Recunosc că nici mie nu mi-a spus absolut nimic, cartea mi-a fost recomandată, tocmai sâmbăta trecută! Coincidenţă? După ce am citit cartea, am zâmbit larg… Aşadar, sâmbătă, la Librăria Humanitas, am profitat de Campionatul poveştilor să mai răsfoiesc cărţile de prin librărie, şi să mai stau de vorbă pe tema lecturilor pentru preadolescenţi. Aşa am aflat despre Sambo… nimic despre subiect, decât că e foarte amuzantă şi nu o să-mi pară rău să o citesc. Şi Sambo a venit cu noi acasă. Sâmbătă. Am început lectura, şi mi-am dat seama că asta face un Sambo… merge cu tine acasă 🙂
Deja cred că v-am ameţit, dar acesta este şi stilul cărţii. Toate elementele se leagă între ele abia la final, şi cel puţin primele pagini trebuie să fii răbdător şi să le strângi, ca să poţi să te amuzi mai târziu. Pe scurt… acţiunea se petrece de sâmbătă până sâmbătă, şi începe în sâmbăta unei săptămâni pline de coincidenţe pentru Gambrino Berebum, un domn trecut de a doua tinereţe, singur, sfios şi temător ca un şoricel. E obişnuit să se supună tuturor, să nu protesteze, şi să accepte să-i fie încălcate drepturile de către toţi cei din jur: enervanta sa gazdă, madam Pătlăgică, ori şeful său, Mugurel Boubătrân. Ce se întâmplă în săptămâna aceea… Duminică, dominoul şi dominicanul. Luni, domnul Aluniţă cu ridichi de lună. Marţi, marţipan. Miercuri, mercurul şi lădiţa de bere de la Miercurea-Ciuc. Joi, Joiana. Vineri, filmul cu Vineri şi Robinson. (p.15) Ce putea să urmeze sâmbătă daca nu un… Sambo?
Sambo este o bâzdâganie, adică nimeni n-ar putea spune ce fel de vietate este. Plin pe faţă de puncte albastre, cu un rât în loc de nas, amuzant, curajos şi sfidător, el îl urmează acasă pe tăticuţul Gambrino, căci acesta îi ghicise numele în piaţă. Sambo are două puncte "slabe". În primul rând, face un lucru numai dacă este rugat, şi tăticuţul spune "îmi doresc". Altfel nu ascultă deloc. Al doilea: el nu poate înţelege sensul figurat al cuvintelor, şi de aici se pornesc o sumedenie de neînţelegeri. Ce mai face Sambo? În primul rând este de o sinceritate absolută, le spune tuturor verde în faţă ce simte şi ce gândeşte. Noi oamenii cu siguranţă nu am putea face asta… Apoi, mănâncă orice. Preferate sunt obiectele de lemn, metal, piele, stofă. Dar nici caşcavalul nu-i displace. Punând împreună toate aceste "calităţi", imaginaţi-vă doar ce iese când merg la cumpărături în mall, ori acasă, cu gazda cea nesuferită… sau în ziua în care merge la şcoala! Îl citez din nou: Şcoala îmi place aproape şi mai mult ca mersul la cumpărături. Nu trebuie decât să-ţi alegi profesorul potrivit. (p. 115)
Ca de obicei, nu vă spun cum se termină povestea, deşi eu sunt genul care la o cotă prea ridicată a suspansului prefer să citesc întâi finalul. Dacă sunteţi însă curioşi, întrebaţi şi vă voi răspunde care este secretul rugăminţilor, şi cum ajunge Gambrino Berebum să fie respectat şi de gazdă, şi de şeful său, şi să nu se mai lase călcat în picioare.
Cartea o găsiţi la Editura Humanitas, dar şi în librăriile online: Libris, Elefant, Librărie, eMAG.ro.
PS: la finalul cărţii, traducătorul, Alexandru Şahighian, a inclus un Mic dicţionar român-român, pentru plăcerea vorbelor, pentru lămurirea copiilor şi aducerea aminte a părinţilor. Aici aflăm că bâzdâganie înseamnă ciudăţenie, arătare, drăcovenie sau drăcie.
Am uitat să menţionez, volumul are copertă cartonată, cu lăcuire selectivă (nu prea am reuşit să surprind bulinele în poză…), iar cele 174 de pagini sunt alb-negru.
