Astăzi este o zi specială. Este ziua mea. Nuu, nu ziua mea de naştere, pe aceea nu mai vreau s-o sărbătoresc. Este ziua în care împlinesc doi ani de "Talente". Şi, ca în orice moment de trecere, tragi linie şi aduni, bune şi rele.

Acum doi ani am început proiectul Talente de Năzdrăvani. Am recitit de multe ori articolele de la început, cele în care făceam analize şi fixam "obiective". Pentru cei care mă cunosc de mai puţină vreme, vă recomand Scrisoarea pentru părinţi şi câteceva Despre noi. M-am gândit de multe ori de unde am plecat şi unde am ajuns. Sunt fericită că nu am deviat prea mult de la linia propusă, ceea ce pentru mine înseamnă enorm.

De unde am plecat: de la o glumă, un joc într-un grup de copii de aceeaşi vârstă. Mulţumesc Dana, Miha, Anca, Giani, Roxana, Lili, Carmen (sper că n-am uitat pe nimeni), pentru ajutorul şi susţinerea pe care mi le-aţi oferit! Sfaturile voastre mi-au prins mereu bine, şi m-au ajutat să organizez mai bine proiectul.

Am trecut la perfecţionarea ideii. Când îmi amintesc cum arăta prima dată site-ul, înainte să existe blogul, îmi vine să râd. Încă îl aud pe coordonatorul tezei de dizertaţie, în momentul în care am hotărât tema… şi fă-i ceva la site-ul ala, să se vadă ce înveţi aici. Două zile de muncă continuă, soldate cu un mers la doctor pentru dereglat ochii şi repaus pentru spasm de acomodaţie, şi site-ul începea să arate ok. Nu se termină niciodată lucrul la un site. Totdeauna apare o idee, ceva de modificat. Până acum m-am descurcat binişor singurică. Când este nevoie de grafică dedicată, cer ajutor. Prietenii la nevoie se cunosc. La fel şi când problemele de programare mă depăşesc şi singurătatea mă bagă în sperieţi, am găsit o vorbă bună şi un sfat.

Dar, în cea mai mare parte a timpul, sunt pe cont propriu. Partea bună e că pot lua deciziile. Partea proastă e că nu am cui să deleg din atribuţii, şi cel mai rău şef pe care îl poţi avea pe lumea asta eşti tu însuţi. Liste peste liste, planuri şi planificări, şi nici măcar nu poţi ieşi cu colegii la o cafea să-l faci niţel pe tiranul în cauză să sughiţe. Şi când vezi că treaba nu e terminată, n-ai nici măcar pe cine să iei la întrebări. Oftez, trag aer în piept, şi trec la muncă.

Am stat ceva vreme si m-am gandit cine sunt utilizatorii site-ului…

Primii, cei pe care îi cunosc, şi cu care reuşesc să menţin legătura, sunt părinţii şi copiii care participă la probele săptămânale propuse pe site. Poate nu sunt mereu originale, dar sper că am reuşit de suficiente ori să îi surprind, şi să umplu creativ câteva ore. Uneori am cerut şi materiale mai deosebite, alteori i-am implicat şi pe părinţi. Nu ştiu totdeauna reacţiile celor mici, dar faptul că ei sunt aici, săptămână de săptămână, mai ales când nu există premii şi alte stimulente, este pentru mine un motiv în plus să nu mă opresc. Pentru ei am o întrebare, la care, dacă se poate, aştept răspunsul mai jos: care sunt motivele pentru care aţi ales să vă jucaţi pe Talente de Năzdrăvani?

A doua categorie sunt participanţii ocazionali, sau cei care participă doar la concursurile speciale. De aceea s-au inventat premiile, să-i stimuleze pe cei care pot, dar au ceva mai puţină voinţă de a-şi pune în practică ideile. Vă spun sincer că nu îmi plac vânătorii de premii, cei care rezolvă tema de mântuială, respectând la minim cerinţele, apoi pun în funcţiune o maşină de vot şi obţin un premiu pe care poate un alt concurent, mai silitor, l-ar fi meritat. Mă gândesc foarte serios să devin mai dură cu condiţiile de acceptare a unei creaţii în concurs, şi, cum pe 21 noiembrie voi anunţa concursul de Crăciun, mă gândesc din ce în ce mai mult la această variantă. Trebuie totuşi să ţin cont şi de unul din principiile de la început: important este să participi.

