Năzdrăvanii mei au avut ceva de furcă cu mărgelele din pastă ceramică. Au prins ei gustul de când le-am făcut eu pe primele, pentru a putea explica mai uşor cerinţele probei din această săptămâna. Dar trebuie să aibă răbdare, nu trişăm şi nu lucrăm în avans.
Săptămâna aceasta ne-am cam luat cu treaba… şi aşa abia joi am avut timp de modelat biluţele. Din fericire, am făcut rost de paie mici, dintr-un plastic mai solid, de la sucuri de 200ml. Copiii au găsit un mod mai uşor de a modela biluţele. Le făceau rotunde, în palmă, apoi înfigeau paiul. Mult mai practic decât le explicam eu. Am profitat de câteva forme de steluţe şi floricle, şi le-am apăsat peste mărgele, pentru a crea o urmă uşor de pictat ulterior. Şi un mărţişor buburuză a fost folosit.
A urmat o noapte de răbdare, căci au stat la uscat. Dimineata le-am mutat pe pervaz, la soare, şi la prânz le-au pictat. Am adăugat din nou răbdare, să se usuce primul strat de culoare. Copiii făceau vânzar în balcon: Avem bomboane… cine vrea o bomboană pe băţ… Din fericire s-au uscat repede în faţa ventilatorului. Şi… a urmat decorul.
Andrei le-a expediat, în stilul lui caracteristic. Ce atâta artă, mai abstract, şi să nu pierzi foarte mult timp. Nu mai zic că lui se păreau nemaipomenite şi simple, fără nimic. A fost simpatic când a venit cu una dintre ele. Îi făcuse doi ochişori roşii, şi îmi zice că e un ţânţar, să nu îi scot paiul… i-am explicat că trebuie să le pune pe aţă, deci… nu se poate. Cel mai mult mi-a plăcut mărgica cu albastru şi verde. Mi-a explicat că este planeta Pământ, iar pata galbenă este deşertul Gobi. Mai e una, care nu se vede, şi e Sahara.
Irisuca a muncit. Chiar nu mă aşteptam să îi iasă floricelele… În schimb, a ajuns la cutia ei cu glitter. Îi e tare dor de instrumentul ăsta, şi mă întreba când mai facem felicitări. Nu s-a putut negocia, mărgelele au căpătat puţin sclipici.
În schimb la final au fost mai mult decât încântaţi să-şi poarte creaţiile. Şi Andrei, care e contra "chestiilor de fetiţe", a stat ceva timp cu ele la gât.
Mai greu le-a fost să aleagă cinci, cele mai reuşite. Andrei s-a descurcat, dar Iris nu. A ales numai după ce i-am promis că fac poză cu toate şi le arăt.
Concluzia… cel mai important lucru a fost că le-a plăcut jocul. Şi mie, să-i văd lucrând amândoi la măsuţă, dezbătând aprins.
- Daniel Pennac: Necazuri cu școala - 31 martie 2024
- Lecția despre piramidă - 30 martie 2024
- Dacii și romanii sau cum ne-am pomenit strămoșii - 17 martie 2024