Anul trecut am apreciat enorm ideea pe care cei de la Editura All au avut-o, atunci când au organizat campania vALLuntar. Anul acesta ştiam că va fi reluată, şi abia aşteptam să văd în ce condiţii. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Nu spun decât că fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru copăcelul meu, pe care nu îl voi cere, căci nu am unde să-l plantez, îl voi lăsa cu fraţii lui într-o pădure nouă, unde cu siguranţă va fi mai fericit. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac.
Am ales şi eu două cărţi pentru copii, şi prima pe care am terminat-o a fost "Lungul drum către Santa Cruz", de Michael Ende. Nu ştiam absolut nimic despre carte, şi am ales-o din pricina autorului, căci îl ştiam ca autor pentru copii de la basmul-roman "Momo". Pentru "Lungul drum…" Michael Ende a primit in 1995 Premiul Kurt Labowitz pentru cea mai bună povestire a anului, aşa că m-am gândit că nu ar fi o alegere tocmai rea pentru campanie.
Aşteptam cu nerăbdare să văd cine este Hermann, de ce este atât de lung drumului lui către şcoală… şi mai ales când o porneşte spre Santa Cruz! Povestea nu este lungă deloc, 64 de pagini, cu scris mare pentru copii şi ilustraţii generoase, pentru ca cei cârcotaşi în ale lecturii să nu se vaite că e numai text şi nu are poze. L-am compătimit pe Hermann încă de la prima pagină. Este fratele mai mare, are doi părinţi care par să nu îi mai acorde atenţie decât surioarei mai mici, acum şi bolnavă de pojar. El şi nevoile lui de afecţiune parcă nu există, Carla este în prim-plan, iar el nu este observat decât pentru lucrurile care ies din tipar. Aşa că îşi începe ziua ca orice frate gelos, făcând exact invers ceea ce este rugat, culminând cu trântirea uşii la ieşire. "Pentru o clipă, Hermann rămase pe loc, ciulindu-şi urechile până când ajunseră la el urletele surioarei. Dădu din cap, al naibii de mulţumit de ce reuşise să facă, după care o luă pe scări în jos…" (p. 4)
Pleacă apoi la şcoală, pe jos, prin ploaie, şi singurul lui tovarăş este imaginaţia care-i zburdă în toate părţile. Andreiul meu a început şi el lectura, şi a fost un pic derutat, până i-am explicat că Hermann visează cu ochii deschişi, şi că tot ceea ce este scris italic în poveste sunt gândurile lui. În "realitate" nu se întâmplă decât ceea ce este scris cu litere normale. Pornind de la ideea că nu este dorit, Hermann ajunge în gândurile sale un erou, un spion, o victimă a evenimentelor, colindând în acest timp oraşul pe ploaie. Are foarte mult noroc să scape întreg din câteva întâmplări care i-au pus pune viaţa în pericol, dar al căror risc nu îl vede, prins în încâlceala gândurilor sale.
Eram chiar curioasă ce se va întâmpla când va ajunge acasă obosit, murdar şi ud până la piele, cu un început de răceală. Mama care de dimineaţă abia dacă îl observase, va avea acum altă reacţie? Ei bine, abia acum am făcut legătura între două ilustraţii, cea de început, şi cea de sfârşit.
Hermann se trezeşte dintr-o dată alintat cu vechiul lui nume, devine brusc centrul preocupărilor mamei, care nu-l ceartă aşa cum se aştepta el. Se gândea că pedeapsa va urma probabil când va veni acasă tatăl. Dar nici atunci nu s-a întâmplat nimic. Discuţia şoptită a părinţilor din cealaltă cameră, atitudinea mai mult decât binevoitoare a tatălui, îl uimesc, dar în acelaşi timp îi confirmă faptul că afecţiunea lor îi aparţine. "…tata făcu un lucru pe care nu-l mai făcuse demult. Înhăţă o carte, se aşeză pe un scaun lângă patul lui Hermann şi-i citi băiatului o poveste. Dar ştii, una grozavă de tot, plină de aventuri. Se numea Lungul drum către Santa Cruz".(p.61)
Vă las să descoperiţi singuri despre ce este vorba, căci este într-adevăr o poveste foarte frumoasă, şi foarte potrivită mai ales pentru fraţii mai mari, care se vor identifica cu siguranţă cu personajul nostru.
Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi în librăriile online Libris, Elefant, Librarie, eMAG.ro, în versiune cu coperta cartonată, iar la interior file lucioase.
Acest articol face parte din campania vALLuntar. Adaugă un comentariu şi ajută la plantarea unui copăcel!