A treia categorie sunt utilizatorii materialelor de pe blog. Pe aceştia îi cunosc mai puţin, şi numai atunci când îşi fac curaj să comenteze pe articolele folosite. Uneori aş avea nevoie de un sfat, de o critică, mai ales când proiectul este aplicat la clasă: ce a mers, ce nu, dacă a fost ok tiparul propus. Am fost mai mult decât încântată toamna aceasta când am primit feedback pe proiectele cu copăcei şi umbreluţe. Nu lucrez la clasă, eu le aplic cu piticii mei acasă. De anul acesta am şi un curs opţional, de "Mâini îndemânatice", la o grădiniţă, unde probabil voi testa şi eu proiectele. Dar eu lucrez cu un grup mic, nu cu o clasă de 30 de copii. Dacă ar fi ceva de adăugat în articol, care să uşureze munca la clasă, schimb cu cea mai mare plăcere. Numai să îmi stea în putere să fac acel lucru.

Anul trecut am realizat pentru clasa fetiţei mele decoruri cu anotimpuri. Până acum articolele despre fiicele bătrânului an au avut cel mai mare succes pe blog, apropiindu-se sau trecând de mia de comentarii. Aşa am reuşit să ştiu măcar cine sunt cei care îmi admiră munca, şi, mai mult, să aflu că zânele mele au făcut înconjurul lumii. Fie că sunt folosite în şcoli sau grădiniţe, sau acasă în camerele copiilor, aş putea face o hartă cu tările unde au ajuns, din Canada până în Noua Zeelandă. Sunt creaţii frumoase, dar nu cred că acesta este motivul principal pentru care sunt alese. Sunt în primul rând practice, pot fi confecţionate uşor, cu o sumă nu foarte mare. Le mulţumesc încă odată, şi pe această cale, celor care mi-au trimis imagini cu produsul final. Felicit în mod special pe toţi cei care au folosit şi îmbunătăţit ideea, şi îmi cer scuze pentru faptul că nu am putut pune pe site chiar toate imaginile pe care le-am primit.

A patra categorie sunt cei care au ajuns pe site, din google sau altă sursă, au citit, au plecat definitiv sau au revenit, şi pe care nu îi cunosc. Sper în schimb ca ceea ce au gasit aici să le fi fost de folos, şi poate la un moment dat îşi vor face curaj să salute.

Ultima categorie… la care aş fi vrut să nu ajung. Sunt cei care din motive necunoscute mie, sunt furnizori de răutăţi gratuite. Nu pretind că sunt atoate-ştiutoare, sau că aici pe site găsiţi buricul pământului. Acesta este un proiect privat, găzduit pe cheltuiala mea, şi voi şterge fără drept de apel mesajele de acest gen, sau voi bloca ip-uri dacă este cazul. Critică constructiv şi politicos, şi mesajul va fi aprobat. Dar nu înjura ca la uşa cortului, căci nu-mi voi consuma energia decât un pic, să apăs pe butonul "delete".

Ce mi-aş dori…

… mi-aş dori să văd mai mulţi copii jucându-se cu părinţii. Chiar dacă nu reuşesc să respecte termenele probelor săptămânale, să lucreze împreună, chiar şi teme din urmă. Concursuri încheiate sau Atelierul de creaţie sunt o sursă de idei pentru zilele reci de iarnă sau cele caniculare de vară.

… mi-aş dori să văd mai mulţi copii citind şi scriind corect. Am lansat anul trecut o rubrică puţin paralelă cu ideile creative ale site-ului, Ora de Ştiinţe. Autorul – Dani, profesor de matematică, încearcă să explice, pe înţelesul celor mici şi al părinţilor care îi ajută la teme, rezolvarea problemelor de matematică prin diferite metode. Aici ajung de cele mai multe ori copiii în căutarea rezolvărilor pentru probleme, şi cer direct răspunsul la temă. Trec peste faptul că nici măcar nu încearcă să rezolve, eu am o "problemă" cu mesajul. De multe ori este plin de greşeli, ortogramele sunt cel mai mare inamic al lor. La această rubrică voi corecta mereu greşelile de orice tip. În rest, pe blog, deşi sunt multe comentarii care ar trebui editate din acest punct de vedere, nu am timpul şi energia necesară să o fac.

Cred că aş putea scrie în continuare, dar e timpul să mă opresc. Păstrez şi pentru la anu’. Închei în schimb mulţumind tuturor celor care m-au ajutat la nevoie cu un link, o idee, o critică, sau un comentariu la articole. Mulţumiri speciale datorez şi partenerilor la evenimentele de pe site, fără de care nu aş fi reuşit să organizez concursurile.

Sper să fiţi alături de mine în continuare, şi să mă iertaţi dacă nu voi fi întotdeauna la înălţimea aşteptărilor.