Cele mai preţioase mărţişoare nu pot fi fotografiate, ele se memorează şi se păstrează în suflet. Aşa sunt şi cele primite anul acesta, pentru care mulţumesc în primul rând doamnelor educatoare şi învăţătoare, pentru că îi încurajează pe copii să creeze, cu propriile mânuţe, surpriza pentru mămici.
Primul a venit cu mărţişorul Andrei. A aruncat vestea ca zmeul buzduganul, de la intrare. Mamii, am o surpriză, închide ochii! [eu cu ochii închişi] Ştii, doamna a zis să le dăm mâine, dar eu nu mai am răbdare! Mititelul, cât entuziasm, şi ce zâmbet când a văzut că-mi place. Cum să nu-mi placă?! Mai ales că respecta regula de aur a cadourilor, pune un ambalaj fain indiferent ce e înăuntru. Iar ambalajul m-a dat gata.
Iris mi l-a dat la grădi. A iesit din clasă sfioasă, cu mâinile la spate.Mami, ţi-am făcut un iris, ca mine! Şi două lalele, de primăvară! Dar primăvara o aduce zâmbetul ei, ce însoţea micuţul ghiveci de flori.