Săptămâna aceasta vă provoc din nou, împreună cu Daco Art, la rezolvarea unei teme creative. Vom avea doi câştigători, şi fiecare va primi un voucher în valoare de 40 de lei, valabil în magazinul online www.dacomag.ro. Voucherul va fi folosit pentru o singură comandă, ce beneficiază de transport gratuit. Suma rămasă neconsumată nu se restituie. Suma ce depăşeşte valoarea voucherului se achită la livrare.
Ce aveţi de făcut:
Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, către care va fi făcută expediţia, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 20-28 februarie, ora 21:00.
Comentariile validate ca participante la concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi numerotate comentariile care nu îndeplinesc condiţii solicitate (nume complet, link), şi nu vor participa la extragere, dar vor fi vizibile pe pagină.
Extragerea câştigătorilor va avea loc imediat după încheierea concursului, iar rezultatele vor fi afişate printr-un comentariu la acest articol. Câştigători au la dispoziţie 24h din momentul anunţării rezultatelor pentru a trimite adresa de expediţie, în caz contrar, la expirarea termenului vom desemna tot prin tragere la sorţi un nou câştigător.
Câştigătorii nu vor fi anunţaţi personal, vă rog să folosiţi funcţia de "abonare la comentarii" disponibilă în cadrul articolului, lângă butonul de trimitere a comentariului, pentru a putea fi la curent cu mesajele.
Dacă aveţi nelămuriri, întrebări sau curiozităţi legate de produsele Daco (detalii tehnice, utilizare etc.) le puteţi adăuga în comentarii. Veţi primi cu siguranţă un răspuns în cel mai scurt timp.
V-am mai povestit de acel teanc de cărţi care aşteaptă răbdătoare să le vină rândul? Acum, în prag de primăvară, mi-am făcut curaj cu una dintre ele. Aveam nevoie de un ambalaj de cadou deosebit, şi eram foarte hotărâtă să nu cumpăr unul, ci să-l confecţionez. Primele care au sosit pe masa de lucru, lângă numărul 1 al colecţiei „Idei creative” de la Editura Casa a fost două cutiuţe din lemn. A urmat apoi o lectură intensă a numărului „Decoraţiuni cu şerveţele”, căci n-am lucrat niciodată. S-a adăugat imediat sporul de stress din partea copiilor, care o ţineau una şi bună să picteze cutiile, şi a trebuit să-i lămuresc că vom încerca cu ele ceva nou.
A urmat o excursie în oraş, după şerveţele… şi în cele din urmă o mână de ajutor de la magazinul ProfiArt care mi-a furnizat materialele necesare. Şi am transformat toată camera în atelier. Am scos mobila de păpuşi a Irisucăi, pe post de cobai. I-am spus că încercăm întâi aşa, să nu stricăm cutiile, şi a fost de acord. Cobaiul a fost patul. O tăblie am dat-o întâi cu grund, cealaltă am lucrat-o direct pe lemn, să vedem cum iese, şi să ne hotărâm cum procedăm la cutii. Ne-au plăcut foarte mult ambele variante… Aşa că eu mi-am acoperit cutia cea mare cu grund, şi cutia cea mică doar pe capac. Iris a decretat că e foarte simplu, şi s-a apucat să decoreze restul dormitorului. Am ajutat-o la masă, dar scaunele şi dulapul le-a făcut singurică.
Cutia cu panseluţe îmi place cel mai mult. Cea cu crin a fost sacrificată şi transformată în cobai pentru varianta cu crăpături. Aici nu pot spune că ne-a ieşit extraordinar, sau poate s-ar fi văzut mai bine dacă aş fi luat pastă de antichizare închisă la culoare, dar eu am vrut albă. Şi nici n-am aplicat un strat foarte gros…
Şi cum am stat ceva să lucrăm, i-am trezit curiozitatea şi lui Andrei… Am reciclat un vechi cufăr de lemn, mâzgălit cu cariocă când erau ei mai mici. Am dat cu grund cât am putut, dar n-am reuşit decât să-i dăm o interesantă culoare verde uniformă. Peste a adăugat panseluţele. A fost cam necăjit că nu era foarte reuşită creaţia lui, dar mie mi-a plăcut cum arată, şi a fost un experiment interesant pentru a vedea rezultatul pe o suprafaţă colorată. Cufărul a devenit o mini-ladă de zestre, plasată în şifonier.
Andrei mi-a spus la final că arată minunat, de parcă le-am fi pictat cu mâna. Mami, eu cred că tehnica serveţelului e de fapt un mod de a trişa… faci un lucru frumos, de parcă l-ai pictat, dar de fapt nu e aşa!
Concluzii… Aveţi nevoie de:
În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:
