Miorita, in versiunea lui Andrei

Oitele lui Andrei, modelaj din plastilina

Am încercat, chiar ne-am dat silinta cu modelajul din plastilină. Adică Andrei. I-a plăcut tema, şi cel puţin s-a apucat singurel şi a lucrat fără să-l împing de la spate. E un pas mare pentru noi… să aibă puţină iniţiativă. În schimb nu are răbdare, şi nici nu-i place să migălească. Degeaba am încercat să-i explic că biluţele trebuie să semene cât mai mult cu o minge, nu i-au ieşit sferice… ba chiar chinuite. Iar ochii oiţelor m-au terminat :D. Nu ştiu de ce boală rară suferă bietele de ele, sau poate au ceva gene de broască, de stau aşa cu ochii bulbucaţi…

Iniţial cele trei stăteau de vorbă la un fir de iarbă. Azi am aflat şi descrierea oficială a tabloului. Normal, într-un tablou trebuie să vezi ceea ce spune autorul că a realizat, chiar dacă trebuie să-l priveşti o zi şi-o noapte să-l înţelegi.

Trei oi cărora le era frică de căţel. Oile voiau să mănânce iarbă, dar au auzit un lătrat.

Gardul… e… un fel de bârnă suspendată. Cum răbdare nu mai avea, e tot ce-a reuşit să facă.

Detaliile probei